„Indiferent de situația în care se afla, Antonia voia să devină învățătoare și să predea, chiar dacă nu mai avea un picior”, ne-a mărturisit Carmen Zaharia, diriginta ei

Antonia Maria Popescu avea 18 ani, iar visul ei cel mai mare era sa devină învățătoare. Soarta a avut alte planuri, însă, cu eleva de la Colegiul Național Pedagogic „Carol I”. De mai bine de un an, tânăra suferea de o boală imună, cel mai probabil a contactat o bacterie, iar starea de sănătate i s-a agravat, astfel că medicii au decis să-i amputeze un picior. Toate astea nu au fost suficiente pentru a-i salva viața.

„Nimeni nu merită să părăsească lumea aceasta frumoasă la 18 ani, nimeni”

Timp de un an și jumătate, tânăra a fost internată la un spital din București, unde a urmat nenumărate tratamente, toate în zadar. Joi, 27 ianuarie, conducerea liceului de la Câmpulung anunța pe pagina de facebook decesul Mariei.

„Nimeni nu merită să părăsească lumea aceasta frumoasă la 18 ani, nimeni… Cu atât mai puțin un suflet bun și inocent, blând, generos, cald și credincios ca al Mariei. A fost iubită mult, foarte mult, extraordinar de mult de atâția oameni… de familie, de prieteni, dar și de noi, colegii ei, și doamna dirigintă. Nu era nimeni în clasa noastră care să aducă mai multă energie, vivacitate, voie bună în fiecare dimineață. Nu era nimeni care să glumească atât de ghiduș, dar totuși respectuos cu profesorii, care să vadă numai aspectele bune în orice și care să trăiască atât de pasional și intens fiecare emoție.

Simțim că Maria a lăsat un gol printre noi, dar și în noi, dar ne consolăm gândindu-ne că a ajuns acum într-un loc mai bun, mai fericit, aproape, foarte aproape de Dumnezeu, pe care îl iubea atât de mult și căruia i-a dedicat întreaga sa viață!
Suntem alături de familie și să te odihnești în pace, Maria!”

Citește și Grandomania eclipsează pandemia / Dr. Manu susţine că patronul de la Valea cu Peşti i-a cerut iertare că n-a crezut în COVID, însă acesta îl contrazice

„Și-a dorit foarte mult să devină cadru didactic”

Pentru a afla povestea Mariei și ce a însemnat aceasta pentru Liceul Pedagogic din Câmpulung, am contactat-o pe Carmen Zaharia, profesor de limba română și diriginta Mariei. Eleva avea planuri mari, urma să dea bacalaureatul, apoi examenul de titularizare pentru a obține un post de învățător. „Indiferent de situația în care se afla, voia să predea chiar dacă nu mai avea un picior”, ne-a spus diriginta. Maria era dornică în a-și continua viața, un exemplu pentru toată lumea.
„Și-a dorit foarte mult să devină cadru didactic. Când s-a îmbolnăvit și s-a pus problema, poate, ca să-i fie mai ușor, să treacă la profil de filologie, m-a sunat și mi-a spus: „Doamna dirigintă, mai bine îngheț anul decât să renunț la profil!” Am înmărmurit când am auzit… Chiar dacă nu mai avea piciorul, nici nu și-a pus problema că nu ar putea să predea sau că nu putea să își continue viața. Eu nu am crezut că are un așa spirit de luptătoare”, declară diriginta Mariei.

Citește și S-au împlinit 4 ani de la ororile de la Berevoeşti / Fraţii torturaţi ca sclavi continuă şcoala şi „au o evoluţie favorabilă”

„Ce dacă nu am un picior? Vreau să fiu aranjată și în spital, să arăt bine”

Maria a dat o lecție de viață și reprezintă un exemplu pentru fiecare dintre noi. A încercat să-și ascundă durerea și s-a declarat stăpână pe situație, indiferent de greutățile prin care a trecut. Tocmai diriginta ne-a spus că, și în spital, tânăra și-a păstrat veselia și și-a arătat voința de a trăi, ba chiar îi cerea mamei de fiecare dată să o aranjeze sau să o îmbrace frumos. „Îmi spunea mama ei că și în spital, tot timpul, voia să fie aranjată, să-i facă unghiile, să arate bine. Mi-a spus că a vrut să poarte pantaloni scurți, chiar dacă ea nu avea piciorul. Deci, ea nu avea nicio problemă, nici măcar să își ascundă boala. Foarte dezinvoltă era”, spune Carmen Zaharia.

Tot diriginta ne spune că momentul cel mai emoționant de care Maria a avut parte pe timpul spitalizării a fost vizita-surpriză din partea colectivului clasei: „Ne-am urcat în tren la 5 dimineața să-i facem o surpriză Mariei. Am ajuns la ea la spital, ne-a văzut pe fereastră și am vorbit prin apel video, pentru că nu puteam intra. Era internată într-o secție ATI. Nu pot spune ce am simțit atunci… Am văzut-o prima dată pe Maria în cel mai sensibil moment al ei”.

Citește și Una caldă, una rece… / „Avocatul Canabis” a primit clasare pentru trafic de droguri şi condamnare pentru deţinere

Era pregătită să participe la Balul de absolvire

Deși aflată într-un moment în care mulți dintre noi nu i-am putea face față, Maria a dat dovadă până pe ultima sută de metri de putere și ambiție. De pe patul de spital, visa la Balul de absolvire de la finalul clasei a XII-a, se vedea distrându-se alături de colegi și de profesori.
„Când vin acasă, vreau să particip și eu la balul de final, faceți şi cu mine activități și ieșiri la cafenea sau pizza” este cel mai des mesaj trimis de Maria pe grupul de WhatsApp al clasei, după cum ne-a mărturisit diriginta (foto): „(…) Era acolo, în grupul clasei. Să vezi astfel de mesaje de la ea, iar apoi să afli că… Așa durere mare ce am trăit zilele astea, iar mâine la școală nici nu știu ce o să facem fără Maria… Era sarea și piperul clasei.”
„Multă durere, multă suferință a lăsat fetița asta în urma ei. Doar să te fi uitat la privirea tatălui, a mamei și a celor doi frați, la cum arătau. Erau răvășiți total. Nu aveai cum să rămâi insensibil”, încheie cu tristețe convorbirea diriginta Mariei.

Citește și Malpraxis la dentist. A plătit pentru implanturi nemţeşti şi i s-au pus sud-coreene