Născut la Pitești, economistul și omul politic Ion N. Angelescu a urmat școala primară şi studiile liceale în oraşul natal. Absolvent al liceului Brătianu, Angelescu a fost licenţiat în drept, litere şi filosofie la Universitatea din Bucureşti şi a fost doctor în ştiinţe economice la Universitatea din München. Spectrul preocupărilor lui Ion N. Angelescu a cunoscut o largă cuprindere. În calitatea sa de doctor în economie, om politic de orientare neoliberală, a ocupat în diferite etape ale vieţii sale numeroase demnităţi publice în anii premergători primului război mondial, în timpul şi în deceniul care a urmat încheierii acestuia.
Domeniul de activitate primordial a fost învăţământul economic
Ion Angelescu a fost director adjunct la Direcţia de statistică din Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, director al Contabilităţii generale a statului şi a datoriei publice în Ministerul de Finanţe, secretar general în Ministerul de Finanţe, expert în tratativele de pace cu Puterile Centrale din 1918, director general al comerţului în Ministerul Industriei şi Comerţului, Ministru de Finanţe, secretar de stat la Ministerul de Finanţe, preşedinte al secţiunii economice al Consiliului Legislativ al Parlamentului și comisar al guvernului în consiliul de administraţie al Societăţii Naţionale de Credit Industrial. Domeniul de activitate căruia i-a închinat cea mai mare parte a energiei sale creatoare a fost însă învăţământul economic. Anul 1913 avea să constituie un moment deosebit atât pentru activitatea viitoare a lui Ion Angelescu, cât şi pentru economiştii din România. Un grup de tineri, între care se număra şi el, veniţi de la studii din străinătate, au luat iniţiativa convocării unui congres al economiştilor. Între sarcinile congresului figurau: crearea unei secţii economice la Academia Română, organizarea învăţământului economic în România, crearea Asociaţiei Economiştilor din România şi elaborarea unei istorii economice a României. După cum va dovedi timpul, a participat la punerea în operă a tuturor acestor deziderate. La 20 februarie 1915, pe baza activităţii desfăşurate şi a lucrărilor publicate este numit conferenţiar la catedra de Istoria comerţului de la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, iar la 22 octombrie 1918, profesor definitiv. În această calitate, va publica, în 1915, Istoria comerţului universal în legătură cu istoria economică şi cu istoria culturii popoarelor.
A fost rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale
În anul 1925, la cererea sa, este transferat profesor la catedra de ştiinţă şi legislaţie financiară, fapt favorizat de activitatea sa în cadrul Ministerului de Finanţe. Între anii 1924-1929 este rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, calitate în care aduce numeroase îmbunătăţiri învăţământului economic şi are un rol fundamental la construcţia monumentalului sediu din Piaţa Romană al acestei instituţii. Este colaborator asiduu la numeroase publicaţii cum ar fi Economia naţională, Independenţa economică, Bulletin statistique de la Roumanie, Revue économique et financière, Analele statistice şi economice sau Revue économique internationale.
A fost deputat liberal în Parlamentul României
Din 1925 este deputat în Parlamentul României din partea Partidului Naţional Liberal. În plină activitate, se stinge din viaţă în 1930, în urma unei boli necruţătoare. Printre principalele lucrări ale piteșteanului menționăm Cooperaţia şi socialismul în Europa, din 1913, L’évolution du commerce extérieur de la Roumanie. Extrait du Bulletin statistique de la Roumanie, din 1914, Cunoaşterea şi conducerea pieţei economice. Studiu istorico-statistic asupra evoluţiei naţionale a popoarelor, din 1915, Politica economică a României Mari, din 1919 sau Finanţele publice ale României în ultimii 20 de ani, din 1929. Problematica abordată de către Ion Angelescu în opera sa se înscrie pe numeroase direcţii. Istoric al economiei naţionale cu importante deschideri spre realităţile vieţii economico-sociale ale timpului său, Angelescu vedea în problemele economice un fenomen istoric şi nu un eveniment spontan, o formă concretă a devenirii, exprimată printr-un amplu trecut. El considera că cercetarea atentă a istoriei economice permite cunoaşterea şi înţelegerea fenomenelor şi proceselor actuale ale timpului său, oferind totodată posibilitatea orientării lor în direcţia dorită. În România, Ion Angelescu este unul dintre principalii adepţi al solidarismului social-economic, doctrină larg promovată în Europa la începutul secolului al XX-lea în condiţiile în care doctrina marxistă îşi croia cu multă insistenţă drumul spre anumite pături sociale. Concepţia sa are un pronunţat fundament liberal, individualist, în lucrările menţionate demonstrând că libertatea activităţii individuale este un principiu moral superior faţă de încătuşarea puterilor omului în lanţurile corporaţiilor şi breslelor închise.
A fost preşedinte al Asociaţiei Economiştilor din România
Angelescu s-a afirmat şi în domeniul finanţelor publice în calitate de profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, dar și de iniţiator al unor legi ce vizau înfăptuirea unei reforme financiare. În acest sens, el a propus în anii 1920-1921 o Reformă financiară, constituită din următoarele proiecte de legi: Legea impozitului cedular pe venitul special; Impozitul unic progresiv pe venitul global; Legea asupra schimbului de mărfuri, valori şi servicii şi asupra consumului de lux; Legea privind impozitul asupra valutei imobiliare; Legea asupra monopolului alcoolului; Legea asupra monopolului zahărului; Lege asupra impozitului excepţional progresiv pe capital; Lege asupra plăţii despăgubirilor de război, amortizării datoriei publice şi ameliorării valutei naţionale. De asemenea, a luat parte nemijlocită la elaborarea Legii minelor din 1924 şi a Legii energiei din acelaşi an. Calitatea de titular la Ministerul Finanţelor Publice i-a permis şi numeroase alte intervenţii şi contribuţii impuse de cerinţele epocii sale. În anul 1919 este ales preşedinte al Asociaţiei Economiştilor din România, înfiinţată în acelaşi an, iar din 1926 şi până la trecerea sa prematură în nefiinţă, este preşedinte al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România. Marius Ionel
0 Comentarii