Sâmbătă, 25 aprilie, a noua zi după deschiderea „Simfoniei Lalelelor”, pentru a evita aglomerația de la intrarea principală în Lunca Argeșului, am folosit mica portiță, la numărul de mai sus, în nordul locației, alături de Hidroconstrucția. Intrând, am avut în față un Zăvoi pe care îl ocupă încă cea mai mare parte din cele 22 de hectare, care sper că va deveni cândva un admirabil Parc cu valențe naționale și, de ce nu, internaționale, cu tentă tematică și de Grădină Botanică.
M-ar fi încântat să întâlnesc mai întâi o zonă cu 30-40-o colecție de Magnolii în floare, există de 4-5 culori; imediat să fiu atras de o „Grădină Japoneză”, respectiv 30-40 de cireși japonezi, prietenul meu Popa de la Pătroaia a plantat câteva sute care au înflorit deja, anul acesta; mai departe, trecând un mic podeț arcuit, înnobilat cu glicine, peste oglinda unui lăculeț cu nuferi în plutire, să descopăr un rozarium cu 100 de neamuri de trandafiri îmbobociți, etichetați pentru a le cunoaște identitatea și, tot așa, din minune în minune, până la a găsi, central, Complexul Cultural Expozițional, cu unul dintre pavilioane luminate găzduind expoziția național – internațională de flori și aranjamente florale, cu 30-40 standuri din care 7-8 cu realizatori profesioniști de pe alte meleaguri, etalând cele mai noi creații cu valoare ornamentală spre desăvârșire.
Din nefericire, m-au întâmpinat zeci de plopi, cu vâfurile uscate, „înnobilați”cu zeci, atârnânde, cuiburi de ciori, inclusiv de croncănitul acestora. Privirea s-a izbit mai întâi de colorația stridentă roșu-albastru-verde-galben a unor uriașe geamanduri, găzduind, în mijlocul „Parcului” de liniște, meditație și reflecție, jocurile de copii! Avansând spre Cortul expozițional, destinat a fi quintesența S.L, am observat un grup de vreo șapte doamne care se întorceau puțin debusolate, dacă au văzut Expoziția?! Nu. Erau din București. Le-am întâlnit în Cort, mulțumindu-mi de a le fi fost ghid. Un singur exemplu din câte altele?! Mai ales „programele” stufoase ale tuturor edițiilor, în care nu mai distingi esența, Expoziția, sâmburele care a constituit mobilul consacrării, datorită menirii sale particulare, față de tot felul de alte festivaluri, de a se adresa spitritului nostru, prilej unic de autoreflecție, de înălțare a gîndurilor, determinate de ocazia de a admira cromatica și formele desăvârșite ale creațiilor Dumnezeiești, care constituie lumea florilor; prezentate magistral, în aranjamente măiestre, de minți și mâini devotate.
Ce am constatat în Cort, după nouă zile, de la deschidere, se înțelege de la sine, lipsa prospețimii absolut necesară într-o expunere, unele flori spre ofilire, fără a remarca o adevărată creație, cu toată cazna depusă de floriști, în limita posibilităților profesionale și materiale de care dispun. Mă întreb, dacă nu existau primele 10-15 ediții care i-au asigurat notorietatea consacrând-o numai prin Expoziție, care ar fi fost soarta actualei „Simfonii a Lalelelor” ce pare venită din veșnicia trecută, așa cum o avem astăzi? Am urmărit-o cu atenția cuvenită, au apărut, în contra-pondere târgul de flori, parada, carele alegorice, concertele nocturne, iar în utimele ediții, urmare a plonjării în Lunca Argeșului, s-au adăugat colecția cu câteva zeci de varietăți de lalele și peluzele cu câteva sute de mii de lalele. Am temeri că, în evoluția pe care i-o întrevăd, nu vor mai exista motive care să determine stări de spirit precum: „Plec de la această ediție mai bogată, liniștită, cu gânduri înalte și curate” – o elevă; „Ce încntare, a rămas definitiv agățată de un colț al biografiei mele” – Gabriel Grigore; „Ne-a creat sentimentul unei identități, devenită a Cetății – biruit-a timpul” – Traian Ulmeanu; …„Ne adăpăm sufletește la acest izvor al tămăduirii, să îngenunchem și să crem binecuvântarea florilor ca să ne putem purifica și tămădui de toate bolile vanității și orbului orgoliu în luptele noastre pentru interese și putere” – Marin Ioniță.
Nu știu dacă mulțimea de vizitatori, din ce în ce mai mulți de la un an la altul, are vreun câștig spiritual de natura celor exprimate mai sus. În ce privește bucuria și distracția la comun asigurate de celelalte activități precum numeroasele concerte, sunt destinate consumului local, fără vreun beneficiu de cazare măcar pentru o noapte a vrenui turist. Pe ansamblu, mai multă rigoare: târgul de flori și material săditor, fără tarabe cu tuciuri și alte obiecte casnice precum târgurile săptămânale; jocurile pentru copii – inteligente; în ton cu „Simfonia”; colecția de lalele mai numeroasă, cu etalarea de plante uniforme; fără paiațe gonflate cu picioroange; totul mai în liniște, confort pentru meditație. Sunt convins că actualul edil cu minte luminată, mai boierească, va dirija S.L. spre înălțimi, către stele!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Peisagistul Gheorghe Pacea, la originea „Simfoniei Lalelelor”
Citește și Pastila de frumos. Un argeşean, Don Quijote al ţărănimii
0 Comentarii