Lecţia de istorie. Cezar Librecht – eminenţa cenuşie a lui Cuza

de | 28.07.2022 12:25 | Actualitate, Cultură, Home

Nu Cuza, ci Cezar Librecht, creația sa, era considerat cel mai puternic om din România anilor 1860. Iată cum îl descrie un alt personaj pitoresc al acelei perioade, Al. Candiano-Popescu: „Librecht era sufletul tuturor intrigilor, încurajatorul bacșișurilor, firul tuturor gheșefturilor. El face și desface ministerele, sboară ca un fluture prin budoarele doamnelor galante, grămădite în jurul său ca musculițele în jurul unei bucăți de zahăr, acoperindu-le de favoruri pe ele și pe bărbații lor. Librecht era încarnația cinismului și desfrâului acelui regim. S-a găsit la Librecht un registru unde trecea toate persoanele mai de vază din țară și fiecare avea o partidă unde erau trecute procesele sale, trebuințele sale, aspirațiile, slăbiciunile și metehnele sale. Când urmărea să seducă pe cineva sau să-l atace, Librecht îl căuta la registru. Acest registru era Carta Magna a corupției regimului lui Vodă Cuza și născocitorul infamei cărți era Liberecht”. Vorba lui Eminescu: „Toate-s vechi și nouă toate…”

S-a născut în Belgia, în 1820, într-o familie de mineri. Au circulat două legende despre modul cum a ajuns în Moldova: ca servitor al unui boier din partea locului sau dezertor din armata belgiană.
Apoi îl găsim pe belgian chelner și marcher de biliard la cazinoul din Galați. Aici a fost remarcat de Cuza pe vremea când era pârcălab de Galați. Pasiunea pentru ruletă și cărți, căpătată pe când studia la Paris, l-a făcut un client important al cazinoului. Gurile rele spuneau că acesta îl ajuta pe Cuza să câștige la cărți în repetate rânduri și chiar îl împrumuta, scoțându-l din desele situații financiare grele, care l-au făcut în cele din urmă să se căsătorească cu Elena Rosetti, a cărei avere a tocat-o toată la cazino, în scurt timp. Noroc că a ajuns domnitor.

Citește și Lecția de istorie. Reîntregire sau întregire?

După alegerea lui Cuza ca domn, Librecht a ajuns „persona gratissima”. În 1860 acesta devine inspector general al telegrafului, un fel de S.T.S., și, ulterior, al poștei. Din această poziție a creat primul serviciu de informații din România, pe care l-a pus la dispoziția domnitorului. Ca șef al poștei, avea acces la corespondența opozanților, afla conținutul tuturor ”telegramelor secrete”. Istoricul Anton Caragea: „Pe lista persoanelor spionate se aflau deputați, liderii conservatorilor, Barbu și Lascăr Catargiu (nu a fost străin de asasinarea lui Barbu Catargiu), liberalii Dimitrie și Ion Brătianu, chiar și cel mai apropiat om politic de Cuza (până în 1865, când, tot din cauza lui Liberecht, a fost îndepărtat din funcția de prim-ministru), Mihail Kogălniceanu. Erau șantajați generali, prefecți, miniștri. Astfel a reușit să strângă o uriașă avere. Și-a permis să ridice chiar în centrul capitalei un palat superb, cu săli de bal și o grădină minunată, în care astăzi se află Casa Universitarilor de pe strada Dionisie Lupu. Măcar atât a rămas de la el.

Se implică direct în dejucarea complotului din 1859 care viza asasinarea lui Cuza, îl susține în 1863 pe Mihai Kogălniceanu ca prim-ministru și este cel care se îngrijește de succesul loviturii de stat puse la cale de Cuza în 1864.
Cum era de așteptat, devine intim al Mariei Obrenovici, atrăgând-o cu diverse cadouri și „servicii”, încât exista varianta că cei doi copii presupuși a fi fost făcuți cu domnitorul ar fi avut ca tată pe aventurierul belgian. Aceasta ridică semne de întrebare cu privire la sterilitatea doamnei Elena Cuza.

Excesul de putere i-a fost însă fatal. După cum știm, în 1863 s-a format așa-zisa monstruoasă coaliție, care va organiza lovitura de stat din 1866, în urma căreia Cuza a fost îndepărtat de pe tron. Vulpoi bătrân, Librecht trece de partea complotiștilor, săpându-și singur groapa, prima măsură a acestora fiind alungarea sa din țară. Era aproape falit, pierzându-și fabuloasele averi la cărți, dovedindu-se a câta oară că tot ce se agonisește prin furt și minciună se năruie ca un castel de cărți de joc.
Prof. dr. Cornel Carp

Citește și Lecţia de istorie. Radu cel Frumos

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *