Fuseserăm avertizați! Bocanci și ceva de ploaie, că pe munte poți să ai trei anotimpuri, după cum ne-a spus unul dintre rangeri. Deși era o căldură în Lerești, locul de pornire, că numai bocanci nu le trebuia picioarelor. Misiunea era clară, aceea de a găsi zimbri. Turma din Lerești, de pe Portăreasa, numără unsprezece exemplare, dintre care doi sunt viței născuți chiar pe meleaguri muscelene.
Mai sunt două turme pe Dâmbovița, în zona Bunea, cu un total de șaptesprezece animale, așa că totalul de exemplare aflate acum în libertate este de douăzeci și opt. Asta la aproape trei ani de la debutul programului de reintroducere a zimbrilor în Munții Făgăraș. Un program derulat în baza unui proiect implementat de Fundația ”Conservation Carpathia” împreună cu parteneri, cu sprijin financiar din partea Fundației ”Arcadia”, prin Endangered Landscapes Programme, și din partea Comisiei Europene, prin programul ”LIFE”.
Hyphen - zimbrul solitar
Cârdul de mașini a intrat de o clipă pe malul drept al Barajului Râușor, acolo unde se află izvorul ce atrage turiștii mai ceva ca vulpea care cerșește mâncare pe malul celălalt, și a început să plouă. Drumul ce va fi asfaltat în curând de administrația din Lerești e dătător de emoții, de pe versanți picură și apă, și pietre, fiind vizibile urme ale recentelor prăbușiri de stâncă și copaci. Nu-i mai puțin adevărat faptul că se exploatează lemn în zonă. De regulă, din doborâturi. Iar pădurile sunt împărțite, sunt fie ale Romsilva, fie ale obștilor de moșneni și ale Fundației. Un camion cu dublă remorcă sporește emoția, trecând gâfâind pe lângă noi. Ion Bughianu, rangerul de la volan, îl laudă pe șofer că stăpânește mastodontul pe niște drumuri forestiere pe care oricine altcineva s-ar prăbuși. Și îl întreabă dacă nu cumva a văzut vreun zimbru la coborâre. ”E ăla mare puțin mai sus, chiar lângă drum”, vine răspunsul care entuziasmează. ”Ăla mare” e Hyphen (”cratimă”, pe românește!) și îl zărim imediat într-un pâlc de anini de pe malul pârâului.
Dacă nu s-a sinchisit de camion, nici de noi nu prea-i pasă. Paște calm, se uită scurt la ciurda de mașini și oameni dornici de instantanee… Ni se spune că nu a fost adus din sălbăticie, așa că e obișnuit cu deranjul. Are în jur de o tonă și peste doi metri la greabăn. E singur, fiindcă masculii adulți nu stau cu turma decât în perioada de împerechere, la început de toamnă. ”Turmele sunt formate din femele, pui și masculi tineri”, afirmă Călin Șerban, specialist responsabil cu programul de reintroducere a zimbrilor în Făgăraș. ”Fiecare turmă e condusă de o femelă și, de regulă, în timp de caniculă caută zone răcoroase, precum cursurile de apă, așa că sunt șanse mici să vedem alți zimbri așa de aproape de drum”, ni se spune. Dar încercăm, nu ne lăsăm, așa că ascensiunea în mașini continuă. Alături de Bughianu, un alt ranger din Duster, Ionuț Ionașcu, verifică mereu pe telefon urmele zimbrilor. E o aplicație care primește date de la ”gulerele” pe care le poartă unele animale, dispozitive care ajută la efectuarea unei complexe monitorizări a zimbrilor, nu doar la aflarea locului unde sunt.
Animalele sunt pregătite de sălbăticie în țarcuri
Semnalul e bun (nu și cel de telefon, aria de acoperire a rețelei fiind depășită!), iar concluzia ar fi că turma nu e deloc aproape de drum, ca să o luăm la picior după ea. Certitudine oferă imediat și antena mobilă activată la un popas în care sunt epuizate sandvișurile. ”Sunt departe animalele, ne-ar lua prea mult timp să ajungem la ele. Și ar însemna să mergem prin pădure, accesul e greoi, plus că iar sunt semne de ploaie”, ni se spune, așa că luăm hotărârea să ne întoarcem și să vizităm țarcurile pe lângă care tocmai trecusem.
Sunt două zone amenajate ca țarcuri. E zona de carantină, de vreo trei hectare, acolo unde ajung prima dată zimbrii. Și unde stau câteva săptămâni, fiind monitorizați atent. De regulă, animalele sunt aduse înainte de iarnă, așa că au șanse mici să guste frăguțele pe care le-am găsit noi. Și oferă spectacol celorlalte sălbăticiuni, așa cum a fost cu un râs care a zăbovit dincolo de gard uitându-se de zor la masivii vecini pe care mai apoi i-a reîntâlnit prin pădure.
După perioada de carantină, zimbrii primesc mai multă libertate în țarcul de acomodare, de vreo o sută de hectare, înconjurat, ca și cel mic, cu gard electric. Nu vă închipuiți că sunt mii de volți la amperaj imens, nu, dar e suficient pentru a ține animalele sub control. Oricum, ni s-a spus că s-au întâlnit cazuri în care sălbăticiuni mai mici au trecut granița din pădure în țarc, fără vătămare.
Citește și 11 zimbri din 4 țări au fost aduși la Lerești
75 de zimbri până în 2024
Detalii despre povestea revenirii zimbrilor în Făgăraș ne-au oferit și Victoria Donos, director de comunicare, și Angela Boghiu, specialist în comunicare la Fundația ”Conservation Carpathia”. Așa am aflat că în perioada următoare vor ajunge zimbri și în zona Nucșoara, iar până la finele lui 2024 se dorește ca numărul animalelor eliberate în sălbăticie să fie de minimum 75. Dacă între timp vor mai apărea pui, vor fi mai mulți. Femela de zimbru se împerechează o dată la doi ani, așa că sunt șanse de înmulțire în următoare perioadă. Deja sunt trei viței de Muscel, cei doi de pe Portăreasa și unul la Bunea.
Repopularea a început cu 8 zimbri aduși din Germania și Polonia
„Misiunea de a reface de la zero populația de zimbri în zona Munților Făgăraș a început cu eliberarea a 8 exemplare aduse din Germania și Polonia. Ulterior am adus din Suedia, Marea Britanie și din rezervațiile Vama Buzăului și Vânători Neamț. Inițial animalele au fost găzduite în țarcurile de carantină și de aclimatizare, iar din primăvara anului 2020 se bucură de habitatul natural propice din Munții Făgăraș. Un criteriu important în selecția exemplarelor îl reprezintă analiza pedigreeului, pentru a evita apariţia fenomenului de consangvinizare”, a declarat Adrian Aldea, biolog, manager faună în cadrul Fundației ”Conservation Carpathia”.
Cătălin Ioan Butoiu
Citește și Bucătărie, poveşti cu zimbri şi multă istorie în jurul ceaunelor de la Făgăraş Fest
0 Comentarii