…Mă simt dator să le fac pentru a ne fonda viitorul pe o filosofie mai „omenoasă”. Soarta a vrut să fiu trăitorul și martorul a cel puțin trei mari desfășurări ale istoriei sociale pe aceste meleaguri: interbelică, comunistă, de tranziție! Le consemnez spre luare aminte, în perioada de toamnă, de reflecții și poate de decizii în viața fiecăruia dintre noi. Nutrind speranța că, după tranziție, ne vom așeza într-o societate în care „mărturiile” să nu poată fi decât despre frumos!
O vizită în Iugoslavia lui Tito
Deplasându-mă în zona rurală, într-o vizită profesională, având alături un profesor universitar sârb, care îmi era transalator, trecând pe lângă o gospodărie agricolă cam părăginită, m-a atenționat: …„la noi, Tito, cunoscând prăpădul colectivizării agriculturii sovietice, a organizat, deliberat, câteva unități agricole fără proprietate, pentru a demonstra, concret, calea spre dezastru pe care nu trebuie să o urmăm”… Adaug eu, satele iugoslave erau înțesate de frumoase vile, cu curțile pline de mașini și tractoare procurate din Vest, în care sârbii erau singurii din „lagărul socialist” liberi să lucreze atunci în Apus. „Necolectivizarea”, una din greșelile „deviaționiste” ale lui Tito, pentru care în perioada 1951-1952, lucrând cu un IAS de lângă Dunăre, pe la Cetate, a trebuit să am autorizație „de zonă”, circulând pe toate drumurile pe lângă uriașe bannere cu Tito, amenințând cu o bardă însângerată! Fără să mai amintesc de începuturile construcției unor cazemate de „apărare”!
250 mp teren și o asistență neghioabă
O convorbire mai privată și mai amicală cu un fost lider comunist de la noi (pe vremea respectivă erau și unii, puțini, cu mai multă omenie), venind vorba despre jurisdicția pământului românesc, eu dorind să-mi organizez o gospodărie într-un sat, mi-a făcut o mărturisire deosebit de semnificativă despre mersul lucrurilor într-o societate cu dictatori și yesmani… „Am participat la o ședință în care se discuta ceva legat de terenul care poate fi trecut în acte în cazul vânzării unui imobil… tovarășul (N. Ceaușescu) a făcut o apreciere cu următoarele judecăți: …dacă terenul are 50 m așa… și 50 m așa… își poate pune omul o casă, o magazie, un grajd, deci 50 cu 50 = 250 mp! Și așa, în loc de 2500 mp, cât, după „judecăți”, ar fi fost raționali, au rămas în lege, după rezultatul înmulțirii tovarășului, 250 mp, fără ca niciunul din cei prezenți să intervină!”
Citește și Pastila de frumos. Prinţul Charles şi florile Transilvaniei
Cum am scăpat de armata muncii
Un destin determinat de câteva întâmplări. Mă pregăteam pentru admiterea la facultate, 1951; am primit ordin de încorporare, prezentându-mă la Comisariatul raional Novaci-Gorj. Câteva zeci de incorporabili într-o sesiune extraordinară, nu cea normală pentru încorporări. Am dedus că părinții fiecăruia dintre noi aveau probleme: politice-țărăniști-liberali, moșieri, chiaburi, preoți, intelectuali de elită ș.a. Copii ai unor categorii sociale care, conform indicativului K-AA/CC 113 și a indicației NK1003/4, emis la 2 iunie 1947, la Moskova, de Lavrenti Beria, șeful NKVD, documente trimise către țările din lagărul socialist, cu cele 45 recomandări de construire a socialismului de tip sovietic, trebuiau împiedicați să formeze noua intelectualitate socialistă. Au fost formate 3 grupe cu destinația Valea Jiului, la mine, la Fabrica de Ciment Turda și o a treia, nu mai rețin unde. A doua zi apar mașinile pentru a ne prelua.
Întâmplarea (prima) – mașina de la Turda, de la ciment unde fusesem repartizat, nu a venit, având pană. Comisarul a decis să ne umple ziua printr-o scaldă în Gilort, după care, într-un mic speach, ne-a prezentat numeroasele drepturi și perspective ale tineretului în noua democrație populară, intercalând și obligațiile, printre acestea satisfacerea serviciului militar la vârsta de 19 ani (a doua întâmplare). M-am ridicat declarând că nu am această vârstă. A doua zi, aliniindu-ne pentru prezență, la strigarea numelui meu, am auzit decizia care mi-a determinat cursul vieții… Isac, ia-ți geamantanul și pleacă! M-a învrednicit Dumnezeu să supraviețuiesc, pentru a consemna, cu modestia de rigoare, una dintre modalitățile prin care, unor mii, zeci de mii de tineri le-au fost distruse viețile, înclinându-mă cu smerenie în fața durerilor și memoriei lor.
Dr. ing. Ilarie Isac
0 Comentarii