Noi,
Calinic Argeșeanul,
Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului,
Mijlocim în rugăciune pentru sfințitul Cler și dreptmăritorii Creștini și Creștine:
Har, Pace multă și deplină sănătate de la Dumnezeu Tatăl și Veșnicul Arhiereu,
Iisus Hristos, Domnul!
„Toate prin El s-au făcut; și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut!” (Ioan 1, 3)

Dreptmăritori Creștini și Creștine,
În timpul viețuirii mele în frumusețea acestei lumi văzute, m-am gândit și mi-am așezat starea inimii și a sufletului, între doi poli principali: Nașterea și Învierea!
Orice făptură umană binecuvântată de Dumnezeu, s-a gândit, la rândul său și se gândește, cu mare grijă, la fenomenala stare dăruită de Domnul Dumnezeu: Viața aici pe Pământ și viața de după Înviere!
De îndată ce realizăm că noi suntem gândiți și întrupați cu binecuvântarea Sfintei Treimi, viața noastră capătă dimensiuni cosmice, noi străbătând, cu puterea gândirii noastre, cele mai întinse spații, peste puterea observatoarelor astronomice, care până în veacul al XXI-lea au explorat Universul în adâncime, înălțime, lățime și lungime, până peste 10 miliarde de ani lumină!
O! Doamne Dumnezeule! Vaste întinderi niciodată de noi visate și crezute până în zilele noastre!
În acest spațiu, noi pământenii am avut și avem bucuria, că pe această planetă Pământ, din iubire de oameni, Dumnezeu a hotărât să coboare din Veșnicie, aici, pe acest bulgăre de țărână, unde viețuiește, pâlpâind în licărire de lumină, făptura cea aleasă și croită, în strai de borangic și lumină neapusă.

Neîncăputele oștiri cerești au văzut marea iubire a Domnului Dumnezeu și grija Lui de a salva de la păcat și distrugere, capodopera Sa, despre care poeții vremii slăveau lucrarea cerească, scriind: „În lume-s multe mari minuni, minuni mai mari ca omul nu-s!” (Antigona-Sofocle).
Mulți scriitori și poeți au îndrăznit să ne lase în scris și în imne de laudă, ceea ce s-a admirat și lăudat dintru începuturi: „Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta” (Psalmul 50, 16).
Cum vom mulțumi Domnului Dumnezeu și pentru scrisul Fericitului Augustin, care ne-a lăsat în cinstea Nașterii Domnului Iisus Hristos, perle ca acestea: „Gura mea va vesti lauda Domnului, Acelui Domn, prin Care au fost făcute toate și Care S-a făcut trup printre toate, Cel Care este Descoperitorul Tatălui, Creatorul Mamei, Fiul lui Dumnezeu, din Tată fără mamă, Fiul Omului din mamă fără tată; mare în Ziua Îngerilor, mic în ziua oamenilor; Cuvântul-Dumnezeu, înainte de toate veacurile, Cuvânt-trup la vremea potrivită, Creatorul Soarelui, creat sub soare; Cel Care orânduiește toate veacurile din sânul Tatălui, Sfințitor al zilei de azi în pântecele mamei, Cel Care rămâne acolo, Cel Care S-a arătat aici; Creatorul Cerului și al pământului, născut sub cer pe pământ; Înțeleptul de dincolo de cuvinte, copil gângurind în chip înțelept; Cel Care umple lumea, Cel Care stă în iesle, Cel Care conduce stelele, Cel Care se alăptează la sâni, atât de mare în chip de Dumnezeu, atât de mic în chip de slujitor, încât acea măreție să nu descrească din pricina acestei micimi, și că această micime să nu fie copleșită de acea măreție.”

Citește și ÎPS Calinic, prezent la sfinţirea bisericii din Glâmbocel-Bogaţi

Iubiți credincioși și credincioase,
De cele mai multe ori, gândirea noastră nu stătea la locul ei, pe temelia Credinței și a Rugăciunii, și ne venea greu să pricepem: „Taina cea din veac ascunsă și de îngeri neștiută!”, adăugând pe ici-colea câte-o floricică sălbatică și tremurândă de teama de a nu greși cumva, pentru a nu auzi un glas măreț: „De ce vă băgați în găzdușagul lui Dumnezeu, că nu vă pricepeți?!”
Într-un mod mai direct și apropiat de adevăr, Fericitul Augustin, ne arată pe înțelesul nostru, dacă totuși vrem să știm: „De fapt, când (Iisus) a luat asupra Sa mădularele omenești, nu a părăsit lucrările divine și nu a încetat să își întindă puterea de la un capăt până la celălalt capăt (al lumii) și să le oglindească pe toate cu blândețe „Ea se întinde puternic de la un capăt la altul (al lumii) și cu bunătate cârmuiește toate”

Înțelepciunea Solomon 8, 1). Când a fost înveșmântat în slăbiciunea trupului, nu a fost mărginit în pântecele feciorelnic, astfel încât hrana înțelepciunii (Sale) să nu fie răpită de la îngeri; astfel, și noi am putut să gustăm cât de bun este Domnul.
Cu greu sunt de înțeles Tainele lui Dumnezeu, mai ales când sunt ascunse de privirea și înțelesul nostru obișnuit, mai mult chiar, această Taină ascunsă, nu este știută nici măcar de îngeri! Cum am putea noi să vedem și să pricepem mai mult ca Îngerii?

Chiar dacă S-a făcut om, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Care „a făcut toate, El a rămas în Sine Însuși, și veghează: „Le reînnoiește pe toate, El, care nu este nici mărginit de locuri, nici nu se întinde în timp, nici nu se schimbă în funcție de durate de timp scurte sau lungi, nici nu este alcătuit din sunete, nici nu se sfârșește în tăcere! Și a făcut aceasta luându-Și trup și nepărăsind Sânul Tatălui. Aici, se arată ochilor omenești, acolo, să lumineze mințile îngerești. Aici, să coboare pe pământ, acolo, să stăpânească cerurile. Aici, să se facă om, acolo, să creeze oamenii!”
Cu anevoie se pot pricepe tainele cele adânci, când noi nu putem, cu puterea noastră, să deslușim nici cele mai simple lucruri.

Pentru cei care ne mai pun, din când în când, anumite întrebări și nu cuprind neliniștile neînțelesurilor, prin inspirația Duhului Sfânt, Fericitul Augustin ne luminează mintea: „Prin urmare, nimeni să nu creadă că Fiul lui Dumnezeu S-a schimbat complet și S-a transformat în Fiul Omului, ci mai degrabă să credem că, pe de-o parte, păstrându-Și natura divină și, pe de altă parte, asumându-Și în mod desăvârșit natura umană, rămânând Fiul lui Dumnezeu, S-a făcut Fiul Omului. Căci faptul că s-a spus: „Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1, 1), și „Cuvântul S-a făcut trup (Ioan 10, 4), nu înseamnă că, de fapt, Cuvântul S-a făcut trup, astfel încât să înceteze să mai fie Dumnezeu, din moment ce chiar în trupul în Care Cuvântul S-a întrupat, S-a născut „Emanuel”, care se tâlcuiește: „Cu noi este Dumnezeu” (Matei 1, 23).

Citește și Calinic Argeşeanul, o carte despre Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung

Dreptmăritori Creștini, iubitori ai Nașterii lui Iisus,
Toată scriitura lumii, în domeniul științei teologice, se rezumă, pe scurt și pe înțelesul tuturor, în aceste patru cuvinte, scrise, rostite și cântate de Ziua Veșnică! Adică, de Ziua Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos în Vatra lumii, dar și în Vatra noastră românească, binecuvântată din iubirea lui Dumnezeu!
A ne învăța să rostim cele patru cuvinte, pline de Har și Adevăr: „Cu noi este Dumnezeu!”, este prilejul de a învăța că nu suntem singuri pe Pământ, dar nici în Univers! „Cu noi este Dumnezeu!” înseamnă că Dumnezeu Fiul, Iisus Hristos, este oaspetele cel mai drag inimii noastre, și că El a venit pentru totdeauna în ipostaza de Fiu al Omului, ca să ridice firea noastră omenească, mai aproape de Sânul Sfintei Treimi.

Negrăită minune!
În chip de extază (uimire), Fericitul Augustin strigă întru mirare și Taină negrăită: „O, omule, privește ce S-a făcut Dumnezeu pentru tine! Înțelege învățătura unei atât de mari umilințe… Odinioară, în rai, tu ai fost atât de iscusit în vorbire, încât ai pus nume tuturor viețuitoarelor însuflețite, însă pentru tine Creatorul era întins (în iesle) ca un copil care gângurea și nu își chema mama pe nume. Tu, neglijând ascultarea, te-ai pierdut în uriașa grădină plină cu pomi roditori. El (Iisus), ascultând a venit ca muritor, în locul de popas cel mai strâmt, pentru ca, jertfindu-Se și murind, să te găsească pe tine cel mort. Tu, deși erai om, ai vrut să fii Dumnezeu, spre pieirea ta. El, deși era Dumnezeu, a vrut să fie om, ca să găsească ceea ce pierise. Atât de mult te-a apăsat mândria omenească, încât numai umilința divină mai putea să te ridice.” (Fericitul Augustin, Predică la Nașterea Domnului, Ortodoxia, Nr. IV, octombrie – decembrie, 2020, București, pp. 182, 183, 188).

Avem și azi tendința de a ne substitui Domnului Dumnezeu, chiar dacă întregul demers este realizat cu ajutorul lui Dumnezeu, dar noi nerecunoscând acest lucru. Egolatrismul (mărirea eului nostru) este o mare risipă de energie și lipsă de recunoștință. A recunoaște meritele aproapelui nostru este o faptă bună, care cinstește pe purtătorul ei.
Cât de minunate sunt zecile, sutele și miile de colinde (colinzi), un folclor, unic în lume, și să te adresezi lui Dumnezeu, într-o manieră mai apropiată, cum ar fi: „Dumnezeu Drăguțul!”. Unde se mai spune în lume așa de frumos! Dar expresia: „Țucu-Ți tălchile!”; „Alduiască-te Dumnezeu!”, adică: Miluiască-te Dumnezeu!
Iar atunci, când la masă, nu uiți să așezi un scaun, spunând că este locul lui Dumnezeu, Care, din vreme în vreme este posibil să vină la masă, arăți bunăcuviință românească! Masa și locul sunt întotdeauna pregătite. Și atunci întâmpini pe Creatorul Cerului și al Pământului: „Cu noi este Dumnezeu!”

Citește și Flori şi icoane pentru cei 78 de ani ai arhiepiscopului Calinic

Acesta este Crăciunul binecuvântat:
Cu noi este Dumnezeu! În vatra noastră binecuvântată!
Iisus Hristos, Domnul, a săvârșit Jertfa pentru împăcarea tuturor locuitorilor Pământului. Imnul românilor este „Deșteaptă-te române!”, adică îndemn la vigilență și a ajuta pe orice om care are nevoie. Lipsurile și sărăcia nu sunt motive de a închide inima noastră obosită și lâncezită de multiplele griji, față de cei care ne adresează anumite cereri, în numele Domnului Dumnezeu.
Hristos pe Pământ este înălțarea noastră către Împărăția Iubirii, Iisus Domnul, devenit Părintele nostru, fratele nostru și prietenul nostru, aici pe Pământ și în Ceruri!
Să ne rugăm Domnului Dumnezeu de Ziua Nașterii Sale, să ne apere de războaie, de
năvălirea altor neamuri peste noi, de războiul cel dintre noi, de foamete, de cutremur, de foc, de boală, de ciumă și lepră, de Covid și alte încercări!
Să zicem cu toți, fără osebire:
„Cu noi este Dumnezeu!”
Și atunci când ne trece pragul vreun om, să spunem că deja Dumnezeu este cu noi!
De asemenea, să ne asemănăm cu Îngerii și Păstorii din Noaptea Nașterii lui Iisus, în Betleemul Iudeii, și să cântăm din adâncul inimii: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe Pământ, pace, întru oameni bună învoire!” (Luca 2, 14)

Tocmai, acea pace să se așeze în inimile noastre, în casele noastre, satele, orașele și țările lumii!
Să cerem Domnului Dumnezeu să devenim crainicii Păcii eterne, ca să ne bucurăm de Cuvântul Domnului Iisus: „Fericiți făcătorii de Pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema!” (Matei 5, 9). Avem șansa unică, de a deveni fii ai Păcii, și a primi în dar, noblețea de fii ai Domnului Dumnezeu! Cea mai înaltă stare din Ceruri și de pe Pământ!

Să nu uităm să fim făcători de Pace, pe tot parcursul vieții noastre, trecătoare pe acest Pământ!
Să cântăm și să rostim împreună:
Hristos Se naște, măriți-L!
Hristos din Ceruri, întâmpinați-L!
Hristos pe pământ, înălțați-vă!
Cântați Domnului tot pământul și cu bucurie lăudați-L, popoare, că S-a preamărit!
De Ziua Nașterii Domnului Iisus Hristos, vă dorim sănătate și spor binecuvântat de la Părintele Luminilor și mângâierea Duhului Sfânt să fie peste voi toți!

Calinic Argeşeanul,
Arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului,
Decembrie 2022
Casa Scriitorului, Oeşti-Pământeni
România de la Argeş

Citește și Reprezentanţii ÎPS Calinic, din nou la Cahul cu ajutoare pentru refugiaţi