Web Analytics

Lung e drumul Giurgiului

de | 31.07.2014 12:32 | Opinii

Cui i-o fi trecut prin minte să castreze județul Argeș de organele lui vitale, care păreau absolut necesare? Și să facă din ele transplanturi  pe alte corpuri mai anemice și aflate în derută? Să scoată cu bisturiul, cu sau fără anestezie, din structura normală, principalele instituții administrative locale? Care ajunseseră de mult tradiționale. Unele chiar mai înainte de cele două războaie mondiale. Chiar de la Cuza Vodă încoace…
Inițiativa nu aparține nici șefilor de la prefectură, nici de la consiliul județean, nici de la cel local – municipal. Ce interes ar fi avut ei să rămână amputați de asemenea funcții și atribuții fundamentale, esențiale și electorale. Nici primarilor de la Topoloveni, Curtea de Argeș, Câmpulung, Costești, Mioveni nu le convine. Nici celor din comune. De ce să fie duse sumedenie de autorități și unități bugetare, de la cea financiară, până la administrația bazinului hidrografic, pe la Giurgiu, pe la Călărași, pe la Alexandria? De ce nu pe la Vaslui, pe la Salonta, pe la Urlați… Pe la dracu în praznic. Unde a înțărcat Sfântul Sisoe copiii și a dus mutul iapa și țiganul cârlanul?…
Ideea aceasta trăsnită a fost fulgerată de undeva mai de sus, cu forță de poruncă divină, reziduu de dictatură. Inițiativă clocită ca într-o gușă de găină provincială, cu imaginație probabil, din cioburi de propuneri de la diferiți lideri liberali, democrați și falimentari. Și așa se încropi, sub sceptrul partidului aflat la putere, o hartă preregională, deocamdată destul de aberantă. Dacă înainte se vorbea despre un centru de putere zonală, excesiv de totalitar, azi ne aflăm într-un echivoc absolut. Din gura reprezentantului guvernamental aflăm că toate orașele reședință de județ își vor păstra personalitatea și autonomia. Dar așa, pe șest, un oraș ca cel care se mai numește încă Pitești, a început să fie golit de ce este al lui. Cea mai recentă utopie – dar nici prima, nici ultima – autoritatea de administrare a apelor de pe teritoriul Argeșului va fi răpită pentru a fi cedată Giurgiului.
Dar acest râu nu a izvorât niciodată de pe faleza portului dunărean. Nici nu a curs înspre deal din vale. Nu circulă pe el vapoare. Nu are șantiere navale. Piciorul de plai și gura de rai trebuie aflate pe sub umbra vârfurilor Omu și Negoiu. Argeșul pornește, de câteva bune decenii, din lacul de acumulare Vidraru, marea noastră montană. Și trece printr-o centrală subterană din hotarul Arefului, Cumpenei, și Căpățânenilor. Și printr-o serie de baraje de la Oești la Zăvoiul Orbului. Și toate trebuie vegheate și supravegheate. Să nu se despădurească malurile, să nu se surpe taluzurile, să nu se fisureze barajele, să nu se colmateze lacurile, să nu se polueze apele, să nu se distrugă fauna și vegetația, să nu se întârzie reparațiile și alte lucrări de întreținere.
Ce au de-a face toate acestea cu alocarea miliardelor de lei din banii administrației apelor Argeșului folosiți în amenajările de modernizare ale orașului Giurgiu?
Să fie, oare, un simplu zvon? Câte dintre acestea nu s-au adeverit.
Dacă ne aruncăm privirea în istoria Argeșului, dăm de una dintre cele mai vechi civilizații românești: legenda lui Negru Vodă, primele cnezate, cetatea voievozilor Basarabi, a lui Vlaicu Vodă și Mircea cel Bătrân, mânăstirea lui Neagoe și Meșterul Manole… Giurgiu era atât de departe…
Dar te pui cu voința politică? Ea poate să mute și munții din loc. Și să scoată râurile din matcă. Să mute Argeșul la Giurgiu. Finanțele lui la Ploiești. Antifrauda la Alexandria. Ceva care place la nebunie…
Dar Argeșul nu înseamnă numai lunci și zăvoaie… Stânci, granit, goluri alpine, izvoare cristaline, pârâuri cu păstrăvi și lostrițe, urși carpatini, cerbi lopătari, capre negre, cocoși de munte, codrii de brazi, de fagi, de stejari, muscele, livezi, podgorii, câmpii, baraje, lacuri de acumulare, hidrocentrale, mine, cariere, industrie de automobile, export internațional, venituri substanțiale în bugetul țării…
Argeșenii, voiajori! Călători pe rute lungi, inedite și încâlcite. Toate drumurile spre Girgiu, Alexandria, Călărași, Ploiești și aiurea trec prin București…
Sutem asigurați că, prin această strategie, cetățenii au de umblat mai puțin. De-ar fi chiar așa, tot nu putem afla că mutarea unori sedii de unități administrative va însemna și popularea lor cu personal calificat. Se vor transfera și salariații cu tot al lor? De unde locuințe? De unde locuri de muncă pentru ceilalți membri de familie? Sau acești bugetari vor rămâne în vânt?
Bugetele? Alocările? Dezvoltările? Cui vor rămâne? Osmoză? Vase comunicante? Ne egalăm? Ne uniformizăm? De la nivelul ridicat la cel scăzut? Ne împărțim sărăcia? Ne visăm bogăția? Cântăm în cor? La unison: „Vine capra de la munte cu steluțe albe în frunte”?
Luați vaporul de Giurgiu. Cu escală la Alexandria…

(Prof. Marin Ioniţă)

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii