Biserica “Sfântul Gheorghe” se află în zona centrală a municipiului Curtea de Argeș, pe bulevardul Basarabilor. A fost ridicată între anii 1934-1936, după planurile arhitectului Dimitrie Berechet, pe locul unei biserici din 1793 distruse de un incendiu în 1913. Biserica se află pe lista monumentelor istorice din județul Argeș sub codul LMI AG-II-m-B-13634.
În 1876 a adăpostit steagul revoluționar al lui Tudor Vladimirescu
Biserica veche cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a fost construită între anii 1779-1793 de către arhimandritul Partenie, pentru nevoile spirituale ale locuitorilor din Curtea de Argeș și cartierelor mărginașe: Groape, Marina, Poștei, strada Oltenilor. Nu există date referitoare la construcția acestei biserici. Ea era prevăzută cu un cimitir și este pomenită și înainte de anii 1876 și 1877.
În anul 1876, la Biserica “Sfântul Gheorghe” încă se mai afla, la adăpost, steagul lui Tudor Vladimirescu, adus la Curtea de Argeș de episcopul Ilarion Argeșiu, mentorul lui Tudor Vladimirescu. După anul 1880, steagul revoluționar a fost dus la Muzeul Național. Steagul de luptă al pandurilor lui Tudor Vladimirescu a fost păstrat cu sfinţenie de căpitanul Ion Cacaleţeanu, care l-a ascuns după moartea conducătorului Revoluţiei de la 1821. Mai mulţi istorici consideră că ciucurele din vârful steagului este prima dovadă a tricolorului românesc. La 17 mai 1882, în Garnizoana Craiova s-a sărbătorit un eveniment istoric: intrarea în patrimoniul naţional a steagului Revoluţiei din 1821 conduse de Tudor Vladimirescu. Steagul a fost înmânat autorităţilor militare şi civile ale oraşului Craiova de către urmaşul lui Cacaleţeanu Ion, fost căpitan în oştirea revoluţionară de la 1821, în familia căruia s-a păstrat vreme de peste şase decenii valoroasa mărturie. Versurile de pe steag sunt scrise cu litere chirilice aurii şi au fost atribuite episcopului de Argeş, Ilarion, susţinător al revoluţiei şi bun prieten al lui Tudor Vladimirescu. Data înscrisă sub aceste versuri – 1821 ianuarie 5 – reţine atenţia asupra existenţei steagului încă de la începutul marii ridicări la luptă pentru dreptate socială şi naţională. Steagul Revoluţiei din 1821 are ca parte componentă un ciucure tricolor, mărturie semnificativă a istoriei tricolorului românesc.
În vechea Biserică “Sf. Gheorghe” au fost aduse moaștele Sfintei Filofteia
În vechea Biserică “Sf. Gheorghe” au fost aduse în anul 1897 moaștele Sfintei Filofteia, după ce Biserica Domnească a fost închisă pentru restaurare și au rămas aici până în anul 1913. Lăcaşul de cult, care avea acoperișul din șiță, a fost distrus de un incendiu devastator în anul 1913, incendiu care s-a propagat de la o casă din apropiere, de pe strada Lascăr Catargiu nr. 23.
Actuala biserică cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a fost construită între anii 1934-1936, din inițiativa și prin osârdia preotului Gheorghe Popescu, fost profesor de seminar, protoiereu și consilier al Eparhiei Argeșului până în 1948, ajutat de Consiliul Parohial și de oamenii de bine ai vremii. Fondurile bănești necesare construcției bisericii au fost procurate prin colectă publică, din parohii și din țară. Realizată după planurile arhitectului Dimitrie Berechet, biserica este construită din cărămidă, în formă de cruce, cu fațada și pridvorul în stil brâncovenesc și este acoperită cu tablă zincată. Pictura bisericii, realizată în tehnica frescă, a fost executată între anii 1936-1938, de renumitul pictor Ghiță Popescu din București, profesor al Școlii de pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române. Timpul, în trecerea sa, a așternut un strat de fum care a acoperit pereţii și a deteriorat, parțial, frumoasa pictură originală. Spălarea picturii, realizată în anul 1972, a schimbat, din cauza retușurilor adăugate cu tempera, aspectul interior și a slăbit pigmentul culorilor. Între anii 2002-2004 s-au efectuat ample lucrări de restaurare și amenajare a sfântului lăcaș, în interior și în exterior (refacere pictură, restaurare și înlocuire mobilier, ușile de la intrare, pardoseala din Sfântul Altar, încălzire centrală, lucrări exterioare la fațadă, acoperiș, împrejmuire cu gard de fier). Repictarea bisericii a fost executată în tehnica encaustică de către profesorii Chelsoi Mircea și Pașcanu Cornel, pictori restauratori din București. Pridvorul deschis are fațada estică pictată și pisania deasupra ușii de intrare. Turnul clopotniței de deasupra pronaosului este prevăzut cu un clopot, adus în 1936 de la Biserica Domnească.
Noua biserică a fost construită după planurile arhitectului muscelean Dimitrie Berechet
Majoritatea lucrărilor de arhitectură executate în Biserica Ortodoxă Română între 1930 şi 1969 poartă, direct sau indirect, amprenta lui Dimitrie Ionescu-Berechet. Portofoliul său conţine peste 400 de proiecte şi impresionează prin diversitate, calitate şi cantitate. Arhitectul Berechet a fost extrem de activ şi în domeniul arhitecturii civile, proiectând numeroase edificii publice (Primăria din Câmpulung Muscel, Mausoleul de la Mateiaş, Teatrul din Bacău, Liceul de fete şi Şcoala nr. 1 din Câmpulung Muscel etc.) şi locuinţe particulare (hoteluri, blocuri, vile sau case). Numai în oraşul său natal, Câmpulung Muscel, de care l-a legat o dragoste profundă, Dimitrie Ionescu-Berechet a proiectat un număr de circa 80 de lucrări.
Prolifica şi valoroasa sa activitate a fost recunoscută încă din timpul vieţii, printr-o serie de distincţii şi decoraţii acordate: Premiul Salonului oficial de arhitectură din 1928, Ordinul “Sf. Mormânt Ortodox” primit de la patriarhul Damian al Ierusalimului în 1930, Meritul cultural pentru culte (1941) şi Coroana României în grad de ofiţer (1947). Chiar şi în 1957 statul român i-a recunoscut meritele incontestabile, acordându-i o pensie personală de merit, distincţie de care se bucurau doar câţiva arhitecţi români de mare prestigiu. Noua Biserică “Sf. Gheorghe”, construită în anii ‘30, a fost realizată, așadar, după planurile arhitectului muscelean Dimitrie Berechet.
0 Comentarii