Din goana mașinii, în zona de picnic de la Făget-Mioveni, am văzut pe marginea drumului un snop de asiatici, arși de soare și cu bărbi neîngrijite. Cu motocoasele pe umăr și celularul în buzunar, coseau iarba și toaletau vegetația. Păreau harnici, disciplinați și determinați de foame să câștige o pâine care nu le e la îndemână în țara lor.
Purtau salopete albastre pe care scria Sevicii Edilitare și am realizat imediat că lucrau pentru societatea de profil a Mioveniului. Curiozitatea jurnalistică m-a făcut să pun mâna pe telefon și să cer amănunte domnului Nicolae Tudose, directorul de la Servicii Edilitare. Am aflat astfel că muncitorii în cauză sunt din Sri Lanka, sunt zece la număr în prima fază și au fost angajați printr-o firmă de recrutare. Asta mi-a spus dl Tudose, pe care l-am și felicitat pentru soluția găsită. „Ce să facem, domnu’ Grigore? Ne adaptăm. Ai noștri, cei care sunt meseriași, pleacă afară, iar cei care rămân, o parte dintre ei, sunt mediocri și nu prea le place munca. Așa că trebuie să găsim soluții”.
Până la urmă, viața, realitatea, piața te obligă la astfel de abordări și soluții. Migrația forței de muncă e un fenomen global, iar de câțiva ani românii au aflat că ea are și revers sau dublu sens. Nu doar ai noștri pleacă pe capete să muncească în Vest, ci și foarte mulți estici, asiatici în special, vin să muncească în România, care, raportat la viața din țara lor de baștină, e un Vest al abundenței. Va trebui să ne obișnuim cu acest ciclu inevitabil și ireversibil al forței de muncă. Din Bangladesh, Nepal, Sri Lanka, tot mai mulți asiatici vin să muncească în România. Așa cum milioane de români pleacă în exod, la muncă, în țările din vestul Europei.
Fenomenul nu e unul nou pentru Europa, dovadă că în anii 70-74, când Portugalia și Spania abia ieșiseră din dictaturile lui Salazar și Franco, ibericii plecau la muncă, pe capete, în Franța, Anglia sau Germania. Vreo două decenii au muncit pe rupte ibericii în țări mai dezvoltate decât ale lor, până la începutul anilor nouăzeci, când au început să absoarbă masiv fonduri europene, să-și pună la punct infrastructura și să dezvolte economia și, în special, turismul. Unde sunt acum Spania și Portugalia? Departe. Și nu întâmplător mulți români au ales să trăiască sau să-și facă vacanțele acolo.
Lecția servită de Mioveni, prin Servicii Edilitare, e foarte utilă și totodată subtilă dacă o privim și din alt punct de vedere. Fiindcă s-a petrecut la stat, cum se zice, la o companie din subordinea unei administrații locale. Altfel, în sistemul privat, asiaticii au început să fie recrutați pentru diverse joburi de aproape un deceniu. Fiindcă la capitolul realitate economică, gândire pragmatică, privatul a fost întotdeauna cu un pas, doi sau chiar trei în fața statului. Acum, iată, și statul e obligat la soluții pragmatice, atâta vreme cât ai noștri își caută norocul în țări mai dezvoltate, iar cei care rămân nu prea au chef de muncă sau cheful de muncă nu e unul serios și constant. Altfel spus, nimeni nu e de neînlocuit. Și nu asiaticii ne caută pe noi, ci noi am început să-i căutăm ca să înlocuim un deficit de forță de lucru care e deja o problemă de siguranță națională.
Citește și Socoteala urşilor, spaima decidenţilor
Citește și Lecţia servită de ministrul Cseke Attila la Piteşti
0 Comentarii