După o inițiativă persistentă, de peste 10 ani, profesorul Florin Toma, de la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București (USAMV), a reșuit să convingă inițierea unui proiect de lege, aprobat și promulgat recent de președintele Klaus Iohnnis, prin care bujorul este declarat floare națională a României, un simbol precum au și alte țări: busuiocul – Republica Moldova; irisul – Croația; trandafirul – Bulgaria ș.a.
A adus drept argumente, printre altele, numeroase centre în țară, protejate, în care înfloresc sălbatic zeci de hectare de bujori: Plenița (56 ha), Comana, Tg. Bujor, Zăul de Câmpie (rezervație legiferată în 1932 de prof. Al. Borza de la Universitatea Cluj) și multe altele. Unele organizeză deja diverse evenimente culturale, cu mult turism. În afară de numeroase localități, numele de bujor este purtat de 29.231 persoane, iar prenumele, de 69.355. Înflorește în luna mai, durează numai 10 zile, cu flori divers colorate. În mica mea grădină din Budeasa, alături de lalele, am trei tufe de bujori roșii, albi și roz…

Legea încurajează (de luat în seamă, avem două universități) înființarea unor grădini botanice. Felicitându-i pe colegii de la USAMV pentru reușită, am obținut promisiunea conducerii universității pentru amenajarea unui stand cu „Bujorul – Floare națională a României” la viitoarea ediție a Simfoniei Lalelelor. Pentru susținere, prof. Toma a avut și o creație lirică. Redau două catrene care ne… vizează:
„Printre flori e zarvă mare/ Fiindcă fiecare floare/ Se vrea aleasă cu fală/ Drept floare națională (…) Spune-mi soro, spune-mi tu/ Ce-are asta și noi nu/ Zise mica viorea/ Către floarea de lalea”!

Citește și Pastila de frumos. Simfonia Lalelelor – să îngenunchem şi să cerem binecuvântarea florilor!

Bujorul, fără a fi răutăcios, îl accept, este și legiferat, dar trebuie să constatăm un lucru care ne onorează, comunitatea argeșeană s-a aplecat și a admirat deja de o jumătate de secol o altă creație dumnezeiască, ce, după expresia „de gustibus non disputandum”, o consider adevărata regină spre desăvârșire, prin forme și culori, laleaua. Prin ea însăși, prin cultul ei, s-a integrat în viața comunității noastre, așteptând mereu să fie șlefuită, să devină tot mai strălucitoare, alături de „surorile” care mai apar, fără să le cedeze niciodată locul. Aceasta presupune, în primul rând, o mai puternică înrădăcinare în Argeș, pe care nu o constatăm; cel mai recent, „Toamna Piteșteană”, plasată în perioada plantării lalelelor, ne-a dovedit că nu avem în zonă cultivatori de lalele și producători de bulbi. Nu putem deveni, în fapt, adevărata capitală a lalelelor din România, cu toată impunerea și semnele heraldice ale municipiului Pitești. Se pot întreprinde multe acțiuni: cât ar costa, de exemplu, o colecție mică de măcar 15-20 de soiuri de lalele la fiecare școală din județ care dispune de câțiva mp de teren? Nu știu costurile, dar câștigul socio-cultural-educativ ar fi incomensurabil! Plus o mică bază proprie pentru participarea la „Mica Simfonie” a fiecărei ediții a SL.

Precizez că bujorul nu este o specie originară exclusiv din țara noastră, cu toată existența în stare sălbatică în zonele amintite. Dar și laleaua, cu un parcurs peste mări și țări, trecând din Pamir prin Turcia, ajungând în Țările de Jos, unde și-a găsit o a doua obârșie, are pe teritoriul României zone, unele devenite rezervații, cu specii sălbatice de lalele originare din pământurile noastre. Amintesc de Laleaua pestriță (Bibilica), Fritillaria meleagris, cu flori roze, având pătrățele brun-roșcate și albicioase, dispuse pe petale, ca pe tabla de șah. Este prezentă într-o pădure virgină din Stuhoasa, pe 61 ha, în județul Botoșani. De asemenea, Tulipa Hungarica, de culoare galbenă, care înnobilează pereții stâncoși ai Dunării la Cazane. Ne străduim să le avem prezente în Simfonia Lalelelor!

Și, respectând-o, să dezvoltăm spiritul rafinat pentru frumos al comunității argeșene față de lalea, căreia i s-a făcut onoarea de introducere în însemnele heraldice și căreia i s-a consacrat o Simfonie cântată și cunoscută timp de o jumătate de secol în întreaga lume!
Dr. ing. Ilarie Isac

Citește și Pastila de frumos. Mărăcin(i)eni. De ce nu… Trandafir(i)eni?!