Web Analytics
scris joi, 06.03.2014

Mitropolitul-Primat Ghenadie Petrescu „Piteşteanul”

Ghenadie Petrescu a fost un cleric ortodox român, episcop al Argeșului și mai apoi mitropolit-primat al Țării Românești. S-a născut în București, în martie 1836. În anul 1854 intră ca frate în mănăstirea Căldărușani, fiind uns în monahism în anul 1858. La 9 martie 1858 este hirotonit diacon pe seama Catedralei mitropolitane din București. În 1869 este hirotonit preot, iar în 1870 devine mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane.

Episcopul de la Argeș a fost cunoscut ca simpatizant și chiar apropiat al conservatorilor

La 23 februarie 1875 Ghenadie Petrescu este hirotonit arhiereu – vicar pentru Episcopia Argeșului, primind titulatura de „Piteșteanul”. Un an mai târziu, la 14 martie 1876 a fost ales episcop eparhiot pentru aceeași eparhie. În data de 18 mai 1893 a fost ales mitropolit primat al Țării Românești, urmând în scaun mitropolitului Iosif Gheorghian (1829 – 1909) care tocmai se retrăsese din cauza neînțelegerilor cu guvernul conservator ajuns la putere. În acest context, venirea lui Ghenadie pe tronul de mitropolit primat era văzută ca o modalitate eficientă de stingere a conflictului, episcopul de la Argeș fiind cunoscut ca simpatizant și chiar apropiat al conservatorilor.

Mitropolitul Ghenadie a fost caterisit și exilat la mănăstirea Căldărușani

În anul 1895, în urma alegerilor, guvernul conservator cade, fiind înlocuit cu un guvern liberal condus de Dimitrie A. Sturza. În aceste condiții se pune acut problema readucerii lui Iosif Gheorghian pe scaunul de mitropolit primat. Judecat pe 20 mai 1895 pentru acuzații neîntemeiate – inovații în cult, ierosilie, arghirofilie – mitropolitul Ghenadie a fost caterisit și exilat la mănăstirea Căldărușani. Înlăturarea sa a fost primită cu nemulțumire de masele de credincioși. În urma manifestațiilor acestora, dar mai ales datorită intervențiilor lui Ghenadie pe lângă țarul Nicolae al II-lea, Carol I cere guvernului să rezolve problema mitropolitului destituit. Deși a fost reabilitat în 1896, Ghenadie Petrescu nu a mai fost înscăunat mitropolit. A rămas în schimb stareț al mănăstirii Căldărușani. Ghenadie a murit la 31 august 1918 fiind înmormântat, de asemenea, la Căldărușani.

Alegerea ca Mitropolit-Primat

La 18 decembrie 1891 este instaurat guvernul Lascăr Catargiu în care funcția de ministru la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a fost ocupată de Take Ionescu. Pe timpul ministeriatului său au fost adoptate o serie de legi importante în domeniu, așa cum ar fi: Legea asupra organizării administrației centrale a Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor (1892), Legea clerului mirean și a seminariilor (1893) și reglementarea pentru fixarea parohiilor (1894). Una dintre problemele politice majore cu care s-a confruntat guvernarea conservatoare a fost înlocuirea mitropolitului primat Iosif Gheorghian cu Ghenadie Petrescu, afacere care a clătinat din temelii Biserica Ortodoxă Română și s-a sfârșit peste trei ani cu caterisirea lui Ghenadie și demisia primului ministru, Dimitrie A. Sturdza. Legea clerului mirean, dorită de guvernarea conservatoare, aducea bisericii avantaje și dezavantaje. Punea ordine în chestiuni nereglementate de când veacul. În același timp, consfințea dependența bisericii de stat. Iosif Gheorghian, mitropolit al Țării Românești și apropiat al opoziției liberale, n-a fost de acord cu adoptarea legii în varianta propusă de guvern. Astfel, a demisionat din înalta demnitate. Take Ionescu și guvernul conservator au pornit să caute un prelat mai sensibil la inițiativele puterii. L-au găsit în persoana lui Ghenadie Petrescu, episcop al Argeșului. Titu Maiorescu considera acțiunea lui Take Ionescu ca fiind o „greșeală” menționând că „motivele care au îndemnat pe Take Ionescu să facă acest lucru sunt necunoscute, dar în tot cazul alegerea s-a dovedit a fi fost rea”. Este posibil totuși, ca astfel Maiorescu, apropiat conservatorilor, să fi încercat disculparea partidului în întregul său, aruncând vina exclusiv pe o persoană, Take Ionescu. Faptele demonstrează însă că guvernul și partidul conservator au lucrat consecvent pentru punerea în practică a măsurii. Astfel, deoarece Ghenadie nu îndeplinea condițiile pentru a fi ales, neîndeplinind condițiile stipulate de articolul 2 al legii sinodale din 1872, care preciza că „pentru a fi ridicat la demnitatea de mitropolit sau episcop, candidații vor trebui să posede titlul de licențiat sau de doctor în teologie, de la o facultate de teologie ortodoxă”, ministrul Take Ionescu a propus, iar guvernul și parlamentul a aprobat abrogarea respectivei prevederi legale. Prin aceste manevre politicianiste și în disprețul legii, conducerea politică de stat a reușit practic să își aducă biserica în subordine.

Regele Carol I şi Ghenadie

Regele Carol I a încercat să se menţină neutru în chestiunea Ghenadie. A semnat, totuşi, pentru destituirea sa, aşa cum hotărâse Sinodul. Dar când lucrurile au ajuns prea departe, i-a îndemnat pe oamenii politici să găsească o cale de rezolvare a stânjenitoarei probleme. Mai ales că scandalul de la vârful bisericii românilor dădea rău în exterior. În vălmăşagul de acuze, unele voci au sugerat că regele nu l-ar fi apărat mai mult pe mitropolit, pentru că acesta s-ar fi opus prozelitismului catolic, susţinut din umbră de Carol I. M.I.

Distribuie!

0 Comentarii

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită