În urmă cu ceva timp avea loc, la elegantul mall moscovit ”Crocus”, o baie de sânge cu peste 140 de morți și cel puțin tot atâția răniți. Ambulanțele erau la turație maximă, iar medicii traumatologi munceau non-stop pentru a salva ce se mai putea din consecințele dramatice ale acestui masacru.
„Din păcate, o parte dintre supraviețuitori vor rămâne, totuși, cu sechele locomotorii sau de altă natură”
Într-un editorial din anul 2022, intitulat ”O reflectare medicală asupra abisului terorii războiului”, vorbeam despre faptul că, ”la vremuri beligerante, medicina trebuie să se adapteze condițiilor dure din teatrele de operațiuni militare, dar, din păcate, și din zonele locuite de civili. Astfel, alături de medicina traumatismelor, sunt implicate extrem și specialități precum cardiologia, psihiatria, toxicologia, bolile infecțioase, medicina radiațiilor, medicina legală”. În acest caz de atac armat urban, menționăm în primul rând traumatologia, leziunile fiind prin împușcare. Din păcate, o parte dintre supraviețuitori vor rămâne, totuși, cu sechele locomotorii sau de altă natură. În astfel de situații apar și tulburările psihice, mai ales la familiile decedaților, ca și la persoanele sensibile care se tem de repetarea atrocităților. În al treilea rând, în timpul violențelor reacționează și aparatul cardiovascular prin hipertensiune arterială, tahicardie și alte aritmii cardiace, sau chiar infarct miocardic acut. Importante sunt și serviciile de medicină legală, foarte ocupate în a constata problemele medicale conexe atacului armat.
De asemenea, experții în domeniu redactează dosare pentru ca vinovații să răspundă pentru faptele lor. Pe palierul geopolitic, cei care studiază istoria trebuie să aibă în vedere și o dimensiune pragmatică a cunoașterii evenimentelor din trecut, și anume aceea de a interpreta realist și chiar anticipa, pe baza ciclurilor istorice, prezentul și viitorul apropiat. Mai ales acum, când acest accelerator al istoriei numit război poate produce consecințe incalculabile, dacă este lăsat la voia întâmplării. Așadar, există cineva care ne-ar putea spune cum se va desfășura războiul din vecinătatea noastră în următorii doi ani? Probabil un geniu ca Dimitrie Cantemir, care a scris ”Istoria creșterii și a descreșterii Imperiului Otoman” cu mult înainte de desființarea acestuia. De-a lungul istoriei, au existat multe imperii, cel mai mare fiind cel britanic, întins pe toate continentele, în care ”soarele nu apunea niciodată”. Pentru noi, Imperiul Roman are o valoare paternală. Importante pentru noi sunt și alte trei imperii din vecinătate, care au rupt vremelnic teritorii românești. Declinul imperiilor s-a realizat prin divizarea puterii statale cuplate cu emanciparea mișcărilor de independență.
„Cum, la vremuri de război, dezinformarea este pretutindeni, vor trece ani până când se vor devoala dedesubturile acestui act terorist”
Divizarea puterii statale a generat Imperiul Roman de Apus cu capitala la Roma, și respectiv Imperiul Roman de Răsărit, care și-a stabilit metropola la Constantinopol, dihotomie din care a decurs, din nefericire, și marea schismă religioasă. Imperiul Habsburgic este un alt exemplu de împărțire a puterii statale premergătoare colapsului. Proaspăt divizatul Imperiu Austro-Ungar trebuia să aibă două capitale. Noua metropolă care să echivaleze cumva grandoarea Vienei a venit din ingenioasa idee de a construi un pod peste Dunăre, la circa 200 km aval, unind două orașe, Buda și Pesta, pentru a forma reședința efemeră a unei jumătăți de imperiu.
Imperiul Otoman a dăinuit peste șase secole, atingând la apogeu puncte geostrategice ca Budapesta, locul actualelor Emirate, disputata peninsulă Crimeea și Cornul Africii. După anul 1877, Bucureștiul a devenit vizibil pe harta geopolitică a regiunii datorită faptului că, întinderea teritorială a Imperiului Otoman devenise deja contraproductivă reformelor, iar colapsul economic consecutiv a încurajat mișcările de independență. Din acest punct de vedere, considerăm că ultimul președinte sovietic, Mihail Gorbaciov, a avut inteligența geopolitică de a nu repeta eroarea otomanilor, încercând reducerea deliberată a influenței Uniunii Sovietice, pentru a putea reforma un teritoriu controlabil. Orgoliul ultranaționaliștilor ruși însă, l-a adus la putere pe actualul președinte care, inflexibil, își duce la îndeplinire rolul politic de risc extrem asumat în urmă cu un sfert de secol.
Divizarea puterii dintre Moscova și Kiev ar fi și ea o sursă a disoluției imperiale. Sau, pe un eșicher mai larg, Moscova + Sankt Petersburg versus Kiev + Odesa, orașele care în secolul trecut atrăgeau milioane de turiști din întreaga lume. Trăind într-o lume multipolară, atacul terorist de la ”Crocus” aduce în prim plan un actor, islamistul din Asia Centrală, care dorește să contribuie și el la disoluția imperiului. Acest moment violent are toate ingredientele unui act premeditat, cu sânge rece și modul de operare specific. Deși numărul de victime este mult inferior cuantumului zilnic de decese pe front, această tragedie, prin specificul său, va da o nouă turnură conflagrației din vecinătatea noastră. Cum, la vremuri de război, dezinformarea este pretutindeni, vor trece ani până când se vor devoala dedesubturile acestui act terorist.
Conf. Dr. Adrian Tase
Citește și Semnal editorial. „Douăsprezece cuvinte de inimă bună”, de dr. Adrian Tase
Citește și Conf. dr. Adrian Tase: „Terapia prin muzică există de milenii…”
0 Comentarii