Oraşul şantier. Pendiuc, asalt final

de | 26.06.2014 18:49 | Opinii

Parcă nu îmi mai bate atât în pânzele gândului vântul plecărilor. Doream să îmi mut domiciliul la Alexandria. Adică în urbea în poalele căreia va pune capul autostrada rătăcită și fără căpătâi. Și care ar avea șansa, prin fiul său providențial, să ajungă un port vestit în miez de câmpie, chiar așa, fără țărm de ocean sau fără o faleză la fluviul cât Nilul egiptean…
Ideea aceasta de exil voluntar mă atrăgea ca un magnet din momentul când rămăsese în suspensie proiectul autostrăzii care ar fi legat orașul Pitești și Miovenii de lângă el, de restul lumii. Și mi se părea că evoluția municipiului de pe Argeș ar intra într-un repaus nepermis și într-un anonimat nemeritat.
Și cum să nu fie așa când până și primarul ales în 5 mandate anunța că-și retrage posibila candidatură la conducerea unei ipotetice regiuni? Și umbla zvonul că centrul de putere al viitorului teritoriu se va așeza pe la Ploiești, pe la Brașov, pe la Slatina, Slobozia, Călărași, mai sigur la Alexandria? Și orașul Pitești, cu prestigiul ros de rugină și cu fonduri diminuate ar rămâne o modestă așezare într-un fund de provincie. Iar locuitorii săi ar deveni cetățeni – voiajori pentru treburile pe care le au de rezolvat.
Dar iată că trompeta interesului obștesc și ambiția de prim edil l-au scos pe domnul Pendiuc din șovăială și l-au determinat să mobilizeze toate forțele pentru un asalt fără precedent…
Poate fi vorba de un nou început, dar și de o continuare a unui proces de civilizație urbană, care a atins înalte trepte, în comparație cu alte orașe.
Tot orașul, un șantier. Zumzăie, duduie, miroase a muncă. Zeci și sute de constructori. Utilaje ultramoderne dar și tradiționale – sapa, roaba și lopata. Se sapă, se compactează, se betonează, se remodelează străzi, se trasează alei, se amenajează spații verzi, locuri de joacă, parcări, stații de autobuze, adăposturi pentru călători, la nivel european. Inevitabile disconforturi, incomodități, agresiuni sonore, dificultăți de circulație… Dar toate trecătoare.
Domnul Pendiuc a înțeles încă din primele zile ale întâiului mandat că nu are șansa să intre și să rămână în istoria contemporană a comunității ca simplu funcționar, semnatar de hârtii. Că trebuia să lase ceva în urma lui. Un oraș care să-i poarte amprenta.
În vremea comunismului, orașul cunoscuse o mare dezvoltare economică, socială și chiar edilitară. Începuse cu marea demolare. Invazia rurală în industrie, cartiere întregi din blocuri de locuințe. Pe proiecte tip. Uniformizarea copleșește. Apartamente la limita confortului obișnit. Dar și de confort 2, de confort 3 și chiar de confort 4. Construcții de ghetouri. Cu proiecte scăpate din rigorile estetice și chiar domestice. În constrângerile sistemului, scapă și câteva inițiative ale arhitecților competenți și talentați: Spitalul județean, Spitalul de copii, autogara, aripa nouă a muzeului, Institutul de proiectări, Centrul administrativ și politic poreclit Casa albă.
Cam de pe aici a pornit noua putere de după evenimentele din decembrie 1989. Cu cârpeli și cosmetizări. Dar Tudor Pendiuc nu se mulțumea cu atât. Orașul nu putea să fie construit din nou. Dar pe cât era posibil, redimensionat. Cel puțin pe orizontală.
Sistematizarea Centrului. Piața publică, alt aspect. Piețele administrative. Piața Teatrului și Piața Primăriei. Remodelarea străzilor. Fântâni arteziene. În Parcul Trivale, în Parcul Ştrand, ronduri de flori, alei de promenadă, lacuri de agrement. Bănci de odihnă pentru pensionari, pentru îndrăgostiți, pentru trecători. Modernizarea transportului în comun… Toate împletite cu inițiative culturale: Simpozionul de sculptură, Festivalul Zavaidoc, Centrul Cultural, Filarmonica, revistele literare. Simfonia lalelelor…
Avem un oraș frumos. Printre primele din țară în această privință. O spun și străinii în trecere pe aici. Majoritatea cetățenilor apreciază aceste realizări. Altfel nu l-ar fi ales și reales pe Pendiuc din mandat în mandat. La rândul lui, nu i-a trădat. Chiar când a avut drum deschis spre guvern, nu și-a părăsit comunitatea.
Și poate niște ani mai încolo, locuitorii ar putea să declare: toate acestea s-au făcut pe vremea primarului Tudor Pendiuc.

(Prof. Marin Ioniţă)

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii