Învățați din lecția amară oferită de viață lui Tudor Pendiuc, dragi primari! Prietenii făcuți înainte de a fi primar îi veți avea și după, cu condiția să nu-i fi lovit cu copita trufiei în timpul mandatelor cu care v-aţi ghiftuit. Nu vă dați macho, dacă nu sunteți, că și curvia e o profesie: nu te apuci de ea la bătrânețe, că te faci de râs.

Apoi, nu vă grăbiți să vă tapetați biroul cu diplome de tot felul, dacă ştiţi că rupeți penița stiloului la primul contact cu hârtia. Avem destule exemple de edili analfabeți funcțional, care intră aproape firesc în belele de tot soiul din cauza ignoranței și a mitocăniei dezvoltate în anii de stat pe scaunul comod, însă otrăvit (mai ales dacă nu ești pregătit), de primar. Mai lăsați-o dracului cu zilele de comune, inutile și indecente, pe sărăcia asta, la care tocați zeci de mii de euro pe guriste de fițe aduse de la dracu-n praznic.
Oamenii văd și nici nu sunt atât de proști pe cât îi credeți voi că sunt. Înțeleg că PSD Argeș a ajuns stână fără câini și fiecare primar, de oraș sau de comună, a ajuns șef PSD pe plantația lui, nu mai dă socoteală nimănui, cu atât mai puțin contribuabililor, însă opriți-vă! S-a ajuns prea departe. Mă abțin să dau nume, însă la o zi de comună săracă, din sudul județului, oficialii veniți de la județ au vorbit mai mult singuri.  Erau mai numeroşi ei pe scenă, în fața microfoanelor, decât cei 10-15 gură cască adunați cu japca să-i asculte. La o altă zi de comună, pe scena împopoţonată amenajată pe islaz, s-a derulat un proces demonstrativ cu elevi pe post de justițiabili-cobai. Penibil și fără nicio legătură cu evenimentul. În fine, într-un municipiu a fost înscenat în mijlocul săptămânii, și încă pe bani mulți, un concert al unei artiste în vogă. Nimeni n-a înțeles cu ce prilej s-a reprodus diva, că nu era nici Ziua Orașului, nici Ziua Pământului, nici măcar Ziua Recoltei.
Revenind la Tudor Pendiuc, l-am văzut sâmbăta trecută la Golești, la manifestarea anuală tradițională organizată de Consiliul Județean în această perioadă. Părea slăbit, stingher și foarte spăşit, prin comparaţie cu perioada când era primar. Mi-a trezit chiar un soi de înțelegere, evit să folosesc termenul compasiune, ca să nu-l jignesc gratuit. A stat tot timpul în compania soției și s-a perindat pe la diferitele standuri cu produse agricole sau artizanale. Oamenii care-i ieşeau în cale sau cărora le ţinea el calea, îi întindeau mâna, că, de, sunt civilizaţi. Evitau parcă să zăbovească în compania lui. Ce să mai discute şi despre ce? Şi cât de sincer, mai ales? Îmi povestea deunăzi cineva că l-a sunat pe Tudor Pendiuc, de ziua lui, care a fost de curând şi că l-a ţinut de vorbă fostul primar aproape zece minute. Se vedea că nu s-au înghesuit mulţi să-l sune ca în vremurile bune. Sau ca în vremurile în care ipocrizia stătea la masă şi de-o parte, şi de alta.  
Viața e complexă, chiar perversă în cazul fostului primar al Piteștiului, fiindcă așa și-a rânduit-o în anii când credea că nici Dumnezeu nu-l mai poate da jos de pe scaun. Atenție, deci, domnilor primari, dregători mai mari sau mai mici, de comune și orașe! Fiecare dintre dumneavoastră puteți fi un Tudor Pendiuc, dacă nu vă treziți la timp.