S-a mai stins o stea de la FC Argeş! Amintiri memorabile cu cel care a fost Constantin Olteanu

de | 22.04.2021 14:30 | Actualitate, Sport

FC Argeș a mai pierdut un mare campion. Constantin Olteanu, fostul fundaș central al echipei alb-violete, a decedat sâmbăta trecută, la vârsta de 75 de ani. Olteanu a evoluat pentru gruparea din Trivale în perioada 1964-1978, bifând 295 meciuri și 8 goluri în tricoul alb-violet. ”Baciul” a fost om de bază în echipa FC Argeș care în sezonul 1971-1972 a câștigat primul titlu de campioană a României. Iată în continuare câteva amintiri memorabile cu cel care a fost Constantin Olteanu, amintiri povestite Jurnalului de Argeș chiar de fostul fotbalist în urmă cu 16 ani.

„La FC Argeş era o disciplină militară”

După ucenicia făcută la Flacăra Roşie, acolo unde l-a avut coleg pe Rică Răducanu, Constantin Olteanu începe fotbalul de performanţă la Dinamo Bucureşti. La intervenţia comandantului Miliţiei Argeş, generalul Costandache, fotbalistul care va fi denumit mai târziu ”Baciul” a fost transferat, cu grad de sergent, la Dinamo Piteşti. În perioada 1964-1978 evoluează la Piteşti, locul unde cunoaşte cele mai mari satisfacţii. Încă din primul an devine titular, sub comanda lui Ştefan Vasile. În 1978, după 14 ani de glorie, se retrage din fotbal. Avea doar 34 de ani. ”M-am retras, a venit momentul să-mi trăiesc şi viaţa. Cel mai mult m-am bucurat că am scăpat de cantonamentele permanente din Trivale. Practic, în 1964, când am venit la echipă, la Piteşti era o disciplină militară şi o diferenţă foarte mare între cantonamentele de aici şi cele de la Dinamo”, spunea Olteanu în anul 2005 pentru Jurnalul.

„Am pierdut meciul din Spania, cu Real, din cauza arbitrului, dar şi că m-am accidentat în minutul 87”

„Baciul” a făcut primele deplasări în străinătate cu FC Argeş, în Cupa Oraşelor Târguri, la meciurile de la Marsillia, Toulouse, Budapesta sau Sevilla. ”Cel mai bun prieten de la FC Argeş, spunea Olteanu, mi-a fost Gicu Dobrin, încă de la venirea mea la Piteşti. Îmi amintesc că ne mai încurcam în Ştrand la o bere, spre deliciul suporterilor, care ne înconjurau mai tot timpul. Cea mai mare performanţă a fost în 1972, atunci când am luat titlul de campioni. Iar faptul că, timp de 14 ani, am contribuit la imaginea acestei minunate echipe care e FC Argeş şi pe care am iubit-o din tot sufletul reprezintă ceva de neuitat pentru mine… Am pierdut meciul din Spania, cu Real, din cauza arbitrului, dar şi că m-am accidentat în minutul 87, când am făcut ruptură musculară. Bebe Barbu a fost atunci obligat să intre neîncălzit. Ultimul gol al spaniolilor a fost înscris cu mâna de Santillana, în ultimul minut, şi aşa a putut trece Realul de noi. Îmi amintesc că la acest meci Prepurgel îşi rătăcise ghetele şi s-a dus la magazionerul Realului, cerându-i o pereche de ghete. Acesta i-a dat ghetele marelui atacant spaniol Gento. După meci, Prepurgel nu le-a mai înapoiat”.

Citește și Anul în care FC Argeş i-a pierdut pe Ilie Bărbulescu şi Radu I

Citește și Fostele glorii alb-violete susţin revenirea denumirii de „Leonte Ianovschi” a Centrului de Copii FC Argeş

Citește și Raliul Argeşului, o istorie îndelungată în motorsportul din România

Citește și Amintirile Gicăi Dobrin despre Halagian

„După meciul cu Progresul, m-am antrenat o săptămână singur la Arefu”

În sezonul 1968-1969, FC Argeş lupta pentru evitarea retrogradării. Totuşi, aranjamentele n-au lipsit. Iată ce îşi amintea Constantin Olteanu despre partida de la Bucureşti, cu Progresul: ”Unii dintre colegii mei au jucat pe invers pentru a câştiga Progresul, ca să scape de retrogradare. Până la urmă Progresul a retrogradat, iar noi ne-am salvat. Cred că în acel meci am fost singurul jucător de la FC Argeş care m-am opus blatului. După acest episod m-am certat cu întreg staff-ul piteştean şi am plecat în comuna Arefu, la nişte prieteni. Aici m-am antrenat singur, timp de o săptămână. Singurul care ştia unde sunt era colonelul Mincu, şeful Securităţii din Argeş. Toţi ceilalţi credeau că am fugit la Steaua”.

Cum s-au certat Dobrin şi Ozon, la Belgrad, pe un ceas de aur

„Halagian mi-a fost coleg de echipă şi apoi antrenor. De fapt, el m-a rugat să intervin la preşedintele Puiu Rapaport să-l pună antrenor la juniori. Am intervenit şi aşa a devenit Halagian, alături de Lenci Ianovschi, antrenor la juniorii FC Argeş. Îmi amintesc că am fost într-un turneu la Belgrad şi am jucat cu Partizan şi Steaua Roşie. Dobrin a ieşit atunci cel mai bun jucător al turneului şi organizatorii i-au dat cadou un ceas de aur. Translatorul nostru a tradus că Dobrin era cel mai mare jucător al tuturor timpurilor şi atunci s-a supărat Titus Ozon, spunând că el este cel mai mare fotbalist. Atunci i-a luat ceasul lui Dobrin, iar la banchet a ieşit mare scandal. Când am ajuns la Piteşti, am fost chemat de prim-secretarul Năstase şi întrebat despre scandalul cu ceasul. Cum toţi jucătorii erau de partea lui Dobrin, i-am spus prim-secretarului Năstase să aleagă între Ozon şi noi, jucătorii. Aşa a fost demis Ozon din funcţia de antrenor şi instalat Halagian. Datorită mie şi conjuncturii ivite la Belgrad, Florin Halagian a devenit antrenor la echipa mare”, a mai spus Olteanu.

Articol scris de Marius Ionel

Distribuie!

0 Comentarii