După ce termini de citit „Minunea de a fi” a Î.P.S. Calinic, arhiepiscopul Argeșului și Muscelului, sau volumul al V-lea din cartea de memorii „Toată vremea-și are vreme” (vor fi cel puțin 10), afli că marele cărturar de la Curtea de Argeș a mai publicat, între timp, cărțile „Adevăratul Cioran” și „Brâncuși și Psalmul Creației” ori un volum despre Martin Opitz, părintele poeticii germane moderne, care a scris și numeroase versuri despre români (poemul Zlatnei, de exemplu).

Nu apuci să-ți procuri această carte extrem de documentată că, „pe surse”, afli că a mai apărut o carte a lui Calinic Argeșeanul (cel ocupat cu atâtea și atâtea sarcini sacerdotale, la nivel de Argeș sau la nivel național), una intitulată, simplu, „Aniversarea a 500 de ani de la redactarea Scrisorii lui Neacșu la Câmpulung Muscel, capitala scrisului românesc”.
Întrucât nu se găsește în librării (doar la cea de la Mânăstirea de la Curtea de Argeș), ne permitem să cităm mai amplu din această carte, apărută în condiții grafice excepționale, ca și scrisoarea în cauză, fotocopiată la fața locului, la Arhivele Statului Brașov: „Neacșu se adresează omologului său din Brașov, Hanăș (Johannes) Bengner (Benkner), pentru a-l anunța în legătură cu mișcările turcilor, despre care știe de la un negustor de la Sudul Dunării.

Citește și Flori şi icoane pentru cei 78 de ani ai arhiepiscopului Calinic

El le vestește brașovenilor expediția militară inițiată împotriva Belgradului de către sultanul otoman, care părăsise Sofia, împreună cu întreaga sa armată, deplasându-se «în sus spre Dunăre», după spusa negustorului venit la Câmpulung de la Nicopole, expediție confirmată și de Negre (Negrea, Negru), ginerele lui Neacșu. Mehmed bey, guvernatorul (sancâkbeyi) provinciei Nicopole, dorea să împiedice eventuale atacuri maghiare dinspre Banat și Transilvania asupra oștirii otomane, care se îndrepta spre Belgrad, prin părtășia la luptă a Țării Românești.”

Ce face Țara Românească? Aflăm tot de la Î.P.S. Calinic: „La acea vreme, domnul Țării Românești, Neagoe Basarab, era vasal al Porții Otomane, deși avea legături diplomatice secrete cu regele Ungariei, Ludovic al II-lea, și cu voievodul ardelean Janosz Zaplolya. Fiind foarte bolnav, s-a întâlnit, totuși, cu Mehmed bey, însă domnitorul român, invocând starea sa fizică precară, a întârziat voit să participe la luptă.

Citește și Arhiepiscopul Calinic împlineşte 78 de ani

Cum a scăpat de luptă cu otomanii voievodul Neagoe Basarab

Neagoe Basarab nu a refuzat îndeplinirea obligațiilor față de otomani, ceea ce l-ar fi costat viața, încredințând expediția marelui vornic Udrea din Boldești și marelui vistier Dumitru din Văcărești, pentru a aduna oastea, într-un timp de minim 20 de zile. Folosind această strategie, a scăpat de luptă, plecând la Domnul în același an, cu sufletul împăcat”.

În fine, „Neacșu, atestat în documentele din vremea lui Vlad Înecatul (1530-1532) ca fiind cel mai mare negustor al Valahiei și un «om al domniei», avea relații cu negustori la fel de mari ca el, cum este și Hanăș Bengner, jude, adică primar al Brașovului între anii 1511 și 1559. Se vede că era și o relație de prietenie, nu doar una strict economică, ei cunoscându-se din 1511, când Neacșu a avut un proces «de datorii» cu negustorii brașoveni, în care judele îi dăduse câștig de cauză. Aceștia aveau o corespondență bogată, fapt ce reiese și din repetiția cuvintelor «i pak», care înseamnă «și iarăși»”.
Restul îl găsiți în carte. Poate aveți în gând să (re)vizitați Mânăstirea Curtea de Argeș! Poate luați și un autograf!

Citește și Un mare scriitor a publicat o carte despre Î.P.S. Calinic