Expoziția de artă decorativă, vernisată luni, 18 septembrie, în holul central al Bibliotecii Județene Argeș, este de admirat cu mai multe perechi de ochi și, neapărat, cu mai multe inimi. Reinterpretarea mitului Păsării Phoenix, în contextul tehnicii Broken Glass, o transformă pe Lidia Nica într-un pionier al domeniului. Broken Glass este altceva decât mozaicul și vitraliul.

În cazul celor două, avem de-a face cu sticlă tăiată, în timp ce Broken Glass lucrează, potrivit, de altminteri, traducerii din engleză, cu sticlă spartă, fărâmată. Lidia Nica o practică de zece ani. Sticla i-o procură Emanuel Zoe, prietenul din copilăria mică și autorul vitraliului care împodobește Biblioteca. Mergeau împreună, de mână, la grădiniță, pe amândoi i-a lovit camionul, aveau patru ani, au scăpat teferi, după cum se vede, așa că Emanuel Zoe nu putea lipsi de la acest vernisaj.

Artista are foarte multe comenzi

Lidia Nica își sparge singură sticla. Și suportă consecințele. Trăiește cu un ciob în degetul mare de la mâna dreaptă. O doare, dar nu atât cât a durut-o sufletul. În urmă cu zece ani, sensul vieții ei s-a frânt. Ca o nuia. A trosnit cum trosnește gâtul unei păsări. A pierdut totul. Probabil că și-ar fi pierdut și mințile, dacă nu și-ar fi activat genele moștenite de la tatăl ei, meșterul popular argeșean Nicolae Nica, un neobosit, care sculpta sârguincios chiar și după ce a împlinit 90 de ani.
Pasărea Phoenix a Lidiei Nica este, așadar, metafora propriei vieți. Lucrările de la Bibliotecă sunt pentru toate sufletele. De altfel, artista nu mai prididește să-și onoreze comenzile. Compozițiile, care-i sunt aproape de miezul ființei, au însă un puls special, lumina vibrează altfel acolo. Și nu-i vorba doar de sugestia și de spiritul reprezentării. Rugăciunea, maternitatea, familia, feminitatea se recompun din sticla sfărâmată ca prin miracol. Miracolul acesta se numește Lidia Nica.