- Dan Andronic. 27 octombrie 2026
Din cuprinsul articolului
Din punct de vedere istoric, lucrurile sunt simple: Rusia a invadat România de 12 ori. Cam o dată la 19 ani din 1711 până în 1945.
Data viitoare când cineva ne explică că Rusia ne vrea bine, merită să-i punem în față câteva argumente. Comunicate ale DIICOT, SRI, dosare penale și condamnări. Prietenia Kremlinului trebuie judecată și în lumina incendiilor și a sabotajelor.
Așa că ideea că Rusia pravoslavnică, sau Măicuța Rusia, ne este aproape este doar un element de propagandă înghițit de cei care nu cunosc istoria.
Măicuța Rusia, o construcție de propagandă
“Măicuța Rusia”, personificarea feminină a puterii, se dezvoltă în epoca lui Petru cel Mare, dobândind ulterior o funcție importantă în propaganda imperiului țarist. Este preluată în perioada sovietică, mai ales în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pentru a lega apărarea țării de atașamentul față de familie și de locul natal. Iar azi este simbolul ambițiilor Moscovei.
Forța politică a acestei metafore constă în transformarea Rusiei, de la Țarul Petru la Vladimir Putin, prin perioada sovietică, într-o familie simbolică.
În care protecția presupune, în schimb, loialitate și disponibilitate pentru sacrificiu.
Seducătoare ca imagine, dar complet falsă.
Măicuța Rusia, afiș de propagandă din timpul războiului. sursa: facebook
Șapte motive
Ieri, SRI și DIICOT au anunțat identificarea unei rețele de sabotaj coordonate din Federația Rusă, implicată în incendiul din 14 septembrie de pe platforma industrială Carfil din Brașov. Potrivit serviciului de contraspionaj, rețeaua avea și alte ținte militare și industriale în regiune. Procedurile judiciare sunt încă în desfășurare, doi suspecți au fost arestați, al treilea încă este căutat.
România mai are încă câteva cazuri care ar trebui să încheie discuțiile comode despre o amenințare pur imaginară: contracararea atacul cibernetic al GRU, în operațiunea Masquarade, expulzarea a doi diplomați ruși sub acuzația de spionaj. Sau tentativa de incendiere a unui sediu NOVA POST din București. Atunci două colete cu dispozitive incendiare au fost identificate și neutralizate, într-o altă operațiune atribuită serviciilor secrete ruse.
Bănuiesc că mai sunt și alte operațiuni de sabotaj și spionaj, dar să ne rezumăm la ceea ce știm.
La o simplă numărătoare, avem șapte sabotori: un columbian, trei ucraineni, un rus și doi bieloruși. Așa că avem cel puțin șapte motive să nu credem în dragostea “Măicuței Rusia”.
Exemple în Europa
O să găsiți și explicația prostească că asemenea acuzații există numai în România. Numai că argumentul nu rezistă la o simplă căutare pe internet.
La Londra, organizatorii incendierii unui depozit cu bunuri destinate Ucrainei au fost condamnați. Poliția antiteroristă britanică a documentat legătura organizatorului cu Gruprea Wagner și recrutarea executanților. Aici vorbim deja despre condamnări pentru o operațiune desfășurată în beneficiul Rusiei.
În Polonia, Parchetul Național a atribuit incendiul centrului comercial Marywilska din Varșovia unei grupări care acționa la comanda serviciilor ruse și a prezentat acuzațiile formulate în dosar. O țintă civilă, cu sute de magazine și oameni care își câștigau existența acolo.
Eurojust a prezentat o anchetă internațională privind colete care au luat foc în Germania, Polonia și Marea Britanie. Unul s-a aprins la aeroportul din Leipzig, înainte de încărcarea într-un avion care pleca în Ucraina. Anchetatorii suspectează că operațiunea a fost de informațiile militare ruse.
Cum recrutează GRU
Metoda folosită de GRU este îngrijorător de accesibilă: recrutare prin rețele sociale, bani puțini pentru lucruri mărunte, cum ar fi fotografierea unor obiective, apoi sarcini tot mai complexe.
Executantul poate fi atras treptat într-o operațiune al cărei beneficiar real îi este ascuns.
Asistăm la campanii hibride rusești persistente și coordonate, care includ sabotaj și manipulare a informației. Din aceste constatări se desprinde o concluzie politică limpede: Kremlinul urmărește slăbirea securității europene, inclusiv prin mijloace care lovesc viața civililor. Ceea ce reprezintă un act de agresiune directă.
Putem discuta cu Moscova. Putem negocia și putem căuta soluții diplomatice. Negocierea presupune însă realism: “Măicuța Rusia” nu există decât în afișe de propagandă, nu în realitate.
Când avem de-a face cu rețele coordonate din Rusia, incendiatori recrutați și ținte civile, povestea cu Kremlinul prietenos se lovește de propriile limite. Iar unele dintre ele au lăsat deja cenușă în România.
Citește și:
0 Comentarii