În Norvegia, dacă nu plătești taxele și impozitele, comiți o infracțiune. Nu te joci cu așa ceva. La fel e și cu amenzile: le plătești urgent, că nu se poate altfel. De ce? Pentru că astea sunt surse de venituri proprii, care dau comunității stabilitate. Și demnitate, la urma urmei. Ne-o spune Ion Dumitru, primarul din Albota, care, cu vreo doi ani în urmă, a fost în Norvegia la un curs de perfecționare, alături de alți edili. În șapte zile, la câte a aflat pe acolo, Ducele a mai făcut, cum ar veni, o facultate.
La ce i-a folosit? Când s-a întors acasă și-a făcut o mie de draci. A văzut că în Albota, deși comuna și-a mărit veniturile proprii, nu e deloc ca în Norvegia. La el, la Albota, sunt bani suficienți de cheltuieli cu salariile, dar n-ai voie să faci angajări, ci, eventual, să dai afară. Vrei să performezi? Du-te în Norvegia! Aici, acasă, faci „reformă” deocamdată. Cu ce ai. O spune Bolojan. N-ai voie, de exemplu, să angajezi om la noua sală de sport, pe care, în sfărșit, după ani și ani, ai dat-o în folosință cu atâtea intervenții și sacrificii. Și nu te amăgi, nu-ți trebuie om la camera tehnică – unde sunt centralele de gaz, panoul electric, distribuitoare etc. – lucrezi cu ce ai…
Ești primar, te descurci, asta e directiva. Și cum se descurcă edilul? Cu ce i s-a stabilit dintr-un birou de la București: cu 11 angajați în Primărie, la o comună de 5.000 de suflete. La camera tehnică de la sala de sport își trimite consilierul personal: „Du-te, mă, tu, pornește, oprește!”, deși nu e calificat pentru asta. „Păi, ce să fac? Când nu poate el, mă duc eu, când nu pot eu, se duce vicele. L-am instruit și pe profesorul de sport. Am chemat specialiști, ne-am notat într-o agendă pe ce să apăsăm, ce să facem…”, zice cu năduf Ion Dumitru. E de râs dacă n-ar fi de plâns!
Comparația cu norvegienii e dureroasă. De la lucrurile de acolo, pe cât de simple, pe atât de mărețe, la cârpeala eternă și stupidă de aici pare o distanță ca de la cer la pământ. O prăpastie! Într-o lume prost croită, într-o țară de cârpaci, ți se cere, pe de-o parte, să îndeplinești sarcini, să obții venituri, dar, pe de altă parte, s-o faci fară oameni… În aceste condiții n-ai cum să treci peste oful primarilor de unde-or fi ei, n-ai cum să nu înțelegi răbufnirea Ducelui de Albota: „Băi, frate, vino, mă, la fața locului, că ai o armată de constatatori, și la Consiliul Județean, și la toate deconcentratele! Vino, mă, și stabilește-mi tu cum să funcționez și eu așa voi funcționa! Dom’le, dacă nu-ți cer eu bani să-mi dai din bugetul statului, lasă-mă, mă, să pot și eu să funcționez din sursa de venituri proprii! Eu asta vreau. Aaa, nu, tu vii să controlezi că a aruncat ăla gunoiul pe câmp. Păi, și eu ce să fac? Să stau noaptea să-l păzesc p-ăla?! Trasformă, mă, asta în infracțiune, să-l băgăm direct la pușcărie, că numai așa ne mai facem bine!”
Că „așa ne facem bine” o spune, dar n-o crede primarul Ion Dumitru. El a văzut că „binele” e în Norvegia, facut de oameni destupați la minte. La noi, zice el, acum e mai rău decât în comunism.
Citește și Turbiditatea politică o depăşeşte pe cea de la Barajul Vidraru
0 Comentarii