# Cazul enigmatic al tânărului din Topoloveni împuşcat de poliţiştii spanioli. # Autoritățile din Țara Bascilor întârzie repatrierea cadavrului și susțin că tânărul a fost împușcat accidental după ce n-a oprit la somație și glonțul cu care s-a tras în cauciucurile mașinii sale a ricoșat în el # Familia crede că i se ascunde ceva și vrea ca cel care l-a omorât pe Dragoș Mosoia să plătească.
De mai bine de două luni, trupul unui tânăr din Topoloveni, împuşcat în condiţii suspecte de poliţiştii spanioli, zace într-un congelator în Zaragoza, fără a i se oferi măcar şansa de a fi îngropat creştineşte. În zadar au bătut clopotele din orașul primarului Gheorghiță Boțârcă vreme de o săptămână, aşteptând rămăşiţele pământeşti ale lui Dragoş. În zadar l-a aşteptat, deschis, mormântul. În zadar s-au zbătut mama şi fraţii lui, că nu au avut la căpătâiul cui să aprindă o lumânare. Se roagă şi plâng, de departe, pentru băiatul frumos şi cuminte care nu le va mai zâmbi decât din fotografii. Îi sfâşie şi mai tare gândul că, acolo unde destinul l-a trimis la întâlnirea cu hidoasa moarte, nu e nimeni să-i facă dreptate, nimeni să se ia de gât cu autorităţile spaniole ca să afle adevărul şi după aceea să le dea mortul acasă. Să-l îmbrace în straiele de ginere, pe care nu a mai apucat să le poarte, pentru a-şi conduce frumoasa mireasă la altar. Să-l bocească aşa cum se face la români, din moşi strămoşi şi să-l sărute pentru ultima dată. E singur acolo, în întuneric, şi cine ar putea spune dacă a auzit rugăciunile preotului de la biserica de acasă sau plânsetul mamei sale încovoiate de jale…?!
Ultimele cuvinte: ”Cred că m-au nimerit!”
Dragoş Ionuţ Mosoia şi fratele lui, Bogdan, plecaseră în Spania, în urmă cu câţiva ani, ca să câştige pâinea cea amară dar mult râvnită a străinătăţii. Mama lor a plecat în Italia, iar fratele mai mic, Alin, a rămas în ţară, unde nici până acum nu a găsit un loc de muncă. Dragoş avea numai 28 de ani, dar se poate spune că îşi făcuse un rost. Locuia împreună cu logodnica lui, Denisa, şi lucrase prin mai multe restaurante. Însă după ce criza a lovit şi Ţara Bascilor îşi găsise de lucru ca şofer pe camionul la volanul căruia și-a găsit sfârșitul în dimineaţa zilei de 21 iunie. Potrivit ziarului basc ”El Periodico de Aragon”, Dragoş Mosoia a murit în primele ore ale dimineţii, după ce a fost împuşcat de poliţie într-un sens giratoriu din apropierea aeroportului. Autoritățile au tras în el pentru că a refuzat să oprească la somație. Dacă ar fi să dăm crezare comunicatelor oficiale ale poliţiei, ofiţerul care l-a împuşcat a tras trei focuri în roţile autovehiculului, numai că unul dintre gloanţe a lovit omoplatul tânărului şi l-a ucis aproape instantaneu. Lovit, românul nu a mai apucat să spună decât: „Cred că m-au nimerit!” Însoţitorul său din mașină, Marcel Gheorghiu, de 27 de ani, a fost arestat pentru agresiune şi opunere la arestare, dar a fost eliberat imediat după ce a dat declaraţii în faţa autorităţilor, semn clar că românii nu erau culpabili de niciun delict major de vreme ce singurul martor şi, totodată, posibil complice la vreo infracţiune, a fost eliberat imediat şi nici nu a mai fost chemat ulterior, în cele două luni de zile câte au trecut de la incident, să dea vreo declaraţie. Ciudat însă, autorităţile din Zaragoza par a tergiversa ancheta iar familia românului ucis în condiţii neclare s-a văzut nevoită să apeleze la un avocat pentru că procurorul spaniol nu a oferit un răspuns niciuneia dintre sesizările rudelor. Şi încă un amănunt pe care ni l-a relatat Camelia, mama victimei, şi anume că se află la cel de al treilea apărător, unul dintre ei spunându-le verde în faţă că are mulţi prieteni în Poliţie şi nu vrea să se pună rău cu ei, ne pune şi mai mult pe gânduri. Mai mult, ultimul avocat angajat de familie a comunicat acesteia că nu a fost eliberat raportul de autopsie ceea ce face ca procedurile de repatriere să întârzie nepermis de mult. Ba chiar strigător la cer, zicem noi!
Comunicatul poliției spune că tânărul a fost prins furând benzină
Presa locală a acordat spaţiu consistent acestui subiect, câteva zile la rând, dar s-a rezumat, aşa cum au remarcat şi jurnaliştii de la Attac en Aragon, doar la consemnarea punctului de vedere al poliţiei. Tot această publicaţie face o paralelă cu un alt caz petrecut cu puţin timp în urmă în Zaragoza, în care poliţiştii au dovedit acelaşi exces de zel împuşcând un câine într-un parc central al oraşului, fapt ce a atras protestele populaţiei şi ale asociaţiilor de protecţie a animalelor.
Cităm: „Zaragoza a trăit în ultimele zile două scenarii în care poliția a scos armele cu uşurinţă, lovind diferite colectivități. Cel mai grav incident a avut loc joi noaptea, când un ofițer a împușcat mortal un tânăr român care a fugit după ce a fost prins furând motorină într-o zonă industrială, după cum susține poliția. Comunicatul oficial spune că ofițerii au tras în roțile vehiculului, dar un glonț l-a lovit pe tânăr în inimă. Vestea a trecut aproape neobservată în mass-media locală… Săptămâna trecută a fost un alt ofițer care a împușcat un câine într-un parc al orașului, pe motiv că ar putea ataca oamenii, un fapt care a provocat protestele locuitorilor din cartier și ale asociațiilor de animale”. Potrivit aceluiași articol din ziarul Attac en Aragon, românul Dragoş Mosoia ar fi fost prins într-o zonă industrială, joi noaptea, la volanul unui Van, împreună cu o altă persoană. La somaţia polițiștilor de a opri, Dragoș nu s-a conformat și a accelerat la viteză mare. După o jumătate de oră de urmărire, poliția a reușit să-i blocheze calea cu vehiculele lor, însă tânărul a încercat să fugă de ofițerii care au tras „în roți”. Un glonț l-a lovit în inimă și l-a ucis aproape instantaneu. Ieri a venit Bogdan, fratele lui din România, pentru a cere o explicație a ceea ce s-a întâmplat. „L-au omorât ca pe un câine … Nimeni nu-mi dă niciun răspuns și nu mă lasă să văd corpul”, a scris şi publicația El Periodico, citându-l pe fratele lui Dragoş Mosoia. „În cazul în care poliţistul este vinovat, să plătească, la fel ca fratele meu care a plătit cu viața. Orice ar fi făcut, chiar și dacă ar fi furat, nu trebuiau să îl ucidă! Există mai multe moduri de a opri o mașină înainte de a trage. Au trebuit să-l omoare, însă! El nu era înarmat şi nici nu a ameninţat!”, a mai declarat Bogdan.
“La naiba, am fost atins!”
„A fost un băiat bun, nu bea alcool și nici nu consuma droguri, era foarte liniştit. Nu știu ce s-o fi întâmplat, de ce a fugit…”, a declarat un alt prieten al băiatului care îl ştia de cel puţin patru ani şi care a spus că Dragoș nu a cauzat niciodată probleme. De altfel, şi Poliția a confirmat că românul nu avea antecedente penale, nici el şi nici cel care îl acompania. Dar iată ce spune și Marcel Gheorghiu, prietenul lui şi singurul martor al tragediei, cel cu care a fost în mașină: „Dragoş a fost prietenul meu. De ce a trebuit să moară?” Acesta recunoaște că varianta dată de poliție cu privire la incident este, în principiu, corectă, văzută din afară. ”Dar nu sunt de acord asupra a două puncte fundamentale: în primul rând, că prietenul meu a încercat să treacă de barajul poliției, el mai degrabă a încercat să-l evite. Și, în al doilea rând, că agentul a tras la roți. Pur și simplu, polițistul l-a împușcat. Se afla foarte aproape de roțile mașinii și nimic nu s-a întâmplat cu acestea,” insistă Gheorghiu, singurul martor, subliniem. El reamintește că, joi seara, Dragoş l-a rugat să-l însoțească la Utebo (zona în care se află parcul industrial) pentru a face „ceva”. Defunctul lucra ca șofer de camion şi i-a explicat prietenului că vroia să lase o sticlă de combustibil la depozitul societăţii din poligonul industrial. Însă a fost considerat suspect de o patrulă de la Guardia Civila care i-a cerut să oprească. El s-a speriat şi a accelerat. S-a temut că va fi reținut pentru transportul benzinei și autoritățile i-ar confisca Van-ul care aparţinea viitorului său socru, mai povestește martorul..” ”I-am spus să se oprească, pentru a vedea ce vrea poliția, dar a spus că nu. Și a gonit până când am găsit un camion în sensul giratoriu”. Potrivit lui Gheorghiu, prietenul său a vrut să evite camionul, dar nu a încercat să treacă peste poliție. Apoi a auzit împușcătura care se pare că a venit prin geamul deschis și l-a doborât pe spate pe prietenul său. „La naiba, am fost atins”, își mai aminteşte prietenul că au fost ultimele cuvinte ale lui Dragoş „L-am întrebat unde, mi-a spus în spate, și când poliția a oprit și a deschis ușa, m-a dat jos și mi-a pus cătușe.” Gheorghiu nu a mai avut nicio veste până dimineaţa, atunci când ofițerii l-au informat că prietenul său a murit.
„De ce nu ni-l dau acasă?”, se întreabă mama
Deşi aflată în Italia, unde a plecat după ce a aşteptat degeaba trupul fiului ei în ţară pentru a-l înmormânta, însă întârzierea cu mult peste aşteptări ar fi făcut să-şi piardă locul de muncă, mama lui Dragoş ne-a implorat la telefon: „Vă rog frumos dacă ne puteţi ajuta să facem dreptate! Nu vrem bani, nu ne dau banii afară din casă, dar… am avut ajutor material de la prietenii şi cunoscuţii băieţilor mei din Spania! Nu vrem să profităm. Vrem doar să se afle adevărul şi să se facă dreptate. Nu ştim ce se întâmplă și de ce ţin cazul pe loc?! De ce nu ni-l dau acasă? Procurorul nu a vrut să stea de vorbă cu noi, poate că astea sunt procedurile lor… Însă ne e frică de o muşamalizare! Noi suntem furnicile, ei sunt elefanţii!”. În perioada imediat următoare tragediei, rudele lui Dragoş au făcut cereri peste cereri să poată recupera documentele şi bunurile personale ale tânărului, iar avocaţii au făcut demersuri pentru tragerea la răspundere a eventualului vinovat de moartea lui Dragoş Mosoia. Nici Consulatul României la Madrid nu este străin de cele întâmplate pentru că familia a cerut şi ajutorul diplomaţilor români care, cel puţin teoretic, ar trebui să susţină interesul concetăţenilor lor. Numai că răspunsul de la Consulat a fost unul destul de lapidar: „Cazul este monitorizat”. Din păcate, nicio rezolvare, după cum ne spune Camelia Mosoia.
Au bătut clopotele în Topoloveni o săptămână. Degeaba…
Acasă, la Topoloveni, fratele, verii și mătuşile îl aşteaptă încă pe Dragoş. „Pe 21 septembrie facem parastasul de trei luni. I-am făcut parastasele începând de la cel de trei zile. Are criptă, tot. Am vorbit cu preotul. Credeam că, măcar după două săptămâni, ni-l dă. Au bătut clopotele o săptămână în Topoloveni. Până la urmă le-am oprit, ce să facem?!”, ne spune Maria Florea, mătuşa mamei lui Dragoş Mosoia.
Material realizat de Alina Crângeanu
0 Comentarii