Familia Axinte şi… „reeducarea de la Argecom”. Dezvăluiri despre paraclisul din puşcărie

# De la ”Sfinții Insolvenței”, la ”Sfinții Închisorilor” de la Pitești: Gigi, Adela şi Maria Axinte

Ca urmare a unui editorial publicat acum câteva săptămâni, am primit pe mail-ul redacției o mărturie tulburătoare de la un fost angajat al firmei de construcții Argecom, aflată acum în insolvență. Respectivul salariat și-a dat acceptul să dăm publicității scrisoarea, însă ne-a rugat să nu-i dezvăluim identitatea. Cel puțin deocamdată. Mărturia e de-a dreptul incendiară și face vorbire despre năravurile și contextul în care celebra familie de țepari Axinte a comis barbaria de patrimoniu cultural de la Închisoarea Pitești, transformând ”Camera 4 Spital”, locul unde erau torturați deținuții politici, în paraclis.

Familia Axinte a dărâmat ”Camera 4 Spital” ca să construiască în locul ei un paraclis privat

După cum se știe, familia Axinte (Gigi și Adela) s-a trezit că printre activele firmei de construcții Argecom, pe care a cumpărat-o în urmă cu mai bine de două decenii, se află și o bună parte din clădirea fostei pușcării pe care a făcut-o celebră la Europa liberă și în toată lumea scriitorul Virgil Ierunca, în cartea sa ”Fenomenul Pitești”. Și spunem că familia Axinte ”s-a trezit” că are o bijuterie culturală în ogradă abia în anii din urmă, asta după ce mai bine de un deceniu a folosit-o ca sediu de firmă, neîntreprinzând mai nimic pentru conservarea ei. Văzând însă că istoricii, deținuții politici supraviețuitori ai ororilor la care i-a supus maleficul Țurcanu, precum și mulți turiști străini veniți în Pitești manifestă un uriaș interes pentru fostul penitenciar și pentru experimentul reeducării prin tortură, familia Axinte a deschis ochii și a văzut o mare oportunitate în asta. Așa a înființat Fundația ”Sfinții Închisorilor”, care administrează actualmente Memorialul. Cum spuneam și mai înainte, blamabil e că cei din familia Axinte au mutilat grosolan o parte a acestui ansamblu de patrimoniu, demolând pur și simplu ”Camera 4 Spital”, ca să ridice în loc un paraclis, un fel de biserică privată, unde se fac sfeștanii în prezența arhiepiscopului Calinic și a arhimandritului Caliopie.

Adio, UNESCO! Cum a aflat ministrul Culturii despre intervențiile cu parfum de zidărie ale familiei Axinte asupra unui monument de patrimoniu

Ideea e că prin aceste intervenții barbare asupra unui monument de patrimoniu, girate, iată, prin prezența la slujbele și sfeștaniile din paraclis a primilor doi oameni din ierarhia Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, familia Axinte a compromis șansele Memorialului de la Pitești să intre pe lista UNESCO. Cel puțin asta anunța noul ministru al Culturii, Bogdan Gheorghiu, că vrea să facă, în urma vizitei din decembrie anul trecut la Închisoarea Pitești. Numai că demnitarul s-a cam dezumflat când a aflat, la conferința de presă a PNL Argeș, despre intervențiile ”culturale” cu puternic parfum de zidărie ale familiei Axinte asupra memorialului. Revenind, dăm publicității scrisoarea fostului angajat al familiei Axinte despre istoricul paraclisului răsărit în locul Camerei 4 Spital, precum și despre slujbele ținute acolo, în compania familiei Axinte, de ÎPS Calinic și Preacuviosul arhimandrit Caliopie Ichim. E bine să nu uităm! Asta și în contextul în care observăm în ultima vreme o operațiune de spălare masivă a reputației lui Gigi Axinte (inclusiv de noua putere liberală), uitând că personajul e un țepar urmărit în instanță de bănci și numai către Piraeus Bank și BRD avea, la un moment dat, datorii de 30 milioane lei. Mai mult, ca să-și pună la adăpost averea și să nu fie executat de creditori, Gigi Axinte a trecut-o pe numele fiicei, Maria Axinte. Numai că Piraeus Bank a introdus acțiune pauliană revocatorie împotriva acestei manevre și a și câștigat. Facem precizarea că subtitlurile din scrisoare aparțin redacției, iar titlul, extrem de sugestiv și inspirat, e dat chiar de autorul epistolei.

*** *** ***

O scrisoare nu pierdută, ci de-a dreptul incendiară! Reeducarea la Argecom

„Acum, când citesc, m-ați provocat, pentru că mi-ați răscolit toate amintirile din perioada mea de…reeducare la Argecom.
După moartea fiului său, Cornel, pe 17 octombrie 2009, Axinte a luat-o rău de tot pe arătură. Și, dintr-o dată, a apucat-o pe calea bisericii și el, și nevastă-sa, și fiică-sa. Veneau alea numai îmbrobodite, băteau mătănii pe la toate mănăstirile și lăsau ofrande pe la toate schiturile. Și încă ce sume! Nu îl durea inima, că nu dăduse cu sapa….

”Pe măsură ce îi creștea barba, îi creștea și nebunia”

Axinte începuse să vină din ce în ce mai rar la firmă, spre bucuria puținilor salariați care mai rămăseseră să-l suporte și să trăiască în austeritatea din ce în ce mai profundă. În acea perioadă, patronul cu barba lungă și albă apărea mereu însoțit de câte un preot sau de câte un călugăr, care îi lăudau smerenia și darea de mână către sfânta biserică. Pe măsură ce îi creștea barba, îi creștea și nebunia! Atunci când nu apărea la brațul vreunui duhovnic, patronul de la Argecom arunca buzduganul de la intrarea pe autostradă, tunând și fulgerând împotriva slugilor sale. Uita că tocmai coborâse de pe Muntele Athos, unde își plătise cu bani grei chilia în regim hotelier, băgându-și și scoțându-și… împotriva tuturor.
Înainte sau după furtună, de cel puțin două ori pe săptămână, apăreau femeile din familia Axinte, cu năframe albe și cu câte o măicuță sau vreun preot. Și, uite așa, se punea repede de o slujbă, pe loc! Salariații îngenuncheau, lumânările ardeau, telefoanele sunau în gol, în fum de tămâie… După o oră, două de alungat spiritele rele, cuvioșii se întorceau la birourile lor, vegheați și supravegheați de camerele de luat vederi.
Pentru că spațiul de la Argecom nu mai era suficient pentru rugăciuni, Axinte s-a gândit să-și facă o biserică proprie. Și așa au apărut Fundația ”Sfinții Închisorilor” și paraclisul de la Închisoarea Pitești. Un kitsch!

„Ca să nu mai fie deranjat de creditori, Axinte s-a mutat în Parcul Industrial de la Petrochimie”

Înainte de declararea insolvenței, Axinte a fost lovit de altă perioadă de streche. Ca să nu mai fie deranjat de creditori, s-a mutat, cu arme și bagaje, în Parcul Industrial de la Petrochimie, proprietate privată. Însoțit, bineînțeles, de puținii salariați, pe care se făcea că îi plătește. Dar instabil, din toate punctele de vedere, evlaviosul Axinte nu le-a dat pace oamenilor lui nici la Petrochimie, aducându-i înapoi, după câteva săptămâni, cu tot cu mobile…Și mutarea s-a tot repetat, încât, la un moment dat, nici curierii nu mai știau unde să lase scrisorile.

Masluri în paraclisul privat, ținute în prezența lui Calinic și Caliopie

Între două mutări, angajații Argecom nu aveau timp să se plictisească. Acum participau deja la masluri ținute în noul paraclis și binecuvântați de însuși Preasfințitul Calinic. Când nu putea să vină arhiereul, apărea aghiotantul Caliopie, și unul și celălalt deveniți peste noapte prieteni apropiați ai familiei Axinte.
P.S. Mă refer la perioada până în 2012-2013.

*** *** ***

Editorialul care a declanşat dezvăluirea. Zidarul, mortarul şi penitenciarul. De la ”Fenomenul Piteşti”, la ”Fenomenul Axinte”…

Foaie verde și-o mistrie,/Ia priviți ce comedie:/Axinte a ajuns la pușcărie… Deocamdată la cea de la Pitești, a cărei memorie o torturează și o poluează cu imaginea lui fake de apărător al valorilor anticomuniste. Nu credeam ca în timpul vieții mele să apuc să văd o mai mare strâmbătate ca asta. Și anume ca un țepar de zeci de milioane de euro, ca patronul de la Argecom, urmărit cu lanterna de bănci, de Fisc și de alți creditori deoarece și-a transferat averea pe numele fiicei, Maria Axinte, să ne dea acum lumină în materie de reeducare și tortură. Chiar că nu ne mai facem bine! Și spun asta după ce ”Gigel Insolventul” a postat săptămâna trecută pe contul de Facebook, într-un exercițiu de exhibiționism dizgrațios, plăci de beton despre care susține că le-ar fi adus din Zidul Berlinului, ca să le planteze în curtea Memorialului de la Pitești. Poate că e așa, poate că nu, mai puțin importă acest detaliu, dacă bucățile din zid sunt autentice sau nu. Deranjant e însă că un tip cu cocoașa morală și culturală a lui Gigi Axinte (apropo, cea mai teribilă palmă pe obrazul academic al Universității Pitești, iar prietenii știu de ce!) a ajuns acum să-și lustruiască imaginea cu osemintele deținuților morți în teribila închisoare de la Pitești. Mai ușor cu pianul pe scări și cu anticomunismul de zidărie, nea Gigele! Că nu mai păcălești pe nimeni, nici măcar pe liberalii la al căror țambal politic ai încercat să cânți din nou, nu mai devreme de acum două săptămâni. Atunci când te gudurai ca un comunitar pe lângă noul ministru al Culturii ca să-i câștigi bunăvoința. Bine intenționat, ministrul a zis că va propune fostul penitenciar de la Pitești (al cărui stăpân a devenit familia ta) pe lista monumentelor care să intre în Patrimoniul UNESCO. Sărmanul domn’ Bogdan Gheorghiu, s-a dezumflat rapid când a aflat în conferința de presă că ai distrus ”Camera 4 Spital” ca să faci paraclis! Atenție, vorbim despre faptul că ai adus modificări grosolane, prin distrugere și mutilare, unui monument de patrimoniu. Iar distrugerea ”Camerei 4 Spital” (locul unde se consumau cele mai teribile acte de tortură asupra deținuților studenți) se întâmpla când același figurant cu pipă și gripă la tot ceea ce înseamnă patrimoniu cultural în județ, care e Cristian Cocea, era inspector-șef la Cultură. Așa că adio UNESCO, Gigele! Atâta ai putut, atâta ai făcut! Deși, dacă aveai într-adevăr un Dumnezeu, făceai paraclisul în curtea închisorii, că aveai destul loc! Din punct de vedere al patrimoniului cultural universal, ai săvârșit o barbarie, ca un adevărat expert în zidărie. Rușine să-ți fie! Pentru tot.
Gabriel Grigore
19 decembrie 2019