Aflând că s-a stins din viață maestrul Papaiani, piteșteanul care a țâșnit ca o rachetă pe drumul celebrității după ce a bătut mingea, în copilărie, pe maidanul din vecinătatea Fabricii de Butoaie, nu pot să nu mă gândesc și la cei care au otrăvit senectutea acestui uriaș. La Tudor Pendiuc, la secretarul Iosiv Cerbureanu și la alți conțopiști purtători de pix din Primăria Pitești care și-au bătut joc de un om al cărui talent a adus și va aduce multă vreme de acum încolo bucurie, prin filmele sale, neamului românesc. Îl aveți pe conștiință, domnilor! Și ocara asta o veți purta, ca pe o teribilă povară, câte zile mai aveți lăsate de la Dumnezeu. Veți rămâne în conștiința piteștenilor adevărați, și nu doar a lor, ca niște personaje sinistre care au murdărit aura unuia dintre cei mai valoroși argeșeni care au existat vreodată. Amintiți-vă de surâsul luminos al lui Păcală și cutremurați-vă la gândul cum veți rămâne dumneavoastră în istorie: ca niște oameni mici care l-au păcălit până și pe Păcală. Nu mai e un secret pentru nimeni că drama din ultimii ani a maestrului Papaiani a fost legată de refuzul sistematic al Primăriei Pitești de a-i reconstitui dreptul de proprietate asupra unui teren pe care s-a aflat casa părintească. Casa nu mai există, o parte din teren da, alta ba. Însă briganzii care s-au aflat atâta amar de vreme la butoanele Primăriei l-au plimbat de la Ana la Caiafa până s-a îmbolnăvit omul de inimă rea. S-au justificat că pe partea de teren care încă mai există se află o stradă și că nu-i pot reconstitui dreptul, deși se sparie gândul, vorba cronicarului, la câte parcări și străzi au retrocedat Pendiuc&comp fără să le pese de binele public. Apoi, pentru cota de teren ocupată în prezent de o clădire i-au oferit în compensație o suprafață revendicată și de altcineva, care însă avea dreptul acolo, asta doar ca să-și bată joc de actor, știind că în justiție va câștiga cel care avea dreptul și că Papaiani va pierde. Apoi au mințit că i-au oferit teren în centrul Piteștiului, pe locul unde s-a construit ulterior sediul ING Bank, când, de fapt, i-au oferit teren într-o vie, după cum ne-a spus soția marelui actor. Iar via respectivă (deși marele actor le-a repetat întotdeauna lui Pendiuc și ciracilor că „eu nu m-am născut în vie, ci în centrul Piteștiului“) nici măcar nu se afla în Pitești, ci pe dealurile Ștefăneștiului. Aceștia sunt oamenii și caracterele care s-au aflat și se mai află încă la butoanele Primăriei Pitești. Tot ce a fost polițist, magistrat, parlamentar, adică persoane cu influență reală în a le acoperi golăniile, toți aceștia s-au aflat pe lista de priorități a șefilor Primăriei Pitești la capitolul promptitudine în retrocedări. La fel, oamenii de afaceri, samsarii sau combinagii cu cardurile pline i-au făcut să sară ca pe arcuri în momentul în care au poftit la retrocedări cu valoare imobiliară uriașă. Gândiți-vă că primarul Pendiuc n-a schițat niciun gest în a se opune, măcar și formal, când 40 ha din miezul Pădurii Trivale (Pădurea Trivale a Piteștiului, nu a Găeștiului sau a Ploieștiului!!!) au ajuns la magnatul de carton Nicolae Ivănescu. Gândiți-vă, la fel, că cea mai mare retrocedare din portofoliul ANRP, de peste 1.100 de miliarde de lei vechi, făcută în beneficiul samsarului Mihai Rotaru din Craiova, a avut drept obiect un teren din Pitești. Știți ceva despre chestia asta și despre Mihai Rotaru, în general, domnule secretar Cerbureanu? Maestrul Sebastian Papaiani n-a avut ce să vă ofere. Poate doar filmele sale și un buletin de piteștean autentic. Însă asta nu v-a fost de ajuns. Dumneavoastră, lui Tudor Pendiuc și celorlalți care-l veți avea pe conștiință.
Gabriel Grigore