Web Analytics

Anul în care FC Argeş i-a pierdut pe Ilie Bărbulescu şi Radu I

de | 28.05.2020 14:19 | Sport

Două generații de aur ale FC Argeș au pierdut câte un fotbalist exponențial anul acesta. Este vorba despre Constantin Radu I, cel care se confundă cu primul titlu din istoria FC Argeș, și despre inegalabilul Ilie Bărbulescu, cel care în 1979 contribuia decisiv la obținerea celui de-al doilea titlu al grupării alb-violete, prin acea memorabilă victorie cu 4-3 în Ștefan cel Mare. Iată în cele ce urmează câteva aspecte din biografia celor doi, la pachet cu câteva amintiri despre Ilie și nea Tache, depănate de un alt uriaş alb-violet, Gheorghe Cristian (foto jos).

„Extremă scrie pe tine”, i-a zis nea Lenci şi l-a învăţat meserie

După ce în februarie l-a pierdut pe Ilie Bărbulescu, Argeșul s-a despărțit la jumătatea lunii mai de Radu I. Constantin Radu a murit sâmbătă, 16 mai, la vârsta de 75 de ani. Radu I a fost campion cu FC Argeș în sezonul 1971-1972, club pentru care a evoluat în perioada 1964-1975. Ulterior, a mai jucat un sezon pentru Muscelul Câmpulung. În cariera sa a avut și trei meciuri pentru naționala României și un gol marcat. Pentru FC Argeș a strâns aproape 250 de meciuri și a marcat 63 de goluri.
Constantin Radu a decedat din cauza unei boli incurabile care a avut o evoluție galopantă în ultimele trei luni. Născut la 5 ianuarie 1945, Constantin Radu I este unul dintre fotbaliştii “produşi” de Leonte Ianovschi. După ce l-a văzut jucând fotbal, nea Lenci l-a luat de mână pe copilul Constantin Radu. I-a spus ”Tache” şi l-a dus direct la antrenament, unde alţi puştani, ca şi el, îl priveau curioşi. Aceștia erau Nicolae Dobrin, Constantin Olteanu, Noni Cârciumărescu, Ion Prepurgel şi Biţă Ştefănescu. ”Extremă scrie pe tine”, i-a zis nea Lenci şi l-a învăţat meserie. Avea viteză, avea dribling şi centra excelent. În ediţia de campionat 1964-1965, Radu I a debutat în Divizia A, deşi avea doar 18 ani. A intrat definitiv în inimile suporterilor şi în galeria marilor jucători ai echipei argeşene la memorabilul meci cu francezii de la FC Toulouse. În tur, piteştenii pierduseră cu 0-3. La partida retur era 4-1 în minutul 90. Francezii erau calificaţi, graţie golului marcat în deplasare. ”Burtilă” făcuse cel mai bun meci al său, marcând două goluri, iar gândul că echipa lui va rata calificarea în sferturile ”Cupei Oraşelor Târguri” îi dădea fiori şi îi îneca ochii în lacrimi. În minutul 90 a executat cornerul în urma căruia Ţurcan a înscris golul 5, golul unei calificări senzaţionale!

„În momentul în care a apărat Ducadam şi ultima lovitură de la 11 metri eram cel mai apropiat de trofeul mult râvnit”

Ilie Bărbulescu a murit în noaptea de vineri spre sâmbătă, 1 februarie 2020. A fost găsit mort în casa de la Piteşti, de către soţia sa. Fotbalistul avea 62 de ani şi a murit în somn, cel mai probabil în urma unui infarct. Ilie Bărbulescu este primul fotbalist român care a pus mâna pe Cupa Campionilor, în noaptea în care Steaua a câştigat trofeul. ”În momentul în care a apărat Ducadam şi ultima lovitură de la 11 metri, eram cel mai apropiat de trofeul mult râvnit. Şi, de bucurie, m-am repezit primul spre el”, povestea Ilie Bărbulescu în urmă cu câţiva ani. Ilie Bărbulescu s-a născut pe 24 iunie 1957 la Piteşti. A jucat la echipa naţională de fotbal a României. Ilie Bărbulescu a debutat în fotbal ca mijlocaş stânga, remarcându-se prin viteza cu care străbătea distanţa dintre cele două careuri şi printr-un şut foarte puternic la poartă. Cea mai mare parte a carierei şi-a petrecut-o la FC Argeş, între 1974-1982 şi în sezonul 1987-1988. A fost selecţionat de cinci ori în prima reprezentativă a ţării şi de mai multe ori în selecţionatele de tineret, juniori şi în cea olimpică. În anul 1982 s-a transferat la FC Olt, apoi la Petrolul Ploieşti şi, din 1984, la Steaua Bucureşti, unde a cunoscut o frumoasă ascensiune, fiind titularizat pe postul de fundaş stânga. La Steaua, Bărbulescu a cunoscut satisfacţia victoriei supreme – câştigarea Cupei Campionilor Europeni, a Supercupei Europei şi a jucat finala Cupei Intercontinentale la Tokyo.

”Nea Tache, ca antrenor și jucător, era un om care nu supăra pe nimeni”

Gheorghe Cristian: ”Pe nea Tache l-am prins jucând aproape doi ani. El s-a accidentat la Brașov. A avut dublă fractură de tibie și peroneu și s-a lăsat de fotbal. Îmi amintesc că l-a faultat un fundaș central de la Brașov. Avea vreo 27-28 de ani. A mai încercat să joace pe la Câmpulung, dar nu prea a mai putut. A fost o perioadă în care au plecat foarte mulți jucători dintre cei mai vechi de la FC Argeș la Câmpulung. Eu eram pe lângă echipa mare atunci, dar jucam la tineret. Făceam antrenamentele cu echipa mare, dar nu l-am prins pe nea Tache să fim colegi efectiv de echipă. Am fost însă colegi la Centrul de Copii și Juniori de la FC Argeș, ca și antrenori. Nea Tache, ca antrenor, era exact ca și jucător, adică un om care nu supăra pe nimeni. Era foarte liniștit la vorbă, un om care niciodată nu a strigat la copii. Era un om extraordinar. Nu l-am auzit niciodată ridicând glasul la cineva. Când se enerva era un lucru rar. Am conlucrat foarte bine, nu am avut niciun fel de problemă cu el. Apogeul carierei lui nea Tache a fost câștigarea campionatului cu FC Argeș în 1972 și participarea în Cupele Europene, mai ales meciul câștigat cu Real Madrid de la Pitești, unde cred că a și dat gol. Dacă nu a dat gol, cred că sigur a centrat la un gol”.
Gheorghe Cristian: ”Despre Iliuță pot să spun că a fost colegul meu de cameră începând de la 17 ani, de la echipa națională de juniori, unde am stat împreună aproape un an și jumătate la toate acțiunile echipei naționale. Apoi, un an am stat împreună la echipa națională de tineret. Ne-am despărțit în momentul în care eu am ajuns la echipa națională. Îmi amintesc că, la echipa națională mare, a mers doar într-un campionat, după care s-a întors la echipa națională de tineret. La Pitești, la FC Argeș, stăteam în cameră cu el la fiecare cantonament. Cu el și cu Telu Stancu. Ilie, cum îl știe toată lumea, un băiat sufletist, un băiat extraordinar, un băiat care voia foarte mult. Pe parte sportivă și-a dorit foarte mult să ajungă cât mai sus, pentru că sunt unii care sunt talentați, dar care o lasă mai moale cu pregătirea. Ilie s-a pregătit foarte bine, tot timpul el a vrut să fie în prim-plan, a reușit să fie în prim-plan, a reușit să câștige Cupa Campionilor Europeni, a fost primul care s-a dus să pună mâna pe cupă. A fost un tip care și-a dorit să facă performanță. Un băiat foarte bun! L-am prins și ca antrenor la Centrul de Copii și Juniori de la FC Argeș și vreau să spun că aici era puțin mai vulcanic, mai țipa la jucători, îi mai certa… Dar el coborâse de la un nivel foarte mare ca fotbalist și era normal să ceară copiilor cât mai mult, un nivel foarte ridicat de pregătire, ca să ajungă și ei acolo sus. Atât Constantin Radu I, cât și Ilie Bărbulescu au fost jucători foarte buni, jucători care loveau mingea cu amândouă picioarele. Ilie nu a avut noroc cu naționala, aici nu a reușit să răzbească, dar la nivel de echipă de club a fost un jucător foarte bun”.

Articol scris de Marius Ionel

Distribuie!

0 Comentarii