Web Analytics

Lacrimi şi „sfinţi”, la PSD Argeş

de | 26.10.2017 08:13 | Opinii

Săptămâna trecută s-a plâns la propriu, la ședința Biroului Executiv al PSD Argeș. Deputata Simona Bucura Oprescu abia și-a înăbușit lacrimile printre reproșurile la adresa lu’ Sensei de la Cercetări Nucleare. Un tip deștept care conduce un partid de proști. Cel puțin asta a înțeles un județ întreg chiar de la Șerban Valeca, după ce El Presidente a recunoscut în fața ziariștilor că PSD Argeș nu are niciun om competent să fie nominalizat pentru funcția de ministru. Simona l-a acuzat pe șeful PSD Argeș că i-a făcut de râs pe toți, că se comportă ca un dictator și că nu-i lasă să vorbească nici măcar la zilele de comune. La care zile, apropo, PSD-iștii au început să fie mai mulți ei, pe scenă, decât cei de pe islaz, dispuși să-i asculte. Au urmat și alții la cuvânt, cam în același ton cu Simona, semn că masa critică împotriva celui adus pe brațe ca salvator al PSD Argeș, în era post Nicolescu, e pe cale să fie atinsă. Așa cum se întâmplă de fiecare dată când e criză în PSD Argeș, tot săracul Costică Nicolescu e de vină. Nu Valeca, nu colegii săi lipsiți de competențe, asta ca să fim totuși eleganți și să nu-i facem direct incompetenți pe toți, așa cum i-a făcut onorabilul  lor șef. Prin urmare, mustăria numită PSD Argeș e tot mai veselă. De la vânătoarea de funcții pentru fuste s-a trecut direct la vânătoarea de oameni. Motiv pentru care am scris următoarea pastișă (imitație, precizare pentru Mary Pană, ca să nu maltrateze DEX-ul cu blenderul pentru cocktail-uri), după un celebru poem cinegetic al lui Ștefan Augustin Doinaș. Lectură plăcută!

Mistreţii cu colţi de argint

Un prinț autist de la ICN îndrăgind vânătoarea
Prin inimă neagră de PSD Argeș trecea.
Croindu-și cu greu printre mediocrii cărarea,
Dădea capete-n gură și apoi le zicea.

Veniți să vânăm în păduri nepătrunse
Pe Nicolescu, mistrețul cu colț de argint fioros.
Ce zilnic, ajutat de Maria Dinu, în scorburi ascunse,
Își schimbă copita și blana și ochiul sticlos…

Stăpâne Valeca, ziceau servitorii cu goarne,
Mistrețul Costică nu mai vine pe aici.
Mai bine s-abatem vânatul care îți pune coarne,
Pe Duce, pe Mânzână, pe Simona și alții mai mici.  

Dar Valeca trecea zâmbitor înainte
Privind printre birourile de la partid, la putori.
Lăsând în culcuș pe Diana, căprioara cuminte,
Și pe Gentea râzând cu ochi sclipitori…

Sub birou la CJ, el dădea buruiana într-o parte:
– Priviți cum se-nvârte făcându-ne semn!
Costică cu colți de argint, nu departe
Ajută-mă, Dane, să-l lovim cu săgeata de lemn!…

Șerbane, e apa jucând sub copaci
Zicea și Georgescu privindu-l isteț.
Dar Valeca răspundea întorcându-se: – Taci!
Și apa sticlea ca un colț de mistreț.

Sub brazi, el strigă gonind PSD-iștii spre creste,
– Priviți unde-și află Costică odihnă și loc!
Mistrețul cu colți de argint din poveste,
Veniți să-l lovim cu săgeată de foc.

Stăpâne, e bufnița Bucura lucind prin copaci,
Zicea si Ionică râzând cu dispreț.
Dar Valeca răspunde întorcându-se: – Taci!
Și Simona lucea ca un colț de mistreț.

Dar vai, sub luceferii palizi ai bolții,
Cum sta la partid, la birou aplecat.
Veni un mistreț uriaș și cu colții
Îl trase pe Valeca prin colbul roșcat.

– Ce fiară ciudată mă umple de sânge
Oprind vânătoarea mistrețului meu?
De ce Cătălin Rădulescu stă-n Hummer și plânge?
Oprind vânătoarea rivalului meu?

Stăpâne Valeca, mistrețul cu colți ca argintul,
Chiar el te-a cuprins pândind sub copaci.
Ascultă cum latră copoii de la Servicii gonindu-l,
Dar Șerban răspunde întorcându-se: – Taci!

– Mai bine, Georgescule, ia cornul și sună într-una.
Să suni până mor către activul puțin.
Atunci asfinți după fereastra de la CJ și luna
Și cornul lui Manu sună. Însă foarte puțin…

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii