Cinstiți meseni, dragă adunare, stimați cititori de Jurnal, fraților!
Politica editorială a poporului meu spune că în viață trei lucruri, odată plecate, nu se mai întorc: săgeata pornită din arc, glonțul și cuvântul dat. Cred că pe undeva e un pic altfel, dar ideea principală aceasta este. Am făcut Crăciunul în două țări, în aceeași zi de 25 decembrie dimineață în aeroportul din Oslo, capitala Norvegiei, după amiază în Varșovia, în Polonia, orașul unui compozitor celebru, că era aeroportul plin cu portretul lui. Caltaboșul, șoriciul, slănina și ceapa, ba chiar toate cele de Crăciun mi le-am desenat pe hârtie. Post greu, post deplin mi-a dat Dumnezeu și tras de urechi și cu mâna pe inimă vă spun că nu am simţit nici durere și nici oftică, niciun fel de frustrare. Mi-am făcut o agendă serioasă în ceea ce priveste jurnalul din acest an. Vom avea ocazia să descoperim și redescoperim oameni și întâmplări, unele dintre ele aproape… incredibile. Peste câteva zile va fi timpul domnului Eminescu. Parcă pe 15 ianuarie. Pe spinarea poetului, pe lacul metaforei eminesciene, patronează și patinează, pe bani grei, fel și fel de intelectuali. Nu știu de ce cred că, dacă azi l-am fi întâlnit pe Mihai, cei mai mulți dintre români i-ar fi dat un șut în fund. S-a dus și marele poet Emil Brumaru, a murit și Petre Tănăsoaică, poet și publicist, ins de mare bun-simț și… vremea trece – vremea vine.
Al dumneavoastră, Florian Silişteanu
Luni, 7 ianuarie 2019, în gară la Potcoava, judeţul Olt