Județul Argeș este printre cele mai vizitate zone din țară, iar dacă vorbim despre nordul județului putem spune că acesta este cu adevărat ”o comoară a turismului argeșean”. Iată în cele ce urmează traseul montan Podu Dâmboviţei – Dâmbovicioara – Brusturet, comuna Rucăr și Biserica Flămânzești din Curtea de Argeș.

Traseul montan Podu Dâmboviţei – Dâmbovicioara – Brusturet

Traseul începe din centrul satului Podu Dâmboviţei (km 80 pe DN 73), ramificându-se din drumul naţional lângă Podul lui Socol (denumirea de Puntea lui Socol dăinuie din vremea voievodului Matei Basarab). Urmează apoi malul stâng al Dâmboviţei şi, după aproximativ 2 km, pătrunde în Cheile Dâmbovicioarei (defileu de o rară frumuseţe), ai căror pereţi verticali înalţi de 200 de metri ne ţin companie 3 km, până mai sus de Peştera Dâmbovicioara, care se află în dreapta drumului. Drumul carosabil iese din Cheile Dâmbovicioarei şi pătrunde, la scurt timp, în Cheile Brusturetului, pe care le străbate 2 km până la punctul Brusturet (11 km de la Podu Dâmboviţei).

De la Peştera Dâmbovicioara şi până la capătul Cheilor Brusturetului ne putem lăsa ”furaţi” de câteva obiective inedite: Izvoarele din Plai (un mănunchi de izvoare ivite pe stânga drumului, ale căror ape formează o frumoasă cascadă; punct de reper: căsuţele cătunului Valea Rea, de la confluenţa Văii Peşterii cu Dâmbovicioara). Puţin mai sus, tot pe stânga, la baza unor pereţi înalţi, apare o altă peşteră: Gaura Brusturetului (Peştera Dracilor), situată la confluenţa Brusturetului cu Valea Muierii (vale cu apă). Doi kilometri mai sus, în inima Cheilor Brusturetului, ne atrage atenţia un puternic şuvoi de ape care ţâşnesc la baza unui perete calcaros înalt de 200 m: La Gâlgoaie. Localnicii numesc punctul care domină peretele de La Gâlgoaie, situat la aproximativ 200 m deasupra izbucului, poiana Cuibul Uliului. După ce am străbătut cele trei sectoare succesive ale Cheilor Brusturetului (Cheia Lungă, Cheia Strâmtă şi Cheiţa), ajungem în marginea Poienii Brusturetului, la confluenţa Văii cu Apă cu Valea Seacă a Pietrelor. Aici, la poalele pădurilor de pe Muchia lui Stinghie şi Muntele Piatra Galbenă, se află cabana Brusturet, o casă de vânătoare şi un canton silvic. Din acest punct se poate continua, după un scurt popas, pe traseele montane marcate 2 şi 3. Marcajul local cu bandă galbenă stabileşte o legătură directă cu satul Ciocanu, pe o potecă fără dificultăţi deosebite, care străbate în urcuş locuri încântătoare.

Comuna Rucăr – un loc încărcat de istorie

Situată în nord-estul județului Argeș, la confluența Râușorului cu Dâmbovița, comuna Rucăr are în componență satele Rucăr și Sătic, satul Rucăr fiind printre cele mai vechi așezări din spațiul argeșean. O cronologie evaluativă ar ”împinge” originea localității încă în epoca cuceririi romane a Daciei, urme ale Castrului roman din punctul numit Scărișoara sau ale drumului ce însoțea hotarul Limes Transalutanus, ce începea la Giurgiu și se termina la nord de Rucăr în punctul Valea Oratiei-Podu Dâmboviței, pe o lungime de aproape 250 km, fiind vizibile și astăzi.
Prima atestare documentară este la 7 iunie 1377, când regele Ludovic I al Ungariei promite sașilor din Brașov în cursul bătăliei cu oastea munteană condusă de domnitorul Radu I că, în cazul în care Țara Românească va ajunge sub stăpânirea sa, vama de la Rucăr va fi mutată la Bran.

O atestare ulterioară este cea datând din 1418 – 1420. Rucărul este un spațiu încărcat de istorie, fiind depozitar peste vremuri al multor isprăvi legendare, martor veridic, dar și participant direct la fapte și evenimente din istoria țării. Loc de trecere al multor oști și voievozi, dar și câmp de bătălii, Rucărul a fost, datorită poziției sale geografice privilegiate, și loc de intersectare a unor căi comerciale ori de curierat diplomatic, dar și reședinta vremelnică a domnitorului Vlad Țepes. De asemenea, Rucărul a fost loc de refugiu temporar pentru Guvernul provizoriu în anul 1848 și teatru al unor operațiuni militare în timpul Primului Război Mondial. Trecătoarea istorică ce face legătura între Muntenia și Transilvania, Culoarul Rucăr – Bran, reprezintă astăzi, fără îndoială, una dintre cele mai importante atracții turistice din țară, remarcându-se prin peisaje montane fermecătoare, de un pitoresc inegalabil. Comuna Rucăr este străbătută de șoseaua națională DN73, care leagă Piteștiul de Brașov. Distanța dintre Rucăr și Pitești este de 75 km și poate fi parcursă în aproximativ 1h 22min.

Biserica Flămânzeşti din Curtea de Argeş

În Curtea de Argeș, dincolo de pârâul Valea Iașului, ce-și strecoară apele pe sub povârnișurile parcului, începe strada Eroilor. Pe această stradă se află Biserica Flămânzești, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, ctitorită de boierul Stanislav în primele decenii ale secolului al XIV-lea, fiind atestată documentar ante 1526. Bolniță a Mănăstirii Argeșului, locașul a fost refăcut între 1760 și 1770 de mitropolitul Cosma. Elegant și bine proporționat, edificiul are pictura interioară de o certă valoare artistică. Biserica are un plan rectangular, format din naos alungit și pronaos pătrat, peste care se ridică o turlă-clopotniță. Pridvorul a fost adăugat la sfârșitul secolului al XX-lea. Decorația exterioară constă dintr-un registru ornamental format din cercuri plasate între cornișe și tor. Clopotnița octagonală se află deasupra pronaosului, iar accesul se face printr-o scară elicoidală într-un turnuleț alipit zidului nordic. Lângă biserică se află piatra de mormânt a arhitectului francez André Lecomte du Noüy. Biserica Flămânzești din Curtea de Argeș este monument istoric înscris în Repertoriul Arheologic Național.

Citește și Atracţii turistice de interes naţional de la Costeşti, Bughea de Sus şi Bârla

Citește și Obiective turistice interesante din judeţul Argeş