În general, imnul național este un cântec mobilizator, dar în același timp solemn, adoptat oficial ca simbol al unității naționale. Imnul național trebuie să reamintească tradițiile și izbânzile, momentele deosebit de frumoase din istoria unei națiuni.
Astfel, ca român, nu pot să fiu decât mândru că imnul statului evreiesc, „Hatikvah” („Speranţa”), are la bază o melodie populară românească, iar versurile au fost scrise la Iaşi.
Sau „Pe-al nostru steag e scris unire”, care este un cântec patriotic dedicat Unirii Principatelor Române – Moldova şi Ţara Românească – de la 1859. Muzica îi aparţine lui Ciprian Porumbescu, iar versurile lui Andrei Bârseanu. Melodia este în prezent imnul naţional al Albaniei, pe versurile publicate la București de albanezul de origine aromână Alexander Stavri Drenova.
Stimați cititori, poate greșesc prin ceea ce voi spune în continuare (că așa e cu dreptul la liberă exprimare!), dar să fie clar că prin acest demers nu fac politică de niciun fel, în nicio direcție.
Citește și Să râdem cu Senatul României!
Ei bine, spun că astăzi românii nu știu cine sunt, de unde vin și unde vor ajunge, dar românii știu că trebuie să se deștepte cumva, că așa îi obligă Imnul Național. Deși e aproape imposibil să se deștepte, că școala astăzi e la un nivel foarte scăzut, iar deșteptăciunea nu se ia prin contact, ca virusul, vine doar din învățătură. De aceea spun că este nevoie urgentă de un providențial proiect de țară, unde imnul național, altul decât „Deșteaptă-te, române”, să fie primul pas.
Nu mi se pare nici corect și nici bine pentru noi ca „Deșteaptă-te, române” să fie dezideratul de bază al națiunii române. Pentru că nu poți să-ți dorești să ajungi la Sinaia decât dacă nu ești la Sinaia. Și dacă toată viața îți dorești să ajungi la Sinaia, e limpede că toată viața nu ajungi la Sinaia. Dacă permanent îți dorești, ca român, să fii deștept – e clar că permanent nu ești deștept.
Citește și Liberalii vin cu un proiect-capcană pentru Pădurea Trivale
În plus, păcatul că „Deșteaptă-te, române” e un deziderat cel puțin nefericit, nu e singurul. Linia melodică a imnului, atribuită lui Anton Pann, după cum spun specialiștii este un plagiat al acestuia după bocetul „Din sânul maicii mele” compus de Gh. Ucenescu, un cântec de o tristețe inimaginabilă.
Și se mai poate adăuga faptul că imnul „Deșteaptă-te, române” are ceva jignitor la adresa multor aparținători ai acestei nații, cum ar fi Constantin Brâncuși, Ștefan cel Mare, Henri Coandă, Ana Aslan și mulți, mulți alții – trecuți și poate viitori. Aceștia nu au a-și dori să se deștepte, că nu e cazul, ba chiar nu s-ar simți bine la acest îndemn.
Păi, să presupunem că lui George Emil Palade i-ar zice nevasta „Deșteaptă-te, române!”. Atunci sigur că acesta ar zice: „Stai așa, cucoană, că am luat Premiul Nobel, ia fă bine și respectă-mă”, iar eu cred că ar avea dreptate.
Neîndoielnic, „Deșteaptă-te, române”, ca imn național, și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul, cum se zice. Poate că în nebunia din decembrie ’89, când românii și-au împușcat președintele țării fără o dreaptă judecată, îndemnul la mai multă minte era necesar.
Și, pentru că suntem cu toții „zoon politikon”, am să subliniez o frântură dintr-o declarație recentă, care mi-a plăcut, a politicianului Călin Georgescu: „Pace în unitate națională este cel mai important deziderat al vremurilor pe care le traversăm”.
De aceea, în încheiere, eu propun ca „Hora Unirii” să devină Imn Național al românilor de pretutindeni și în primul rând al celor din România.
Autor prostanac, tu ar trebui sa te destepti in sensul pe care tot insisti sa-l atribui titlului imnului nostru!
In mod evident, aici „desteapta-te, romane” semnifica „trezeste-te, romane” („din somnul cel de moarte”), sau „ridica-te/revolta-te, romane”. Greu cu prostanacul pe scari…🙈
Bravo D-l Cristi,mi-ați luat cuvintele din vârful „pixului”!Tocmai căutam rubrica de comentarii când am văzut comentariul Dvs.Autorul articolului de mai sus ar trebui să recunoască faptul că e paralel cu limba română și cu înțelesurile limbii române…