24 Iulie 1917: Începe Bătălia de la Mărășești, între trupele române comandate de generalul Eremia Grigorescu și trupele germane conduse de generalul von Mackensen

de | 24.07.2022 10:37 | Actualitate, Cultură, Home

În ziua de 24 iulie 1917 (stil nou) a început Bătălia de la Mărășești, care s-a terminat cu victoria trupelor române comandate de generalul Eremia Grigorescu asupra trupelor germane conduse de generalul von Mackensen .

Victoria Armatei Române din vara anului 1917, face parte din seria marilor bătălii de la: Mărăşti, Mărăşeşti, Oituz, în urma cărora trupele româno-ruse reuşesc să oprească ofensiva germano-austro-ungară, care urmărea scoaterea României din război şi pătrunderea în partea ucraineană a Rusiei.
Ofensiva română a fost pregătită strategic în lunile mai – iunie, cînd au avut loc întîlniri la nivel înalt între oficialităţile române şi ruse.

Citește și: Polițistul Aioanei a turnat tot, iar DNA a cerut amânarea aplicării pedepsei cu închisoarea

După eşecurile din 1916, se încerca preluarea iniţiativei pe Frontul de Est printr-o dublă ofensivă: rusă în Bucovina şi românească în sudul Moldovei, în direcţia Brăilei. Detaliile acţiunii erau cuprinse în „Ordinul de operaţie nr. 1638”, semnat de comandantul trupelor române, generalul Alexandru Averescu. Obiectivul Armatei II, căreia se adresa ordinul, era străpungerea frontului în zona Nămoloasa, prin executarea unei ofensive energice pe valea Putnei.

Pentru aceasta Averescu a decis desfăşurarea unui atac general în întreaga fîşie pe care era desfăşurată Armata II, lungă de 37 km, între dealul Arşiţa Mocanului şi Răcoasa. Lovitura principală, inclusiv sectorul de rupere, cu o lărgime de 13 km, a fost stabilită la flancul stîng al dispozitivului, împărţit în două sectoare.

Totalul forţelor Armatei II se ridica la circa 50 000 de oameni, împărţiţi în 56 de batalioane şi 14 escadroane. Dotarea tehnică cuprindea, între altele, 228 de tunuri, 448 de mitraliere şi 21 de avioane. Pe timpul desfăşurării ofensivei, armata a fost sprijinită de Divizia 1 cavalerie, Brigada 2 călăraşi, Brigada de grăniceri, Batalionul 17 pioneri.

Trupele germane şi austro-ungare totalizau 21 de batalioane de infanterie şi 36 de escadroane de cavalerie, înzestrate cu 252 de mitraliere, 142 de tunuri şi sprijinite de un puternic sistem de lucrări genistice. Concomitent cu acţiunea marilor unităţi române a trecut la ofensivă, la flancul stîng al Armatei II, Corpul 8 şi Divizia 3 trăgători Turkestan, din Armata IV rusă, care aveau misiunea de a cuceri vîrful Momîia şi satul Ireşti.

Prin aceasta ofensivă, frontul inamic a fost distrus pe o lăţime de 30 km şi o adîncime de 20 km, fiind eliberate 30 de localităţi.
Pierderile proprii s-au ridicat la 1 466 de morţi (între care 37 ofiţeri), 3 052 de răniţi (73 de ofiţeri) şi 367 de dispăruţi, iar cele provocate inamicului au constat în cîteva mii de morţi, 2 793 de prizonieri (între care 23 de ofiţeri) şi un impresionant material de război (40 de tunuri, 30 de mortiere, 22 de mitraliere etc.).

Urmările victoriei au fost importante pe plan strategic, Armata IX germană, comandată de feldmareşalul August von Mackensen schimbând direcţia de ofensivă, plănuită iniţial între Siret şi Prut, mai spre nord-vest, în zona Focşani-Mărăşeşti. Acest fapt a reprezentat un ajutor indirect pentru următoarele confruntări din zona de sud a Moldovei, la Mărăşeşti şi Oituz, deoarece gen. Mackensen nu a avut timp să-şi grupeze toate forţele armate pe noua direcţie de atac.

Victoria de la Mărăşesti a fost o adevărată capodoperă de artă militară şi a probat calităţile de comandant ale lui Alexandru Averescu, care îşi nota în jurnalul său că „Poporul României moderne trebuie să-şi întipărească bine în suflet ziua de 11 iulie 1917, cînd în acea zi, pentru întîia dată, armata sa tînără, care-şi primise botezul de sînge numai cu 40 de ani înainte la Griviţa, înscrie în istoria sa prima victorie în adevăratul înţeles al cuvîntului, adică victorie ofensivă şi definitivă”. 

Citește și: Nici Primăria, nici Prefectura, nici ISC-ul nu arată publicului hibele autorizaţiei pentru B-dul Pardon

Foto: generalul roman Eremia Grigorescu  și feldmareşalul german August von Mackensen.

Generalul Eremia-Teofil Grigorescu (n. 28 noiembrie 1863 Golășei, lângă Târgu Bujor- d. 21 iulie 1919 București) a fost un militar și om politic român, general de divizie. A fost decorat cu medalia din Ordinul Mihai Viteazul, clasa a doua.

În perioada 30 iulie 1917 – 1 iulie 1918, generalul de divizie Eremia Grigorescu a îndeplinit funcția de comandant al Armatei 1.
În timpul primului război mondial a comandat armatele române în bătălia de la Mărășești.

Ulterior, a fost ministru de război în perioada (octombrie – noiembrie 1918) în guvernul lui Constantin Coandă.

Distribuie!

Articol scris de Cristian Vasile

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.