Născut la 11 septembrie 1933 în comuna argeșeană Geamăna, Vasile Tudor este fără îndoială una dintre cele mai autorizate voci în domeniul aviației. Domnul Vasile Tudor a fost istoric de aviaţie și pilot sportiv de performanţă, categoria C de argint cu un diamant. Și educația a fost una pe măsură, fiind absolvent al cursurilor Facultăţii de istorie Bucureşti. A învăţat să zboare cu planorul pe aerodromul Geamăna-Piteşti în 1950 unde a obţinut brevetele elementare A, B şi C, iar în anul 1951 a urmat cursurile şcolii de instructori de zbor, dar nu a profesat. În 1952 a devenit paraşutist sportiv, ca în 1953 să înveţe pilotajul avioanelor pentru care a primit brevetul de pilot de turism Gr. II .
A pilotat 15 tipuri de planoare, 7 de avioane și 4 de motoplanoare
Ca performanţe de seamă ale lui Vasile Tudor se pot reţine: obţinerea brevetului internaţional C de argint în anul 1978 şi realizarea în 1981 a unui zbor cu planorul mai mare de 300 km, ceea ce a echivalat cu o probă pentru insigna C de aur cu un diamant.
Între anii 1961-1993 a participat la două concursuri de selecţie şi la mai multe de precizie a aterizării la Braşov, Craiova şi Piteşti. Precum şi la trei tabere pentru zborul la mari înălţimi. În lunga-i carieră aviatică a totalizat peste 1000 ore de zbor, pilotând 15 tipuri de planoare, 7 de avioane şi 3 de motoplanoare.
Legat puternic de aviaţia sportivă nu a precupeţit timpul şi mijloacele materiale pentru a o servi cu patimă. La mitingurile aviatice, în comentariile năvalnice pe care le face, vocea sa de stentor nici nu ar avea nevoie de microfon. Este arbitru pentru competiţiile aeronautice de tot felul.
Bântuit tot timpul de microbul aviaţiei, s-a documentat şi a obţinut o impresionantă arhivă aviatică, pe care o fructifică scriind articole în orice publicaţie are ocazia, informând astfel generaţiile prezente şi viitoare asupra faptelor şi realizările aviatorilor români. Cu timpul şi-a cizelat scrisul, publicând câteva lucrări interesante cu subiecte aviatice aşa cum sunt volumele „Ei au forţat imposibilul”, „Alături de Vulturi” vol. I şi „Cpt. av. erou Al. Şerbănescu”.
A început să scrie pe teme de aviație încă din 1965
Temperament super vulcanic, dârz şi ambiţios, Vasile Tudor este tipul luptătorului, continuu agitat şi plin de proiecte ambițioase. Din 1996, a depus o muncă susţinută pentru realizarea unui muzeu al planorismului nostru la Sânpetru-Braşov. Dar nefiind sprijinit acţiunea nu a reuşit, pierzându-se documente de mare valoare.
A început să scrie pe teme de aviaţie încă din anul 1965. Colaborator al mai multor reviste de specialitate din ţară şi străinătate. Coautor al lucrării „Istoria aviaţiei române”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1984 şi autor a 12 cărți de referință despre aviația și aviatorii din România: „Ei au forţat imposibilul”, Editura „Start internaţional”, Bucureşti, 1992; „Alături de vulturi”, vol. I, Editura „Dacia”, Cluj-Napoca, 1997, premiată de Muzeul Aviaţiei Române; „Alături de vulturi”, vol. al II-lea, Editura Modelism Bucureşti, 1999, premiată de Aeroclubul României; „Un nume de legendă: cpt. av. erou Al. Şerbănescu”, Editura Modelism Internaţional, Bucureşti, 1998; „ Constantin Bâzu Cantacuzino – prinţul aşilor, Editura Modelism, 2000, de asemenea, lucrare premiată de Revista de Istorie Militară; Coautor la lucrarea „G.V. Bibescu (1880-1941), pionier al automobilismului şi aviaţiei româneşti”, Editura ECAS Trade SRL, Bucureşti, 2000; ”Fascinaţia planorismului”, Editura Tiparg, Piteşti, 2003; „Pilotul planorist Mircea Finescu” Editura Tiparg, Piteşti, 2004, coautor; ”Războiul aerian în România (1941 – 1944)”, Editura Tiparg, Piteşti, 2006; ”Avioanele ME-109 E în România”, Editura Tiparg, 2008 și ”Cpt.av. Bâzu Cantacuzino, amintiri şi însemnări”, Editura Startipp, Slobozia, 2008, coautor.
De asemenea, Vasile Tudor are sute de articole, studii și comunicări apărute în publicații importante de specialitate precum „Magazin Istoric” sau „Orizont Aviatic”.
În 2006 a primit Emblema de Onoare a Statului Major al Forțelor Aeriene
Activitatea prodigioasă a lui Vasile Tudor a fost răsplătită de-a lungul anilor cu mai multe distincții. În noiembrie 1970, i s-a conferit „Medalia Muncii” ca urmare a activităţii depuse ca director de club la ICM Piteşti. La 17 noiembrie 2005, a devenit membru de onoare al Fundaţiei „Cpt. av. erou Al. Şerbănescu”, de asemenea, la 5 iunie 2006 i s-a oferit „Emblema de Onoare a Statului Major al Forţelor Aeriene nr. 196”.
Imediat după primirea „Emblemei de Onoare a Statului Major al Forţelor Aeriene”, reputatul istoric şi scriitor Cornel Marandiuc, în revista „Orizont Aviatic” nr. 68-69, anul VII, iunie, 2008, p. 3, preciza că aceasta s-a mai acordat „istoricului de Aviaţie prof. Vasile Ristea Tudor, autor a mai multor cărţi dedicate istoriei aviaţiei şi aeronauticii române, multiple articole în revistele de specialitate din ţară şi străinătate, un documentarist pertinent, mentor al multor pagini de istorie a aviaţiei prezentate în cadrul fundaţiei şi iniţiatorul – coordonatorul concursului inteşcolar, aflat la a treia ediţie, al elevilor din şcolile care poartă nume de aviatori. Este omul care „tace şi face”, modest dar profesionist, un veşnic mesager al istoriei şi aeronauticii române”. ”
A introdus în istoriografia română conceptul de „război aerian”
O carte de referință a lui Vasile Tudor rămâne fără îndoială „Războiul aerian în România (1941-1944)”, apărută în 2006 la Tiparg, o carte ce a cules numeroase elogii. Volumul este un adevărat omagiu adus celor care, cu preţul vieţilor tinere, au făcut opoziţie unui adversar numeros şi tenace. Prin titlul ales pentru cartea sa, Vasile Tudor introduce în literatura de specialitate, dar şi în istoriografia română, conceptul de „război aerian” deasupra teritoriului României pentru etapa celui de-al Doilea Război Mondial, asupra cărei semnificaţii insistă pe parcursul întregii lucrări, argumentându-l prin zeci şi chiar sute de documente.
Prefaţa cărţii „Războiul aerian în România (1941-1944)” este semnată de reputatul istoric de aviaţie – prof. univ. dr. Aurel Pentelescu, membru al Comisiei de Istorie Militară, care, la rândul său elogiază efortul istoricului Vasile Tudor, făcând mărturisirea sinceră că: „cele aproape 300 de pagini de manuscris (…) m-au copleşit [s.r.] prin bogăţia informaţiilor şi naraţiunea faptelor (…)”. D.G.
0 Comentarii