# Noi dezvăluiri despre ancheta în care a fost arestat primarul Piteştiului # Teodor Cărămizaru, consilierul personal căruia Pendiuc i-a cerut să trucheze licitația în „Dosarul Autobuzelor”, rupe tăcerea! # Dezvăluirea lui Teodor Cărămizaru făcută în redacţia Jurnalului, colegei noastre Alina Crângeanu: ca să scape de el din primărie, Tudor Pendiuc l-a detaşat la Biobaza Smeura, dându-i atribuţii de hingher
Martor important în dosarul de corupție Publitrans este chiar fostul consilier personal al primarului Tudor Pendiuc, Teodor Cărămizaru. În ediția trecută a ziarului nostru, imediat după arestarea primarului Piteștiului, Cărămizaru ne-a declarat fără echivoc că Tudor Pendiuc i-a cerut să aranjeze licitația în Dosarul Autobuzelor: „Am fost chemat să modelez câte ceva în dosarul de licitație. Am refuzat și am fost pus la punct”. Dar cine este cu adevărat Teodor Cărămizaru, omul care spune despre sine că nu dorește să râmână în istoria Piteștiului ca denunțătorul lui Pendiuc, ci doar ca un cetățean corect care a avut curajul să spună „nu” unei uriașe hoții, vă invităm să citiți în interviul pe care acesta ni l-a acordat în exclusivitate. Teodor Cărămizaru povestește nu doar despre cariera sa în tenebroasa lume a comerțului exterior, pe relația Rusia, ci oferă detalii incendiare despre culisele Afacerii Publitrans și cum s-a clocit aceasta în birourile acoliților lui Tudor Pendiuc. De asemenea, Cărămizaru mai dezvăluie și ce oameni îl susțin pe primar, dar și cine sunt cei care se tem de acesta, precum și ce capete ar putea să mai cadă.
Martor important în dosarul de corupție Publitrans este chiar fostul consilier personal al primarului Tudor Pendiuc, Teodor Cărămizaru. În ediția trecută a ziarului nostru, imediat după arestarea primarului Piteștiului, Cărămizaru ne-a declarat fără echivoc că Tudor Pendiuc i-a cerut să aranjeze licitația în Dosarul Autobuzelor: „Am fost chemat să modelez câte ceva în dosarul de licitație. Am refuzat și am fost pus la punct”. Dar cine este cu adevărat Teodor Cărămizaru, omul care spune despre sine că nu dorește să râmână în istoria Piteștiului ca denunțătorul lui Pendiuc, ci doar ca un cetățean corect care a avut curajul să spună „nu” unei uriașe hoții, vă invităm să citiți în interviul pe care acesta ni l-a acordat în exclusivitate. Teodor Cărămizaru povestește nu doar despre cariera sa în tenebroasa lume a comerțului exterior, pe relația Rusia, ci oferă detalii incendiare despre culisele Afacerii Publitrans și cum s-a clocit aceasta în birourile acoliților lui Tudor Pendiuc. De asemenea, Cărămizaru mai dezvăluie și ce oameni îl susțin pe primar, dar și cine sunt cei care se tem de acesta, precum și ce capete ar putea să mai cadă.
Consilierul personal cu care Pendiuc a intrat în conflict are o carieră de James Bond: a fost atașat comercial la Ambasada României la Moscova, la propunerea lui George Constantin Păunescu
# Pentru publicul larg sunteți o persoană cvasi-necunoscută, însă noi am aflat că aveți un CV impresionant, ba chiar unul de James Bond, având în vedere că ați lucrat în Comerțul Exterior și ați fost atașat economic la Ambasada României din Moscova înainte de 1989.
– Da, am lucrat în Comerțul Exterior pentru că am terminat Facultatea de Comerț Exterior. În România am lucrat la Universal Tractor Brașov și prin 85-86 mă ocupam cu exportul, pe vremea când l-am avut director pe George Constantin Păunescu. De fapt, George Constantin Păunescu m-a și propus ca atașat economic în Rusia pentru faptul că știam foarte bine limba rusă. De fapt, sunt piteștean iar mama a fost profesoară de limba rusă la două licee. Mama a fost basarabeancă și de aceea prima limbă pe care am învățat-o în casă a fost limba rusă. Înainte de Revoluție fusesem în toate țările, nu însă și în Rusia pentru că actele se semnau de către Elena Ceaușescu și existau temeri să nu rămân acolo. Mi s-a pretextat că mama era rusoaică, însă nu era adevărat, era basarabeancă, iar tata era de pe aici, de prin Topoloveni. În fine, s-a crezut multă vreme că aș fi putut să am rude pe acolo, mă rog, de aceea nu am putut să plec îniante de 1989 în Rusia. Așa că m-am dus în turism, unde am lucrat din 1986 până la Revoluție, care m-a prins ca director al stațiunii Poiena Brașov. Tot ce mișca acolo, în Poiana Brașov, era sub controlul meu, vorbim de stațiune, de baruri, de cazinouri… Apoi a venit Revoluția și am primit un telefon. M-a chemat ministrul Avram, fostul ministru al industriei grele, cu care fusesem în Egipt și în Africa, și mă cunoșteam foarte bine. El știa că vorbesc rusa și că aveam dosarul făcut pentru Rusia, numai că acesta fusese stopat, mi-a zis că se fac niște birouri comerciale la Moscova, după care m-a întrebat dacă nu vreau să mă duc acolo, la post.
# Asta când se întâmpla?
– Imediat după Revoluție, când s-au mai liniștit lucrurile, am primit acel telefon. Am plecat cu soția și cu băiatul la Moscova și am stat acolo 12 ani. Băiatul a făcut școala și facultatea acolo. Postul meu era de atașat comercial la Ambasada României la Moscova. Inițial am plecat să mă ocum de sectorul mecano-import-export, adică pentru export locomotive, osii și vagoane, în asta intrau și tractoarele. Cam 95% din exportul românesc de atunci era calat pe Rusia. Și aveam două produse care erau „floarea” României la export, ca să zic așa, vagoanele și mobila.
Cărămizaru a lucrat și pentru Omar Hayssam
# De la noi din Argeș era Alpromul…
– Da, am lucrat cu Alpromul. Le-am făcut o societate mixtă. Alpromul o ducea foarte bine atunci și credea că o să conducă pământul. Nimeni nu a crezut că rușii o să-și ia mâna de pe noi, la un moment dat. În primii patru ani, ’90-’94, a fost extraordinar de bine. Însă de prin ’96, am început să alergăm serios ca să mai legăm câte ceva. Așa a fost direcția. În patru ani, cât a fost Iliescu președinte, a venit o singură dată la ambasadă. A vrut neapărat să vorbească în limba rusă, ceea ce era o gafă diplomatică pentru că, de la anumite nivele, trebuie folosit un translator, este o cutumă. Atunci m-au chemat pe mine. Stăteam în spatele lui Iliescu și traduceam, însă m-am simțit prost pentru că el se uita la mine de parcă eu cerusem expres asta …
# Apoi ați revenit în țară…
– Am venit acasă în 2002 și am întâmpinat greutăți…Nu reușeam să mă reacomodez cu țara mea. Oamenii erau altfel, umblau după lucruri care până atunci le erau interzise. În al doilea rând, se schimbase peisajul…tot. În fine, prin 2004-2005, după o perioadă în care am fost angajat la Ministerul Privatizării, în mandatul lui Ovidiu Mușetescu, am mai lucrat la Omar Hayssam încă un an, când a picat PSD de la guvernare. După aceea, am revenit în Pitești. Și am primit un telefon de la Pendiuc, într-o seară, pe la 10,00. Era în 2006. Mi-a cerut să trec pe la el.
# Și cum se face că domnul Pendiuc a apelat tocmai la dumneavoastră? Vă știa?
– Da, fiindcă am fost membru de partid. În ’98 a venit din țară o delegație la Moscova și m-au făcut membru de partid PSD. Mi s-a părut normal pentru că, vedeți, m-am născut într-o perioadă, m-am format într-o perioadă anume și știam foarte bine partidul ăsta. Am semnat acolo o adeziune. Pendiuc m-a sunat să vin la el, că are un post de consilier personal pe probleme de fonduri structurale. Studiasem această problemă, eram convins că o să ajungem în Uniunea Europeană și așa am ajuns la dânsul. Când am ajuns acolo, m-am cam speriat de colectivul ăla…
Pendiuc către Cărămizaru: „Trebuie să vă găsiți și dumneavoastră un loc mai călduț, dar trebuie să schimbați câte ceva pe aici, prin acte”
# De ce ? Cine era în acest colectiv?
– Un primar la nivelul dânsului avea dreptul la 5 consilieri. Și dl Pendiuc avea, la momentul acela, un consilier pe juridic, pe Ion Constantin, unul pe social, pe doamna Sima, unul pe salubritate, pe Dobrescu, și mai era unul al cărui nume nu mi-l amintesc. După două săptămâni de acomodare, nici o legătură cu fondurile. I-am zis atunci: „Domnul primar, haideți să fac și eu ceva pe aici, că începe lumea să vorbească!”. Și mi-a zis: „Ai dreptate, hai că îți dau altceva, pentru că fondurile astea structurale sunt cam nesigure, sunt urmărite și nu se lucrează foarte bine, hai să le lăsăm deoparte”. Era vorba de Programul Selecta, însă eu nu știam absolut nimic despre ceea ce avea să devină ulterior scandalul Selecta. După care mi-a spus: „Haideți să facem documentația tehnică pentru licitația de la Publitrans, care e o problemă foarte urgentă”. Și așa am ajuns la treaba cu Publitrans.
# Dvs trebuia să organizați licitația?
– Publitransul trebuia să facă documentația tehnică, caietul de sarcini, fișa și proiectele, acestea se remiteau la Consiliul Local, în speță la Primărie, Primăria le analiza, apoi le supunea aprobării Consiliului Local și se mergea înainte. Prima etapă era făcută. Primarul a strâns tot boardul ăla al lui de conducere și m-a prezentat ca pe un suflu nou. A știut el să vorbească și ce să le spună….Eu am fost repartizat, ca loc de muncă, cu doamna Țintilă (Elena Țintilă Neacșu, director executiv Direcția Administrație Publică Locală, n.red) în birou. De când am luat caietul de sarcini al licitației, la mine venea toată ziua doamna Lucica (Lucia Ivan, șef serviciu Societăți Comerciale Consiliul Local, n.red), și domnul Ion Constantin, consilierul juridic. Amândoi călare pe mine. Doamna Țintilă, care era „ochii și urechile”, că aia era misiunea ei, să mă urmărească pe mine, fugea repede la primar. Până când, într-o zi, mi-a sărit țandăra și i-am zis lui Ion Constantin: „Dar dumneavoastră nu aveți ce face, în afară de a mă urmări pe mine? Când e gata caietul de sarcini, când sunt gata propunerile, vi le dau și mergem împreună, să vedem cum hotărăște șeful”. Bineînțeles că în momentul următor a și apărut Pendiuc. Țintilă s-a dus, i-a raportat, și așa a apărut primarul. Mi-a zis: „Sunteți gata?” „Da”, i-am răspuns. „În patru zile putem să discutăm totul”. M-am dus peste patru zile. De altfel, de dimineață m-a sunat și mi-a zis: „la terminarea programului să veniți la mine!”. După care a adăugat: „trebuie să vă găsiți și dumneavoastră un loc mai călduț, dar trebuie să schimbați câte ceva pe aici, prin acte”… Eu i-am cerut să îmi arate ce anume și când mi-a arătat erau scrise condițiile pe care trebuie să le prezinte cei care participau la licitație. Era clar, trebuiau puse niște condiții de așa natură, cum că unele societăți nu aveau un picior, nu aveau o mână și nu puteau participa la licitație. Și atunci i-am zis lui Pendiuc: „Domnule primar, eu nu am făcut niciodată lucrurile astea, aveți un consilier juridic bun, pe domnul Ion Constantin, cereți-i lui!” În concluzie, nu am avut nici un act semnat în tot ce înseamnă licitația Publitrans. Din momentul acela, între mine și Pendiuc s-a rupt totul.
„Nici un magistrat de aici, din Pitești, nu îl va găsi vinovat pe Pendiuc!”
# Și totuși, ați rămas în continuare să lucrați în primărie…
– Da, am rămas în Primărie, însă mi-a dat să mă ocup de Administrația Piețelor. De Piața Ceair, Smârdan, de nouă piețe în total. Directorul Marian Leonte nu m-a suportat din prima clipă. Am avut senzația că e puțin „ciupit”, senzație care mi s-a confirmat pe parcurs pentru că nu l-am mai văzut treaz niciodată, el e beat totdeauna. Așa am început să întocmesc constatări, de exemplu că brânza și cu peștele stăteau în aceeași hală… Mă duceam la fața locului, în fiecare zi verificam câte o piață. Făceam rapoarte, i le puneam pe masă lui Pendiuc și se enerva. El știa, de fapt, absolut totul despre mafia piețelor.
„Dacă ne întâlneam la WC, Pendiuc fugea de mine. Dacă ne întâlneam pe hol, întorcea spatele ”
# Ce înseamnă, mai exact, mafia piețelor?
– De exemplu, piața aia nouă din Ceair a costat enorm, 300 de miliarde s-a plătit pentru construcția ei! Nu bate planul cu ceea ce este în realitate. Halele acelea sunt enorme și inutile. Sunt hale de 1400 de metri pătrați, care nici astăzi nu sunt ocupate. Termopanele nu au fost termopane, au pus geamuri. Iar aerisirea era imposibil să o faci. Geamurile nu se deschideau. Dacă dumneavostră sau cineva ați văzut o piață fără aerisire pe lumea asta…! Piața nu avea instalații de apă montate. Canalele sunt în față și e un miros vara de înnebunești. Și chiar și exteriorul pieței este infestat de acest miros. Așa a fost recepționată piața Ceair. Plus rigola din față este cu 7 m lățime mai mică decât în proiect, deci este un dezastru total în piață. Plus faptul că oricine venea în piață, și controale erau destule, își lua șpaga și pleca. Din construcție s-au tras bani la greu. Pentru că ce scrie în proiect s-a cheltuit, însă nu s-a cheltuit pe niște lucrări reale. Banii ăia unde s-au dus? Știți că Leonte, șeful Piețelor, a avut un dosar pe mită? Eu am sesizat toate astea. Lunea dimineața era ședință și discutam programul săptămânii. Eu le spuneam pe toate în față. Am făcut rapoarte peste rapoarte despre ce se întâmpla în piețe, i le puneam pe masă lui Pendiuc… Veneau apoi în controale, își luau dreptul și plecau. Am ajuns să îl fac pe Leonte să mă urască. Într-o zi de 16 august, a doua zi după Sfânta Maria, l-am întrebat pe Leonte dacă la el acasă tot așa face, referindu-mă la mizeria din piețe. Mi-a dat o palmă. M-am dus la primărie, și-a cerut scuze….Am vrut să o discutăm în comisia de disciplină, dar totul s-a mușamalizat. Mi-am dat demisia din partid, din PSD. Am făcut o notă la Corpul de Control al Ministerului de Interne și l-a dat afară pe Leonte, cu o gaură de 10 miliarde, prejudiciu. Nu se știe cine a achitat-o, dacă a achitat-o, că e încă o dilemă. La un moment dat m-am gândit să plec, însă am mai reflectat și mi-am zis…nu pot să plec acum! Pendiuc nu îndrăznea să se atingă de mine…îi era frică de mine, pur și simplu. Dacă ne întâlneam la W.C. fugea, dacă ne întâlneam pe hol, întorcea spatele. Ca să scape de mine, mi-a înscenat niște lucruri. Mi-a dat o sancțiune de 10% pe trei luni pentru o corespondență venită în primărie în 2004, când eu nici nu eram acolo. Dar eu am fost cel găsit vinovat. Am făcut contestație dar nu am câștigat. Știți, Pendiuc are o vorbă: „Nu îți convine, dă-mă în judecată!”. Dar nici un magistrat de aici, din Pitești, nu îl va găsi vinovat vreodată pe Pendiuc. Când a văzut că nu m-a intimidat chestia asta cu reducerea salariului, m-a detașat două luni la Biobaza de la Smeura, cu o fișă anexată de schimbare a atribuțiunilor de serviciu, prin care eram împuternicit să prind și câini pe stradă, cu încălcarea legii. Adică să devin hingher.
# Cum ați reacționat când v-au detașat la Biobaza de la Smeura, pe post de hingher?
– Mi-am scris demisia și am plecat.
„Dosarul Autobuzelor nu este din 2007. A fost înregistrat la DNA în 2009”
# Să revenim la dosarul licitației de la Publitrans, pe care îl cunoașteți bine de când erați consilier al primarului. Care sunt, în opinia dumneavoastră vulnerabilitățile din acest dosar?
– În primul rând, trebuie știut că dosarul nu este din 2007, dosarul este înregistrat din 2009 la DNA. E vorba de dosarul 122/P/2009. Deci nu este vorba de șapte ani, cât a durat instrumentarea lui, ci este vorba de cinci ani. Denunțător nu sunt eu, este altă persoană! Însă pe de altă parte, nu pot să nu recunosc că din caietul de sarcini, așa cum mi l-a indicat primarul că trebuie să arate, exact așa a fost pus în practică. Pendiuc a avut nevoie de un om de încredere care să se ocupe de problema asta și care să răspundă de ea, și la bine și la rău. El ar fi vrut să răspund eu, numai că eu am refuzat. Caietul de sarcini și dosarul au fost foarte atent elaborate, mai puțin condițiile de eliminare de la licitație. Acesta a fost un punct de la început discutabil. Apoi, exista o hotărâre de Consiliu Local care presupunea ca asocierea să se facă pe un contract de asociere în participațiune. Prin lege, contractul de asociere în participațiune presupune asocierea între doi agenți economici, respectiv societatea Consiliului Local, Publitransul și un agent economic, fiecare venind în asociere cu bunuri care rămân în societate atâta timp cât societatea lucrează, urmând ca, la desființare, fiecare să-și ia bunurile înapoi. La capitolul asociat cu Publitrans era trecut foarte clar, să vină cu 80 de autobuze în proprietate. La licitație au cumpărat caietul de sarcini 7 agenți economici, dintre care trei fuseseră pe piața de maxi taxi din Pitești.
De fapt, una din cauzele pentru care s-a încercat constituirea acestei asociații între Publitrans, pe de o parte, și CNCD-Girexim, pe de alta, este faptul că unele dintre cele 7 firme care au cumpărat caietul de sarcini erau controlate deja de persoane din PSD Argeș, asupra cărora apăruseră discuții în tot orașul.
Dintre cei 7 agenți care au venit la licitație au fost eliminați 5, deși printre ei erau două societăți de transport, una chiar de la Ministerul Transporturilor, deci societăți specializate. Licitația a fost condusă de domnul Ion Constantin și plicurile deschise tot de acesta, care, fără a consulta celelalte persoane din comisie, i-a respins pe toți ceilalți. La un singur dosar, cel al CNCD, s-a găsit un contract pentru 80 de autobuze, însă era un contract lapidar, de trei pagini. Acesta a fost și singurul dosar studiat de cineva din comisie, de Adriana Tănase, care a dorit să îl vadă. În acest fel au fost eliminați toți cei nedoriți.
n Totuși, până la urmă a fost bine că au fost eliminate firmele acestea de maxi taxi, care, pe lângă faptul că nu făceau decât să dea șpăgi, practicau un transport haotic, necivilizat…..
– Dar trebuiau înlocuite cu niște societăți serioase și din cei 7 care s-au prezentat erau unii cu potență și care aveau experiență în activitatea de transport public.
„Consilierul Mariean Neacșu a fost citat ca martor la DNA. A refuzat să se prezinte și totuși nu a pățit nimic”.
# Alte nereguli în dosarul Publitrans?
– Licitația trebuia să cuprindă niște puncte, pentru garanția bancară, grile pentru care nu s-a făcut un punctaj, nu știa nimeni care e mai bun, care e mai rău, ș.a.m.d. De asemenea, procesul verbal nu a fost întocmit de cel desemnat pentru acest lucru, ci a fost întocmit de o persoană căreia îi dicta Ivan Lucica, șefa Serviciului Societăți Comerciale CL, deși, după informațiile mele, Gentea (Cristian Gentea, consilier local și lider al grupului PSD Piteşti) trebuia să o facă. Ea (Lucica Ivan, n.red) și cu Ion Constantin au făcut documentația. Șeful comisiei de licitații trebuia să fie Emilian Nechita. El nu a făcut nimic. Ion Constantin a condus tot. Trebuie spus că asocierea între CNCD și Girexim s-a făcut ad-hoc, în timpul licitației. Au rămas cei doi în licitație, care au făcut un contract ad-hoc, neînregistrat la Registrul Comerțului, dar confirmat de un notariat la două zile de la data semnării contractului. S-au așezat și au scos două foi acolo. Din punctul meu de vedere, este o asociere nulă. La semnarea contractului de asociere în participațiune, acesta e lovit de nulitate absolută din cel puțin trei puncte de vedere: 1. nu se respectă caietul de sarcini și legea contractelor, în sensul că trebuiau aduse 80 de autobuze în proprietate; 2. asocierea ad-hoc făcută între CNCD și Girexim nu avea calitate de persoană juridică pentru a produce efecte juridice; 3. La data semnării contractului exista o contestație făcută de firma Autotehnic pentru eliminarea din licitație, contestație nerezolvată. Contractul de proprietate pentru cele 80 de autobuze (la obiectul contractului scria 80 de autobuze în folosință) este subtituit de 80 de contracte de leasing. Pe parcursul derulării contractului apare și o altă motivație a nulității contractului: lipsa garanției de bună executare a contractului, pagina 8.
# În motivarea începerii urmăririi penale se vorbește despre subvenția plătită de Primăria Pitești, subvenție al cărei calcul s-a făcut în mod greșit.
– În perioada derulării contractului, Primăria și Consiliul Local acordă o subvenție legală dar nu obligatorie. În cazul nostru subvenția acordată este ilegală din următoarele motive: legea prevede o formulă de calcul, formulă în care apare și aportul adus de fiecare dintre părți. Dacă Publitransul a adus o parte reală proprietate personală, Girexim-CNCD a adus 80 de autobuze care nu le aparțin, deci aportul în firmă este zero. La cota de beneficii și pierderi, aceasta se face după procentul de aport în asociere. Nu s-a ținut cont de acest lucru, dovadă că Publitrans are 22%, și celălalt asociat 78% iar subvenția a fost și ea în funcție de acest procent și a constat în bani reali dați de primărie. Așa s-a ajuns ca unul – Publitransul – să ia în jur de patru miliarde pe lună, iar celălat, Asocierea CNCD – Girexim, între 14 și 16 miliarde. Din ăștia și-au achitat ratele de leasing și toate cheltuielile generate de transportul în comun. Datorită faptului că subvenția a fost acordată într-o sumă foarte mare, Asociația Girexim-CNCD a avut posibilitatea să plătească ratele de leasing anticipat, în așa fel încât contractul de leasing pe 7 ani a fost acoperit în 5 ani. Coincidență sau nu, contractul de leasing a expirat odată cu expirarea contractului de asociere în participațiune, după care Asociația Girexim – CNCD a rămas cu proprietatea unor autobuze pe care nu le-a adus efectiv în societatea nou creată. Deci ei nu au adus nimic și au plecat cu totul. Acesta este motivul nesimțit pentru care, în prezent, societatea CNCD nu vrea să mai prelungească contractul, mai ales că nu există nici un cadru legal, vechiul contract pe care s-a lucrat nu a existat legal niciodată.
„Toți consilierii locali care au ridicat mâna vor avea probleme”
# Și am ajuns la momentul prelungirii contractului din primăvara acestui an, cu tot scandalul generat. Au fost discuții aprinse în Consiliul Local Pitești. Au fost și unii dintre consilierii PSD, care au absentat de la vot ca să nu intre în belea, avocații Nicolae Zărnescu și Gabriela Zoană, dar și Anitte Ionescu…. În mod inexplicabil, domnul Gigi Dinescu de la PNȚCD, exponentul opoziției, a votat favorabil spunând că este pentru binele piteștenilor. La fel și domnul Mariean Neacșu de la PPDD, cel mai acerb critic al Asociației CNCD – Girexim în mandatul trecut dar care, absolut surprinzător, de data asta a fost de acord.
– Toți care au ridicat mâna vor avea probleme. Neacșu a fost citat ca martor. A refuzat să se prezinte la DNA și nu a pățit nimic, totuși. Consilierii care au ridicat mâna sunt vinovați, din punctul meu de vedere. De fapt, toți sunt vinovați. Știau foarte bine că s-a lucrat pe niște falsuri, că s-au dat niște bani la CNCD-Girexim pentru plata autobuzelor! Au fost mulți din mandatul trecut care s-au abținut la momentul inițial al semnării contractului. A mai fost și doamna Anca Barbu, care nu a vrut să semneze, la fel doamna Cornelia Domnișoru. Sunt oameni care s-au abținut.
# Dar dacă nu ați fost dumneavoastră denunțătorul, după cum susțineți, atunci cine a făcut totuși denunțul la DNA Pitești?
– Lucica Ivan (sefa Serviciului Societăți Comerciale CL, n.red) l-a denunțat pe primar. Nu știu ce a determinat-o. S-a supărat, i-a fost frică… Cert e că, după semnarea contractului, în biroul comercial al primăriei, din cele 7 fișete cu documentație Publitrans, la indicația lui Ion Constantin au mai rămas două, restul hârtiilor fiind tocate de Lucica Ivan.
# Și când a făcut Lucica Ivan denunțul la DNA?
– Contractul s-a semnat în 28.02.2008 și ea a făcut denunțul imediat după ce au început să curgă subvențiile. Deci, cam după trei-patru luni.
# De ce credeți că au trecut 5 ani, până când organele de anchetă au decis să accelereze ancheta? De ce s-a spart buba tocmai acum, în opinia dumneavoastră?
– S-au pus piedici din cauza lui Pendiuc. Pendiuc e un om influent, foarte influent. S-a amânat tot timpul. Dacă dosarul nu se ducea la București, nu se rezolva niciodată. Repet, eu am fost citat la DNA și când am ajuns acolo mi s-au pus în față absolut toate documentele despre care eu aveam cunoștință și am fost întrebat ce reprezintă ele. Prin urmare, aveau deja informațiile și documentele, știau totul de la altcineva.
# Credeți că șefa de serviciu, doamna Luciva Ivan, și-a făcut copii după toate documentele de la licitație, pe care a fost pusă să le distrugă la mașina de tocat hârtii?
– Nu știu, e posibil.
Interviu realizat de Alina Crângeanu
Cărămizaru despre…
…primarul Tudor Pendiuc
”Pendiuc nu îndrăznea să se atingă de mine…îi era frică de mine, pur și simplu. Dacă ne întâlneam la W.C fugea, dacă ne întâlnem pe hol, întorcea spatele. Ca să scape de mine, mi-a înscenat niște lucruri. Mi-a dat o sancțiune de 10% pe trei luni pentru o corespondență venită în primărie în 2004, când eu nici nu eram acolo.”
…Elena Țintilă Neacșu, director executiv Direcția Administrație Publică Locală
”Eu am fost repartizat, ca loc de muncă, cu doamna Țintilă în birou. De când am luat caietul de sarcini al licitației, la mine venea toată ziua doamna Lucica (Lucia Ivan, șef serviciu „Societăți Comerciale Consiliul Local, n.red), și domnul Ion Constantin, consilierul juridic. Doamna Țintilă, care era „ochii și urechile”, că aia era misiunea ei , să mă urmărească pe mine, fugea repede la primar.”
…Emilian Nechita, şeful Direcţiei Tehnice şi de Urbanism din cadrul Primăriei
”Șeful comisiei de licitații trebuia să fie Emilian Nechita. El nu a făcut nimic. Ion Constantin a condus tot. Trebuie spus că asocierea între CNCD și Girexim s-a făcut ad-hoc, în timpul licitației. Au rămas cei doi în licitație, care au făcut un contract ad-hoc, neînregistrat la Registrul Comerțului, dar confirmat de un notariat la două zile de la data semnării contractului. S-au așezat și au scos două foi acolo.”
…dr. Marian Leonte, şeful pieţelor Piteşti
”Știți că Leonte, șeful Piețelor, a avut un dosar pe mită? Eu am sesizat toate astea. Lunea dimineața era ședință și discutam programul săptămânii. Eu le spuneam pe toate în față. Am făcut rapoarte peste rapoarte despre ce se întâmpla în piețe, i le puneam pe masă lui Pendiuc… Veneau apoi în controale, își luau dreptul și plecau. Am ajuns să îl fac pe Leonte să mă urască.”
0 Comentarii