Despre viața și activitatea mareșalului și premierului, născut la Pitești, Ion Antonescu, s-au scris zeci și zeci de tomuri și mii de articole, pro și contra (contra e expoziția organizată, săptămâna trecută, în fața Bibliotecii Județene Argeș, cu expulzarea țiganilor, inclusiv din Argeș și Pitești, a țiganilor și evreilor la Bug). Dar nimeni nu a scris despre pasiunea „câinelui roșu” (cum era poreclit pentru exigența sa la instrucții) pentru… poezie! În raniță avea nu doar viitorul baston de general, vorba lui Napoleon, dar și o carte de versuri.
În cuprinsul volumului „Cântece fără țară” al lui Octavian Goga, publicat în 1916, cumpărat, cu o jumătate de salariu, dintr-un anticariat între timp dispărut din București (cel „ținut”, zeci de ani, de legendarul Radu Sterescu, de unde făcea achiziții directorul Silvestru Voinescu pentru biblioteca județeană, dar asta e altă poveste, de spus într-un număr viitor), am descoperit că el cuprinde notații ale lui Antonescu. Putem spune că i-a și aparținut, înainte de a-i fi confiscat, cu întreaga avere, după 23 august 1944.
Citește și 1 iunie 1946: Mareşalul Ion Antonescu este executat la Jilava
Astfel, chiar pe pagina ce cuprinde prima poezie din „Cântece fără țară”, cu ultimele patru versuri subliniate de mâna lui Antonescu (probabil le-a învățat și pe de rost, sunt așa de frumoase: „Credințe pururi neînvinse/Pe veci în calea mea vă port,/Ca niște candele aprinse/La căpătâiul unui mort.”), acesta notează: „Dumnezeu a dat omului cuvântul ca să-și poată ascunde cugetarea. Maior Antonescu, Sept. ‘919”. Mare dreptate avea (și are) Ion Antonescu, memorabil aforism!
O altă însemnare a maiorului o găsim la pagina 111 a volumului-manifest al lui Goga, la finalul poeziei „Învins”, când notează, lângă strofa: „Dar vifor pornit prin noapte,/Și-n goană vitregă și crudă,/O clip-a sfărâmat nătângă/Prisosul lunilor de trudă…” – „E noaptea aceea… 31/III, ‘920-Chișinău”.
Cititorul atent, cuprins de avânturi lirice, Ion Antonescu, nu bănuia, citind, ca maior, la 1919-1920, că va fi numit chiar de poetul ajuns premier Octavian Goga ca ministru al Apărării Naționale, între 29 decembrie 1937-10 februarie 1938, înainte de instaurarea dictaturii carliste, funcție ce-i va spori pornirea secretă de a ajunge la conducerea Țării.
Citește și Caragiale a participat la botezul lui Ion Antonescu
0 Comentarii