Eugen Ţurcanu a fost un personaj obscur, necunoscut în lumea tineretului legionar. Nimeni nu s-a interesat de persoana lui ca să-i cunoască biografia. Interesul a crescut abia după ce s-a descoperit rolul pe care el îl juca în folosul Ocultei comuniste cu scopul distrugerii tineretului legionar. Eugen Ţurcanu era originar din împrejurimile Rădăuţiului. L-a cunoscut bine un vecin de-al său pe nume de Teodor Mitric, care era legionar. Acesta a încercat în anul 1940, când Ţurcanu avea 14-15 ani, să-i facă o educaţie creştină legionară şi copilul de atunci Eugen Ţurcanu părea să aibă calităţi bune. După 21 ianuarie 1941, odată cu căderea regimului naţional-legionar, acest Teodor Mitric s-a refugiat în Germania şi s-a întors abia la sfârşitul anului 1945. Mitric a încercat din nou să stea de vorbă cu Eugen Ţurcanu, care între timp crescuse şi era flăcău, dar a fost imposibil să vorbească ceva cu dânsul. Era total câştigat de partea Partidului Comunist. Întreg viitorul şi speranţa realizării lui era numai în Partidul Comunist. L-a lăsat în pace deoarece era în pericol ca tânărul să informeze autorităţile comuniste despre preocupările sale.
Nimeni nu ştie cum a ajuns Ţurcanu în închisoare
Ceea ce se mai ştie despre Eugen Ţurcanu este că a avut un unchi profesor şi director la Şcoala de meserii din Cernăuţi. Dascălul era rău atins de „filoxera” comunismului. Această rudă a lui Ţurcanu i-a infiltrat ideile comuniste în perioada 1940-1945. Tot acest profesor l-a ajutat să intre în tineretul comunist şi mai târziu în Partidul Comunist. În anii 1945-1946, EugenŢurcanu este membru al Uniunii Tineretului Comunist şi pe baza girului unchiului său a fost trimis într-o brigadă internaţională organizată pe teritoriul Bulgariei. Era un şantier de construcţii feroviare şi şcoală de formare a cadrelor comuniste. Li se zicea „Udarnici”. După aceea a devenit membru al Partidului Comunist. A ocupat importanta funcţie de „şef de regională” comunistă. Ţurcanu ar fi urmat o şcoală de şase luni pentru studiul diplomaţiei. Alţii au susţinut că numai urma să frecventeze aceste cursuri, în realitate nu le frecventase. Lucrul cert este că aproximativ cu şase luni înaintea marilor arestări Ţurcanu a dispărut de pe scenă. N-a ştiut nici familia, nici absolut nimeni unde este. Apoi prin luna august-septembrie 1948, deci la trei luni după marile arestări, a apărut în închisoarea Suceava. Dar nu ca orice fel de deţinut, ci cu un regim cu totul aparte. Avea o cameră separată împreună cu un ţăran pe nume de Badale. Acest ţăran era o persoană foarte tăcută şi harnică. Făcea oficiul de planton pe secţie, având asupra sa întreaga corvoadă. Ţurcanu era un fel de ştab al tuturor plantoanelor. El avea cheile de la celule asupra sa, nu gardianul. Ţurcanu muta oamenii dintr-o cameră în alta după un plan al său, neştiut de nimeni. Tot el supraveghea prin vizetă pe deţinuţi şi trăgea cu urechea pe la uşi ca să ştie ce se petrece în camere. Puterea lui la închisoarea Suceava era mai mare decât a directorului. În cei patruzeci de ani de dominaţie comunistă nu se cunoaşte încă un caz în care un deţinut să fi avut o asemenea putere sau regimul să aibă o asemenea încredere în el. Nimeni nu ştie cum a ajuns Ţurcanu în închisoare. Se ştie doar ca a fost condamnat la 7 ani închisoare corecţională pentru omisiune de denunţ. La data de 22 aprilie 1949, Eugen Ţurcanu va fi transferat la închisoarea din Pitești. Încă din prima zi, Țurcanu a căutat să discute cu directorul închisorii, angajându-se astfel imediat ca informator asupra tuturor deținuților din Pitești. Urmările aveau să fie oarecum firești: conducerea închisorii îi acorda lui Țurcanu beneficii suplimentare (hrană, mișcare, liberă trecere prin celule), iar el avea grijă ca toți deținuții să devină partizani ai ideilor comuniste, indiferent de mijloacele folosite. Toți cei care l-au cunoscut pe Țurcanu au mărturisit într-un glas, zicând asemenea lui Dumitru Bordeianu: „Țurcanu era un bărbat frumos, cu părul castaniu, spre blond, care, când se încrunta, te înspăimânta. Corpul, bine proporționat, părea corpul unui atlet de performanță. Când îți dădea un pumn sau o palmă, te dobora la pământ. Când se enerva, era atât de crud, încât distrugea totul în calea lui, ca un ucigaș feroce. Mai era apoi și de o inteligență ieșită din comun și cu o memorie formidabilă. Era însă atât de satanizat, încât nu mai știai ce să crezi despre el”.
Distracţiile lui Ţurcanu
Distracţiile lui Ţurcanu la Piteşti erau pe măsura circumstanţelor. Victima era aşezată cu faţa în jos, de preferinţă lângă colţul unui pat suprapus. Peste cel culcat se întindea a doua victimă, apoi altul şi tot altul, iar la urmă de tot se urcau, sărind de la înălţimea patului de la etaj, „reeducaţii”.
Cel care era în contact direct cu cimentul n-avea niciun fel de amortizare. Când se observa că-i aproape mort, întregul morman de oameni se surpa. Cel de dedesubt rămânea, pur şi simplu lat, fără simţire. Uneori nici celui de-al doilea sau chiar celui de-al treilea nu le era prea bine. Scularea din poziţia aceasta se făcea prin lovituri de bâtă. Era peste putinţă să te poţi ridica dintr-o dată. O altă „distracţie” era băgarea „bandiţilor”, sub prici de câte ori „reeducaţii” citeau din lecturile comuniste. Ziceau ei că „bandiții” nu au voie să guste din „fagurele de miere” al învăţăturii marxiste. Când venea la rând acest program Ţurcanu sau înlocuitorul său striga: Sub prici bandiţilor! Fără nicio întârziere trebuia să fii sub prici, că altfel te alegeai cu multe lovituri de bâtă pe unde se nimerea. Noaptea avea chinurile ei specifice. Dormitul cu faţa în sus şi cu mâinile pe pătură era supravegheat de un planton, care urmărea orice răsucire şi orice mişcare din poziţia impusă. Cea mai mică răsucire se sancţiona pe loc de către planton cu lovituri crâncene de bâtă. Noaptea în întregul ei era un coşmar greu de imaginat.
A fost condamnat la moarte prin împușcare
În ziua de 18 august 1951, torționarul comunist Eugen Țurcanu a fost mutat în închisoarea din Gherla, spre a continua procesul de „reeducare” inițiat la Pitești. Datorită unor deținuți ajunși aici, după ce au trecut prin penitenciarul Pitești, mai toți cei închiși în Gherla au cunoscut dinainte viclenia lui Țurcanu și metodele lui de urmărire. Pentru aceasta, în cele patru luni de zile, cât a stat în Gherla, Țurcanu nu a reușit să implementeze aceleași orori ca la Pitești. În data de 19 decembrie 1951, torționarul a fost mutat la închisoarea Jilava. Nu după mult timp, atrocitățile săvârșite de torționarii conduși de Țurcanu au fost mediatizate, drept pentru care acesta a fost condamnat de comuniști. Procesul torționarilor, printre care s-a numărat și Eugen Țurcanu, a început în luna septembrie și s-a terminat în luna noiembrie a anului 1954. Concluzia ipocrită a procesului a fost următoarea: faptele lui Țurcanu au fost o inițiativă a lui Horia Sima de a compromite regimul și guvernul român, prin înștiințarea țărilor imperialiste asupra atrocităților săvârșite de comuniști asupra deținuților din pușcării. Astfel, în data de 10 noiembrie 1954, călăul-țap-ispășitor Țurcanu a fost condamnat la moarte prin împușcare, hotărârea fiind aplicată în ziua de 17 decembrie.
M.I.
0 Comentarii