”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (66)
Povestiți-ne despre aplecarea spre teatru, vă rog…
- Uzina „Ilie Pintilie” avea mai multe echipe de amatori: dansuri, pictură, teatru etc. Am fost de școlar îndrăgostit de teatru. Visam să mă dedic trup și suflet teatrului. Într-una din zile am luat hotărârea, eu și fratele meu geamăn, să urmăm Școala Populară de Artă din Ploiești. Eu eram înscris la actorie, iar fratele meu la desen artistic și pictură. Profesorii mei de artă dramatică și regie erau actorul Nicolae Spudercă - un actor foarte talentat și celebrul regizor al Teatrului de Stat din Ploiești și char și director - Harry Eliad - un bărbat înalt, frumos, cu o figură impunătoare și un profesor care ne-a învățat multe din tainele actoriei și regiei de teatru. Povestea nu s-a oprit aici. Împreună cu un maistru mai tinerel din secția sculărie unde lucram, un tip mai mare ca mine cu vreo șase ani, pe nume Ciocan, ne-am gândit să mergem la București să ne depunem actele pentru Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică.
Zis și făcut! Ne-am pus la punct cu niște costume elegante… Țin minte și acum că aveam o cravată cu dungi în culori vii, cravată, care cam atrăgea privirile sexului frumos. În București ne-am cazat într-un hotel de pe fostul bulevard 6 Martie, iar în dimineața următoare am mers la IATC (Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică).
Acolo am intrat cu emoție înăuntru și am ajuns la un birou de secretariat. Când secretara ne-a întrebat ce dorim, noi am spus într-un glas că vrem să ne înscriem la acest institut. Mare ne-a fost dezamăgirea când am aflat că trebuie să avem terminat liceul ca să ne înscriem. Rușinați, am plecat, dar ne-am mobilizat să avem diplomă de maturitate, ceea ce însemna să terminăm liceul la seral. Și așa am făcut. Maistrul Ciocan era deja la liceu, urma să îl termine.
0 Comentarii