Creditul (alături de pământ) este un factor esențial în organizarea și desfășurarea oricărui proces de producție cu caracter comercial din agricultură. Sub diferite forme a fost prezent în agricultura românească începând din a doua jumătate a secolului XIX, când, în 1865, a fost înființată Banca României, iar în 1873, Creditul funciar. Institutele de credit au funcționat sub diferite forme: bănci comerciale, bănci populare, case de credit ale agricultorilor, Casa Rurală, casa de împrumut pe gaj, persoane fizice particulare ș.a.
Cea mai prolifică și în același timp cea mai dramatică sub aspectul tranzacțiilor de creditare a fost perioada de după reforma agrară din 1921. La împrumuturi au început să apeleze și micii proprietari: pentru a cumpăra pământ care să întregească mica parcelă (5 ha) dată la împroprietărire, să cumpere vite și unelte de muncă, să achite ratele pentru valoarea pământului dat la împroprietărire. „Drama” a constat în imposibilitatea de a înapoia capitalul împrumutat, la care dobânzile sporeau mereu din cauza crizei economice - 1928-1929 - și a unor ani de secetă; se ajunsese la iminenta vânzare silită a milioane de gospodării cu toate bunurile. În 1934, la ultima lege pentru concesiunea datoriilor agricole, sunt consemnați 2.474.781 debitori numai în categoria celor cu sub 10 ha pământ. Statul a intervenit luând asupra sa o parte a datoriilor, reeșalonarea pe termen lung și reducerea dobânzilor.
Citește și Pastila de frumos. Câteva impresii dintr-o scurtă vizită în nordul judeţului nostru
În sfârșit, credite direcționate pentru cumpărare de pământ în vederea constituirii proprietății mijlocii în România, au fost reglementate prin Legea agrară din 1937 (Șișești) și prin Decretul-lege de finanțare a preemțiunii din 1939. Pentru facilitarea tranzacțiilor a fost creată „Banca pentru industrializarea și valorificarea produselor agricole” (BINAG). Banca Națională a României a fost autorizată să deschidă acesteia un credit de minimum 300 de milioane lei (echivalent aur) cu un scont (actuala dobândă de referință ), preferențial, de numai 2%, cu obligația ca BINAG să acorde credite direcționate, cu dobândă de maximum 4%, celor ce cumpără pământ la nivelul unor proprietăți mijlocii. Legea a obligat BINAG să creeze, în cadrul său organic, o secție specială, tehnică, recrutată din corpul agronomic cu pregătire și experiența necesară acordării de credite diferențiat, rațional.
După „revoluție”, în ’89, între numeroasele propuneri de trecere la agricultura capitalistă, m-am referit și la organizarea creditului, folosind drept bază conceptele raționale ale BINAG. Am avut, în socialism, o Bancă Agricolă, prăduită ca și Bancorex! Mai exista CEC, în 2006, cu 1400 filiale, din care 800 la sate. Am documentat (sprijinit de dl. Radu Câmpeanu – senator în epocă) și s-a oprit de la privatizare. Numai că, în loc de o instituție financiară specializată pentru finanțarea agriculturii, CEC a fost deturnat către o bancă generalistă, cu un consiliu de administrație (în frunte cu perenul Gheția), în loc de o secție tehnică cu rol de a asigura, prin creditare, politici prioritare! A devenit CEC Banc, brenduit cu o frunză! Statul capitalizează încă, cu 100 mil. euro anual, respectiva bancă! Ce fonduri imense ar putea să gestioneze, provenite de la buget, pentru agricultură și mai ales subvențiile UE.
Concluzionând, se impune cu necesitate creditarea agriculturii românești printr-o instituție specializată, respectiv reorganizarea CEC, acțiune ce poate constitui element electoral major pe agenda anului care vine. Să nu ne pierdem speranțele, printre noi se vor găsi oameni de o asemenea amplitudine și de respect pentru glia de unde au plecat!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Mirifica lume a lalelelor, în continuă dezvoltare
0 Comentarii