Zorii organizării învăţământului în Domneştii Muscelului par a se ivi, aşa cum arată Petre Ionescu-Muscel, aproape de mijlocul veacului XIX. Învăţământul acesta era condus de cântăreţii bisericilor, ceea ce explică faptul că aceştia ajunseseră la un minimum de cultură, pentru că altfel nu ar fi putut învăţa carte pe copiii enoriaşilor. Că acest învăţământ ar fi fost obligatoriu, ar explica-o şi faptul că bisericile dădeau explicaţie organelor tutelare despre mersul lui, aspect confirmat de corespondenţa bisericilor din Domneşti.
A fost prima școală din Muscel construită din cărămidă
Conducerea spirituală a satului, în care biserica îşi va fi avut atunci un rol covârşitor, sub Popa Pavel şi Nicolae Domnescu, a ajutat la înfiinţarea şcolii chiar în grădina bisericii. Paralel cu şcolile lui Nicolae Domnescu şi Bucur Andreiaş, Popa Niţă – una din figurile reprezentative ale Domneştilor, a mai făcut o şcoală neoficială pentru adulţi şi copii. Cum nu erau pe atunci table de scris, locul lor era ţinut de un strat de nisip aşezat pe o masă. Pe acest strat de nisip preotul făcea schema literelor, învăţându-şi elevii să citească. Mai târziu, la această şcoală, scrierea se făcea cu cărbune pe o tablă din lemn bine lustruit. Despre şcoala sa se dusese vestea şi la ea veneau să înveţe şi locuitorii din satele vecine. Dintre cele 87 localuri care la 18 noiembrie 1842 erau construite în Muscel, 14 erau din bârne, 26 din gard, 16 din nuiele şi numai una, cea din Domneşti, din cărămidă. În privinţa mobilierului şcolii, la 22 septembrie 1844, acesta era constituit din şase bănci şi şase semicercuri, un scaun, o masă, o tablă, toate în stare bună, două table ce trebuiau meremitisite (reparate), mai trebuiau să fie confecţionate patru bănci. Construit din cărămidă, localul de şcoală din Domneşti, ce dispunea de trei camere, avea lungimea de 6 stânjeni şi 7 palme şi lăţimea de 3 stânjeni şi 6 palme (cca. 13 m x 7 m). La 10 februarie 1844, şcoala era frecventată de 138 de elevi, iar învăţătorul locuia departe de şcoală.
La 1 septembrie 1961 a luat fiinţă Liceul Teoretic din Domneşti
Închise în urma Revoluţiei de la 1848-1849, şcolile publice săteşti din Ţara Românească s-au redeschis în anul 1857. La Domneşti însă, şcoala a funcţionat în continuare, căci într-o monografie a comunei sunt trecuţi ca învăţători Pavel Luca – între 1847 şi 1854 şi Nicolae Rizescu – între 1854 și 1857. În 1883 s-a construit un nou local de şcoală, mai spaţios, cu etaj. Avea şi locuinţă pentru învăţătorul diriginte. În 1904, şcoala de tip rural din Domneşti este transformată în şcoală de tip urban, ca în 1914, la 1 decembrie, să ia fiinţă şcoala de fete. În perioada de după primul război mondial, învăţământul domneştean îşi face un prestigiu prin calitatea actului didactic şi social-cultural. Acum, foarte mulţi absolvenţi ai şcolii din Domneşti intră prin concurs la licee, şcoli normale, şcoli profesionale şi de meserii, fapt concretizat prin existenţa în comună a multor intelectuali, în special învăţători. Anii 1943-1945 au adus la Domneşti personalul Institutului Geografic al Armatei, la insistenţele căruia Ministerul înfiinţează liceul complet, aici, în localul şcolii de fete. La începutul anului şcolar 1945-1946 s-au înființat gimnaziile unice, care pregăteau trecerea la şcoala generală de 7 ani. La Domneşti, gimnaziul a început cu un număr de 57 de elevi din comunele limitrofe. În urma reformei învăţământului din 1948, gimnaziile unice se desfiinţează şi apar şcolile generale de 7 ani, ca în 1961-1962 să se treacă la realizarea treptată a şcolarităţii obligatorii de 8 ani. La 1 septembrie 1961 a luat fiinţă Liceul Teoretic din Domneşti. Ca director, Elisei Avram se va ocupa de asigurarea bazei materiale a noii unităţi de învăţământ. Prin urmare, va lua cele 3 săli de clasă de la fosta şcoală de fete din centru, dându-le liceului pentru anul I (clasa a VIII-a). Va lua legătura cu Petre Preda şi Elisabeta Gheorghe Ardei – proprietarii a două imobile din centrul comunei – cu care va încheia contracte de închiriere pe 5 ani. Localul lui Petre Preda va fi transformat în internat pentru fete, iar cel al Elisabetei Ardei, în internat pentru băieţi (la etaj). Parterul va fi destinat cantinei şi magaziei pentru alimente.
La 1 septembrie 2012, unitatea de învățământ își va schimba denumirea în Liceul Tehnologic „Petre Ionescu-Muscel”
În 1963 s-a început construcţia actualului local al liceului. Localul a fost dat în funcţiune la 1 septembrie 1965. În perioada 1965 – 1974 era liceu de cultură generală, iar în 1974 – 1977, liceu real-umanist. În 1977, Liceul Teoretic din Domneşti devine liceu industrial cu profil mecanic (prelucrări prin așchiere), separându-se de şcoala generală. În 1990 se revine la vechea denumire de liceu teoretic şi odată cu ea, apar alte cerinţe sociale, conform noilor schimbări, alţi parametri educaţionali, dar aceeaşi morală tradiţională românească. Tradiţia liceului a biruit şi valorile educaţionale promovate s-au sedimentat, reînflorind în noile generaţii alterate, uneori, de fiorii tranziţiei spre democraţie. Pe lângă şcoala generală, grădiniţă, liceu, în anul 1982, ia fiinţă în comună o şcoală profesională necesară acestei zone cu pronunţat profil forestier, mai ales că în sat exista o fabrică de cherestea. Înainte de aceasta a funcţionat aici, din 1965, un Centru de calificare a muncitorilor forestieri în meseriile fasonator mecanic, operator la fabricarea cherestelei, funicularist, tractorist forestier, mecanic utilaje terasiere şi ifronist. Anul 1999 aduce o nouă schimbare: liceul şi şcoala profesională se unesc dând naştere Grupului Şcolar. O viaţă şcolară sinteză între teoretic şi practic. În 2008 Școala generală va deveni structură a Grupului Școlar, iar la 1 septembrie 2012, unitatea de învățământ își va schimba denumirea în Liceul Tehnologic „Petre Ionescu-Muscel”. Sub raportul profilelor liceului, se constată o permanenţă a realului şi umanului şi o variaţie a tehnicului (de la trei ateliere de lăcătuşărie în 1978, la două ateliere de lăcătuşărie şi unul de prelucrări prin aşchiere în 1980). Din 1999, au existat următoarele calificări: lucrător în mecanică de motoare (nivel 1) şi mecanic auto (nivel 2) la S.A.M, tehnician transporturi, tehnician mecatronist, matematică-informatică, ştiinţe sociale, tehnician operator tehnică de calcul.
0 Comentarii