Indiscutabil, eroul „republicii de la Ploiești” a fost Candiano Popescu, personaj coborât direct din piesele lui Caragiale. Aventurier înnăscut, acest „Gică Contra” făcuse parte din „monstruoasa coaliție”, participând la detronarea lui Cuza. Prea tânăr să culeagă foloasele, fostul căpitan de artilerie (doctor în drept la Paris) s-a simțit frustrat, devenind un inamic înverșunat al noului domnitor. Exponent perfect al lumii din care s-a inspirat Caragiale, el dă semnalul revoltei în noaptea de 19/20 august 1870. Clopotele bisericilor din Ploiești au fost trase în dungă (ca la incendiu, cutremur sau război) și lumea a început să iasă buimăcită pe străzi. În Piața mare, Candiano anunță detronarea lui Carol și preluarea puterii de o regență din care făceau parte, printre alții, Ion C. Brătianu și Nicolae Golescu. Mulți târgoveți s-au întors la casele lor, înjurându-l pe „insurgent” că i-a sculat din somn. Cei mai agitați, însă, l-au urmat. Autoproclamându-se prefect de Prahova, Candiano s-a deplasat în fruntea complotiștilor spre cazarma regimentului de dorobanți, pentru a se înarma. La ivirea zorilor a avut loc o discuție aspră între noul „prefect” și maiorul Polizu, comandantul dorobanților, căruia primul îi ceruse imperativ să i se subordoneze. Acesta a pufnit în râs, refuzându-l categoric, deși în cazarmă nu erau decât șapte soldați care să-l apere. Comedie de cea mai bună calitate!
La primele ore ale dimineții, Bucureștiul a intrat în panică, neștiind care sunt proporțiile răzmeriței. La scurt timp lucrurile au intrat pe făgașul firesc, raportându-se arestarea complotiștilor. Printre aceștia, desigur, Candiano-Popescu, dar și Ion C. Brătianu și Nicolae Golescu. După câteva zile au fost eliberați. Vă întrebați care a fost soarta lui Candiano? Fiți fără grijă! A ajuns general, prefect al poliției și… timp de 12 ani a fost aghiotant al regelui Carol I.
Prof. dr. Cornel Carp