Barbu Pițigoi s-a născut la data de 17 noiembrie 1931, în satul Broșteni, Argeș. Este fiul fostului președinte al P.N.Ț. Argeș și fost deputat Marin Pițigoi, și finul lui Armand Călinescu. În 1951, pe când părinții săi erau pușcărie, Barbu Pițigoi minte în dosarul său de cadre și intră ca student la Facultatea de Mecanică a Institului Politehnic Timișoara, dar în anul IV este descoperit, arestat de Securitate și dat afară din facultate. În urma cercetărilor, nu i se găsește nicio vină, reușind reînmatricularea. În 1973 obține titlul de doctor în științe tehnice – mecanica fluidelor la Politehnica București. Funcționează ca inginer și cadru universitar, fiind autorul a 50 de studii de specialitate, publicate în țară și-n străinătate, a 5 brevete de invenții, fiind distins cu premii la expoziții internaționale de inventică. În 1985 (pe când tatăl său își redacta volumul-samizdat de memorii) a publicat lucrarea „Sisteme hidraulice de înaltă presiune”.

Fostul țărănist și-a intitulat romanul autobiografic ”Ticăloșii”

În seara de 21 decembrie 1989, Barbu Pițigoi este printre primii țărăniști care înființează P.N.Ț.C.D., la chemarea lui Corneliu Coposu, fiind numit secretar general al partidului. De fapt, este membru P.N.Ț din 1945, făcând parte din organizația de elevi, sediul partidului aflându-se chiar în casa tatălui său din Pitești. A fost deputat de Argeș din partea P.N.Ț.C.D, între anii 1992-2000. Ca deputat militează pentru interzicerea participării demnitarilor în A.G.A. și C.A.-uri, ca o victorie personală fiind obținerea unui sprijin de 25 de miliarde lei pentru „Automobile Dacia”. Publică și volumul „Probleme economico-sociale în contextul integrării europene”. Tot în 2000, este cel care promovează… muzica lui Zavaidoc la Pitești!
În ultimii ani, ca vechi țărănist (cel mai vechi din țară), fără de partid (nu recunoaște noul P.N.Ț.C.D.), publică mai multe cărți cu amintirile sale din anii 90 legate de activitatea partidului, în care scrie adevărul din culise despre toți, dar și, surpriză de proporții, un roman autobiografic, „Ticăloșii”. Efectiv, la 90 de ani, fostul deputat de Argeș debutează în proză!

Citește și Tinerii scriitori piteşteni nu vor la Neptun gratis

Un denunț a declanșat urmărirea informativă de către Securitate

Apărut la Editura „Din condei” din București, romanul „Ticăloșii” îl are în centrul atenției pe inginerul Bucur Penciu (Barbu Pițigoi), pe membrii familiei sale, pe vecini și colegi (cu nume schimbat), singurele nume adevărate fiind cele ale ofițerilor și anchetatorilor săi, așa cum reies din zecile de dosare de urmărire informativă, din care reproduce copios, pagini integrate firesc în construcția romanului, unul ce poate fi considerat a fi polițist.
Astfel, inginerului Bucur Penciu i s-a deschis Dosar de Urmărire Informativă – D.U.I. – în 1973, în urma unui denunț primit la Inspectoratul Securității Municipiului București. Este suspectat de spionaj. În denunț se arată că din apartamentul său se aud, noaptea, la ore târzii, transmisii în sistemul MORSE, iar „individul” are comportament „ciudat”. Pe baza denunțului, Securitatea declanșează o intensă activitate de urmărire, folosind toate mijloacele operative de investigare: tehnice-goniometrice, ascultări telefonice la domiciliu și la serviciu, percheziții secrete cu instalare de microfoane, verificarea corespondenței, filaj etc., precum și folosirea unui număr impresionant de informatori. Sunt verificate toate rudele suspectului, precum și foarte multe persoane din anturajul său.

Pe parcursul investigațiilor se constată că suspectul provine dintr-o familie de opozanți burghezi, care suferiseră condamnări penale pentru activități dușmănoase la adresa regimului, el însuși având atitudini reacționare, „încă din perioada studiilor liceale și universitare”. Inginerul Bucur Penciu lucrează într-un domeniu de mare interes, în opinia celor de la Securitate, având posibilități deosebite de informare, atât prin mulțimea contactelor cu mediile tehnice în care lucra, cât și prin natura relațiilor. Bun profesionist (i se recunoaște asta), suspectul era folosit de Stat în relații de comerț exterior, pentru avizarea ofertelor tehnice, împrejurare care-i oferea posibilitatea stabilirii de relații cu străinii, de regulă bine supravegheați de Securitate. În îndeplinirea sarcinilor de serviciu, suspectul are acces la informații din industria de apărare!

Citește și Scriitorul piteştean Ion Toma Ionescu, tradus în ebraică

Inginerul Bucur Penciu din Roman este Barbu Pițigoi din viața reală

Toate acestea reprezentau motive suficiente pentru a fi urmărit pas cu pas. În realitate, inginerul Bucur Penciu era un om obișnuit care-și vedea conștiincios de munca sa, marcată de conștiința originii sale sociale de pe urma căreia avusese mult de suferit, atât în timpul anilor de studii, cât și mai târziu, după angajare. Bucur Penciu este, la început, complet străin de imensa muncă informativă desfășurată în jurul său, nebănuind nimic din cele ce se petreceau în legătură cu persoana sa. Un singur lucru i se pare suspect. Atitudinea distantă a unora dintre colegii săi, reținerea șefilor în acordarea unor avantaje curente, măriri de salariu, încadrări pe posturi, și, mai ales, o totală interdicție de a participa la plecări în străinătate, atât în interes de serviciu, cât și în interes personal-turistic, inclusiv în țările socialiste.

Dar toate acestea, Penciu (Pițigoi) le pune pe seama criteriilor derivate din principiile luptei de clasă, a originii sale sociale. Pe scurt, romanul, dincolo de acțiune, descrie și o serie de moravuri, obiceiuri și stări de fapt proprii societății românești din anii 70, perioadă dominată brutal de omniprezenta poliție politică comunistă. La 21 iunie 1976, i se închide D.U.I., deși îi declară ingenuu generalului Stan Nicoară „poate că am greșit…!?”
Se înțelege că „ticăloșii” sunt toți cei care l-au urmărit și turnat, autorul având, cercetând arhiva C.N.S.A.S., un gust tare amar să-și regăsească vechi prieteni printre aceștia. Iată o carte-document, amară, scrisă cu talent și nerv de un nonagenar inteligent, despre vremuri amare, din care îți faci o imagine extrem de clară despre drama prin care au trecut sute de mii de români.

Citește și O carte-samizdat de Marin Piţigoi