Cu nişte ani în urmă, mi-a trecut prin minte o idee. Cam toate ideile mele se împlinesc. Nu fac nazuri nici dacă devin bulibaşă, nici dacă împărat al ţiganilor. Prin vara anului… (nu mai ţin minte când), într-o sfântă după-amiază de iunie, eram în Mioveni. Ca şi în această aproape seară de 18 octombrie 2018. De nerecunoscut oraşul, zeci de magazine şi prăvălii, buticuri şi aprozare, cafenele şi dude din diamant, păsări târzii şi… măreaţă catedrală, o lume mişto şi tare tânără, adică… pur şi simplu o Românie emoţionant de frumoasă. Bunnnn! În iunie acela se zvonea că va fi bombardată Serbia şi chestiunea aceasta mi-a dat fiori, din mai multe motive: unu că nu aveam chef să o mierlesc ca şi vecin de suferinţă şi, tot acelaşi motiv, îmi doream tare mult să fiu şi eu o dată, măcar o dată primar. Cu dom’ Pendiuc nu mă trăgeam de şireturi şi asta pentru că aveam obiceiul să-l pozez gesticulând şi, chiar dacă îi eram simpatic, nu mă prea agrea. Aşa că, fără să mai stau pe gânduri, am dat năvală peste domnul Costescu, Dumnezeu să-l odihnească. Am intrat ca la mine acasă şi asta pentru că ştiam să nu mă oftic atunci când nu mă invită la alegeri, la cupoane, la mese şi la distanţe. Ce secretară, ce bună ziua?! Glonţ pe uşă! Breeee, ce vremuri! Fuma ca un turc nea Costescu, ca un turc înmulţit cu nouă.
Am fost servit cu cafea, cu apă şi cu două bonuri de benzinică. N-am apucat să meşteresc trucul de a-l expedia cumva, aşa că i-am spus răspicat: „Boss! Am auzit că e naşpa să fii primar, că trebuie să fii blestemat de bun şi că, dacă eşti de treabă, poporul dă cu ghiocul şi devii nemuritor”. N-a prea înţeles dom’ Costescu unde bat, aşa că, la fel de răspicat, a zis şi dumnealui, cu vocea tabagică, prietenoasă şi puternică: „Dom’ Silişteanu, mâine la 7 să fii aici”. Şi am fost şi am ţopăit toată noaptea de bucurie şi a doua şi am fost la muncă, primar pentru o zi. Eu am centrat, eu am dat cu capul, eu cu audienţe, eu cu idei. Dom’ Costescu tăcea mâlc şi, din când în când, zâmbea! Pe la 11 şi ceva dimineaţa mi-am ieşit din rol. Seara m-am văzut la ştiri la TVR, că m-a dat „pretenul” meu, care a rămas „preten” şi cu mine, şi cu dom’ Marian Jinga, şi cu toţi sfinţii din presă.
Că presa era presă şi coada la primărie – ca la balamuc. Că pe vremea aia nu se tundeau caprele ca acum, pe vremea aceea clocotea vulcanul tranziţiei, iar funcţionarii Primăriei erau în călduri pe toate agricolele şi celelalte departamente. Nu ca acum, când musca ţeţe face ouă şi „ourile” fac ţeţe. Fraţi şi surori, cinstiţi meseni şi slujbaşi. Vineri, pe 26, e mare sărbătoare… Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir. Voi fi prin Beiuş, unde a dus Maria Vaida lumea şi cheile Raiului, universitar de şapte stele. Petreceţi cu măsură!
Florian Silişteanu, un poet român printre ai lui, naufragiat în Mioveni.
18 oct. 2018