Nicolae Deleanu a fost primul redactor-responsabil al „Minerului” al cărui nume a apărut chiar pe frontispiciul publicaţiei. A îngrijit 3 ediţii, una în 1937 şi două ediţii în 1938. Dintr-un interviu al lui Nicolae Deleanu, reiese că acesta ar fi redactat timp de un deceniu „Minerul”, lucru posibil ţinând cont că mulţi ani publicaţia ortacilor nu a avut menţionat numele redactorului-responsabil. Nicolae Deleanu s-a născut la 16 septembrie 1903 la Valea Nadrii, în comuna argeșeană Dârmănești, fiind cel mai mic dintre cei 7 fraţi. După şcoala generală, continuă studiile la liceu, pe care, cu mare greutate, le finalizează. Pentru a-şi putea cumpăra cărţile şi pentru a-şi achita taxele şcolare, liceanul Nicolae Deleanu prestează mai multe meserii cum ar fi ucenic la un atelier de armurărie sau „băiat de calorifer”.
Nicolae Iorga a intervenit pentru reînmatricularea sa la liceu
Deleanu frecventează clubul socialist de pe str. Ionică din capitală aşa explicându-se participarea sa la vârsta de doar 15 ani la sângeroasa represiune a protestelor muncitoreşti din 13 decembrie 1918 de pe străzile Bucureştiului. Deşi licean, este arestat. Peste 3 zile este eliberat, însă este şi exmatriculat „de la toate şcolile din ţară”. Îndrăgostit de cărţi, îndeosebi de cele de istorie a României, Nicolae Deleanu îl întâlneşte, de mai multe ori, în celebrul anticariat al lui Pach pe eminentul istoric Nicolae Iorga. Acesta, cunoscând faptul că junele Deleanu fusese exmatriculat şi fiind impresionat de pasiunea acestuia pentru istorie, intervine pentru reînmatricularea sa la liceu. Odată obţinută de către Iorga anularea ordinului de exmatriculare, argeșeanul Nicolae Deleanu îşi continuă studiile liceale. Pentru a se putea întreţine, face de toate: transportă pachete de cărţi de la Ed. Cartea românească la librăriile capitalei, ucenic la Uzinele „Lemaître”, bibliotecar la sindicatul societăţii de asigurări „Generala”, corector la „Anuarul Economic al României”, responsabilul Librăriei Socialiste „Casa Poporului” sau meditator al copiilor oamenilor mai înstăriţi. Fiind responsabilul librăriei socialiste „Casa Poporului”, care mai târziu va purta numele marelui socialist „C. Dobrogeanu Gherea”, Deleanu activează serios în mişcarea social-democrată a vremii. Astfel, în 1924, este ales preşedintele Uniunii Tineretului Socialist, funcţie pe care o va ocupa până în 1926.
A fost un înfocat militant social-democrat
Argeșeanul născut la Dârmănești începe şi activitatea jurnalistică, scriind între 1923 şi 1926 la presa universitară de stânga: Viaţa universitară, Ideia Universitară, Cultura nouă, Scânteia. Apoi, devine colaborator, redactor ori conducător al publicaţiilor socialiste: Lumea nouă, Socialismul, Mişcarea socială, Munca nouă, Dimineaţa, Adevărul, Tribuna porturilor şi transporturilor (1926-1927), şi, bineînţeles, al publicaţiilor editate de Uniunea muncitorilor din industria minieră din România: Minerul, Bányamunkás şi Bergarbeiter. Între 1925 şi 1939, Nicolae Deleanu a întocmit „Calendarul muncii”, editat de Partidul Social-Democrat, dar şi alte almanahuri, cum ar fi ale muncitorilor din porturi, metalurgiştilor etc. Pasiunea pentru literatură s-a concretizat în asumarea rolului de antologator al volumelor „Poezia muncii” (prima carte apărută în România, care reunea versurile poeţilor proveniţi din rândul proletariatului, apărută în 1930), ori „Cântecul muncii” (1932). În 1932, Deleanu publică volumul „Robii”, în colecţia „Şantier” a revistei omonime, în care a strâns reportajele sale literare publicate în revistele socialiste, iar în 1933 albumul trilingv „După muncă”. Argeșeanul nostru a reuşit să împletească activitatea publicistică, străbătută de fiori literari, cu aceea de militant social-democrat. Astfel, în 1925, predă la Şcoala proletariană istoria mişcării muncitoreşti din România. Apoi, între 1929-1935, este secretarul Institutului Muncitoresc de Sport şi Educaţie din România (I.M.S.E.R.), calitate în care susţine numeroase conferinţe, cum ar fi: „Despre pătrunderea socialismului utopic în ţările româneşti”, „Falansterul de la Scăieni”, „Mişcarea muncitorească internaţională”. În vara anului 1931, predă cursul „Istoria mişcării muncitoreşti din România” la o şcoală înfiinţată de I.M.S.E.R. la „Casa Poporului” din Câmpina.
Îşi câştigă notorietatea cu romanul „Nedeie în Poiana Miresei”
Pasiunea şi cercetările sale pentru istoria muncitorească s-au concretizat în câteva interesante lucrări: „Istoricul mişcării muncitorilor mineri din România”, „Istoricul mişcărilor muncitoreşti din porturi” și „Scurt istoric al mişcării socialiste din România”. Între noiembrie 1944 şi februarie 1945, Nicolae Deleanu a fost secretarul general al P.S.D. A fost redactor şi director al ziarelor Libertatea şi Ultima oră, editate de Partidul Social Democrat. Din păcate, Nicolae Deleanu trădează în cele din urmă idealurile social-democraţiei, pe care a slujit-o o viaţă întreagă, şi contribuie la dispariţia PSD de pe eşichierul politicii româneşti, în urma „unificării” cu Partidul Comunist Român. Care nu-i va rămâne dator, oferindu-i mai multe privilegii: între 1948-1958 – conferenţiar la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi la Institutul de arte plastice „N. Grigorescu”, în 1960 este numit director ştiinţific al Muzeului Peleş și deputat „ales” în trei legislaturi (1946-1948; 1957-1961; 1965-1969). Ca scriitor, Nicolae Deleanu îşi câştigă notorietatea cu romanul „Nedeie în Poiana Miresei”, al cărui prim volum a apărut în vara anului 1958. Argeșeanul Nicolae Deleanu moare în dimineaţa zilei de 10 aprilie 1970, la vârsta de 67 de ani, la București. M.I.
0 Comentarii