Secolul în care trăim a adus românilor un nivel de trai ridicat, greu de imaginat înainte de 1989, și comparabil cu cel din alte state ale Uniunii Europene. Din păcate, mai ales în istoria recentă, această prosperizare s-a dovedit a fi nesustenabilă. Chiar în aceste condiții, anul 2025 este considerat de experți a fi cel mai prosper an din istoria națiunii noastre.
Putem să consumăm somon fume, brânză Camembert și tot felul de alte delicatesuri, să alegem pâinea favorită dintr-o pleiadă de câteva zeci, să mâncăm brânză din Germania, dulceață din Franța, mere din Polonia sau pere din Argentina etc., etc.. Toate sunt permise, dar nu toate sunt și de folos, ca să parafrazez un citat biblic.
Acest fapt are cel puțin două consecințe. Prima, de natură medicală, este că obezitatea și complicațiile sale cardiometabolice sunt în creștere exponențială, iar medicina vine cu soluții multiple. A doua ține de marketing și este de dorit să dăm prioritate produselor românești. În perioada interbelică a fost dat și un decalog în acest sens.
Pe plan relațional, oamenii sunt mai liberi ca niciodată, iar cei care tentează altceva se autoconsideră open-minded. Unii au resursa financiară pentru a cumpăra proprietăți chiar la zeci de mii de km distanță, dar aceste achiziții vin la pachet și cu o navetă lungă și costisitoare. Consumerismul este în toi, iar unii îl utilizează la nivel maxim, pentru că pot. I-aș defini pe acești indivizi ca arghirofagi.
Așa cum ne-am obișnuit în editorialele noastre, urmează o analogie cu medicina. Conform definiției medicale, macrofagul este o celulă imunitară cu roluri esențiale în apărarea organismului și curățarea țesuturilor. Efectele benefice asupra organismului se realizează prin mecanismul de fagocitoză, mai precis macrofagul înghite literalmente microorganisme patogene (bacterii, virusuri etc.), celule moarte și particule străine. Prin urmare, macrofagul înghite și distruge în interior elemente care pun în pericol sănătatea, deci este benefic.
În contrast, am definit arghirofagul ca pe un individ cu rol nefast în societate care pune în pericol securitatea financiară. Efectele distructive la nivel societal se realizează tot printr-un mecanism similar fagocitozei, mai precis omul înghite bani și apoi aceștia sunt distruși. Această analogie a fost inspirată de mediatizarea comportamentului unor indivizi, cel puțin extravagant – ca să folosesc un eufemism.
Primul caz clinic este al unei doamne care, așteptată fiind în câteva zile la audieri, a decis să-și trateze anxietatea printr-un shopping defrenat, fagocitând doar într-o după-amiază peste 100.000 euro la Dubai Mall. Tot acolo, dar în altă perioadă, eu am ales să cumpăr câteva cutii de ceai și o sesiune de patinaj. Ca întotdeauna, adevărul este undeva la mijloc, majoritatea clienților făcând cumpărături echilibrate.
A doua situație încadrabilă și ea în arena clinică este legată de încălțăminte. Un om normal, când cumpără pantofi noi, îi ia împachetați, iar ulterior aruncă la coș cutiile goale. Eu obișnuiesc să încalț imediat pantofii noi și las la magazin atât pantofii uzați cât și cutiile goale. Alții însă, când își cumpără pantofi, fac o investiție și în cutii, pe care le transformă apoi în bancomate de carton.
Al treilea studiu de caz se referă la petreceri. Este normal să ne bucurăm de aniversări, cu fastul cuvenit. Dar de aici și până la chefurile decameronice din Mykonos este cale lungă, mai ales când arghirofagii folosesc avioane private pentru a zbura în fermecătoarea insulă mediteraneană.
Am fost de câteva ori în Cyclades, cea mai interesantă descindere fiind în insula Kos, unde am stat câteva minute sub platanul lui Hipocrate, acolo unde părintele medicinei își impresiona studenții cu înțelepciunea sa. Ca întotdeauna, schimbările sunt benefice, dacă sunt utilizate cu înțelepciune, sau cu consecințe, atunci când sunt folosite excesiv. Inimă bună!
Dr. Adrian Tase
0 Comentarii