- Dan Andronic. 15 octombrie 2026
Din cuprinsul articolului
PSD se pregătește să pună pe masă mai mult decât o listă de miniștri. Pune ceea ce îi mai rămâne din credibilitatea de partid capabil să guverneze.
Formula construită în jurul lui Luca Niculescu, cu sprijinul social-democraților și cu desemnarea venită de la Nicușor Dan, merită numele de Guvernul All In. Pentru PSD, miza poate fi spusă fără ocol: ori la bal, ori la spital.
La acest moment vorbim despre un cabinet propus, care trebuie să primească votul Parlamentului. PSD a aprobat participarea cu 11 miniștri, iar Luca Niculescu este candidatul desemnat de președinte. Aceasta este baza formulei PSD–Nicușor Dan: o asociere politică de fapt, fără ca Președintele să devină formal membru al unei coaliții.
Prima vulnerabilitate a PSD: împărțirea puterii
PSD propune majoritatea miniștrilor, dar nu deține funcția de premier. În lista prezentată Finanțele revin lui Alexandru Nazare, prezentat în categoria tehnocraților. Pentru social-democrați, aceasta poate deveni o problemă foarte concretă: miniștrii trebuie să răspundă pentru rezultate, în timp ce deciziile care cer bani depind de acordul întregului guvern. Publicul va vedea sigla partidului înainte să citească traseul avizelor.
PNL pregătește de (o)poziție comodă. Liberalii lui Bolojan susțin învestirea, dar refuză participarea la guvernare alături de PSD. Votul pentru instalarea unui cabinet nu înseamnă un abonament la solidaritate cu miniștrii lui.
Există însă și reversul pentru liberali. După ce ajuți un guvern să treacă, explicația că nu ai nicio legătură cu el devine mai greu de vândut. PNL își poate reduce expunerea, dar nu își poate șterge votul. Tocmai de aceea, PSD ar face o greșeală dacă ar confunda sprijinul pentru învestire cu o pace politică durabilă.
USR, atacul a început deja.
Dominic Fritz a anunțat că va propune partidului să respingă cabinetul și a acuzat PSD că urmărește blocarea reformelor și controlul resurselor publice. Acestea sunt acuzațiile liderului USR, nu constatări demonstrate. Ele arată însă direcția confruntării: fiecare numire discutabilă, fiecare contract controversat și fiecare reformă amânată pot deveni probe politice în rechizitoriul opoziției.
AUR atacă din altă direcție. Petrișor Peiu a respins susținerea formulei Niculescu și a descris-o drept un posibil „guvern prezidențial”. Pentru AUR, apropierea dintre PSD și Nicușor Dan oferă ocazia de a susține că oamenii Sistemului s-au înțeles pentru a păstra puterea. Dacă nemulțumirea economică persistă, această interpretare poate deveni mai convingătoare decât explicațiile tehnice ale miniștrilor. Este un risc electoral inevitabil.
Cele trei partide nici măcar nu au nevoie de o înțelegere între ele. PNL poate contesta politica economică, USR poate insista asupra integrității și reformelor, iar AUR poate contesta întregul aranjament. Competiția dintre adversarii guvernului ar putea produce chiar mai multă presiune asupra PSD. Fiecare va încerca să demonstreze că opoziția sa este cea mai credibilă.
Adversarul cel mai greu de combătut va fi bugetul de stat
S&P a menținut ratingul României la BBB-/A-3, cu perspectivă negativă, invocând riscurile consolidării finanțelor publice și sensibilitatea la încrederea investitorilor. În evaluarea lor, deficitul pentru 2026 este estimat la 6,25% din PIB. Aceste cifre limitează libertatea oricărui cabinet, indiferent cât de convingător este la conferința de presă.
PSD a pus între priorități indexarea pensiilor, eliminarea CASS pentru anumite categorii și păstrarea investițiilor, împreună cu respectarea țintelor de deficit. Sunt obiective care cer o explicație financiară comună. Dacă partidul promite protecție socială și ajunge să administreze noi sacrificii, costul politic poate fi sever. Dacă promite cheltuieli fără acoperire, amână problema și riscă să o agraveze. Credibilitatea se va măsura în bugetul adoptat și în plățile făcute.
Mai există un test incomod
Aflat chiar în programul anunțat: reforma administrativă, inclusiv comasarea localităților cu până la 1.500 de locuitori. O asemenea măsură ar putea întâmpina rezistență și în organizațiile locale ale PSD. Va fi mai greu să vorbești despre eficiență când reorganizarea atinge funcții, influență și interese din propriul partid. Capacitatea de a accepta asemenea costuri va spune mai mult decât declarațiile despre curaj politic.
Sorin Grindeanu a anunțat o evaluare a guvernului după șase luni. Termenul pare să ofere PSD o ieșire de rezervă. În realitate, după șase luni vor fi evaluați și miniștrii social-democrați pe care conducerea care i-a trimis acolo.
Nicușor Dan intră și el în acest pariu All I. Desemnarea premierului este un fapt instituțional, iar asocierea de imagine cu rezultatele cabinetului este consecința politică previzibilă. Președintele poate câștiga autoritate dacă formula produce stabilitate și rezultate. Dar îi va fi greu să revendice meritul unei soluții și să se desprindă complet de eventualul ei eșec. Acesta este costul oricărei alegeri prezidențiale decisive într-o criză guvernamentală.
Șansa PSD
Există, desigur, și șansa câștigului. Un guvern care restabilește predictibilitatea, finanțează serviciile publice și face reforme suportabile poate reda PSD argumentul competenței administrative. Poate arăta că un compromis între adversari produce ceva util. Succesul nu cere dispariția opoziției, însă cere rezultate suficient de clare încât atacurile ei să nu mai aibă consistență.
Aici se joacă partida. Cu atât de mulți miniștri, PSD va avea prea multă putere ca să invoce neputința și prea multă răspundere ca să se ascundă în spatele premierului.
Guvernul All In îi oferă ocazia să recâștige încredere, cu prețul unei expuneri aproape totale. Ori la bal, ori la spital. Iar invitația la bal nu o semnează Cotroceniul. O semnează oamenii. Care se vor uita mai întâi în portofel.
0 Comentarii