Gabriela Zoană a adunat un braț de pliante și broșuri de popularizare de pe holurile și birourile Parlamentului European și apoi a dat fuga cu ele la țară, la zilele comunelor Hârsești și Bradu, unde s-a lăudat că a făcut donații de carte. Acesta-i nivelul de ipocrizie și neam-prostie al unei ilustre reprezentante a noului val din PSD Argeș. Zoană are 7000 de euro salariu la Parlamentul European, plus indemnizație de ședință, bani pentru decont casă, masă şi transport pe ruta București-Bruxelles și retur, bașca fonduri pentru consilieri şi cabinet. Ei bine, și cu tot acest flux monetar care-i alimentează lunar cardul însetat, n-a vrut să scoată 100 de euro din buzunar ca să cumpere câteva sute de cărți de Creangă, Eminescu, Slavici sau Caragiale spre a le dona unei biblioteci sătești de oriunde din județul care a trimis-o la Bruxelles. A îngroșat din obraz și a recurs la o găinărie, în foamea ei pantagruelică de imagine ieftină, care s-o aboneze pentru încă un mandat la casieria Parlamentului European. Să fim bine înțeleși! Cu 100 de euro, care nu reprezintă nici jumătate din banii ei lunari de coafor, europarlamentara Gabriela Zoană cumpăra jumătate din fondul de carte, de literatură bună, al oricărui anticariat din Pitești. Aducea puțină bucurie, cu poveștile lui Creangă, pentru câteva sute de copii de țărani din județ, și așa loviți de fulgerul abandonului școlar. N-a făcut-o, fiindcă nu sunt în gena ei altruismul și solidaritatea. A preferat să se înșurubeze la ugerul banului public european, așa cum a făcut-o ani la rând și la banul public argeșean, pe vremea când căpușa cu contracte de reprezentare avocațială Consiliul Județean și instituțiile din subordine. Măcar dacă ar face-o cu discreție și nu insultându-ne inteligența că e mare filantroapă, deși nu-i decât o țoapă. A fi donator înseamnă a rupe ceva din preaplinul sau preapuținul tău, ca să ajuți o cauză sau pe cineva anume. Nu poți fi donator împopoțonându-te cu acest titlu, după ce ai adus în bagaje câteva zeci de pliante și broșuri tipărite pe cheltuiala Parlamentului European. Adică tot pe banii noștri, având în vedere că bugetul european e alimentat și de noi, românii. Mă sperie noua generație din PSD Argeș. În special cea cu neuronii zburdând mai mult prin cearșafuri.