# Justiţia trebuie să-şi spună, într-adevăr, cuvântul.
1. În Argeș, judecătorii au declarat război presei. În general
Iar Jurnalului de Argeș, în special. Cel puțin așa se vede pe fereastra pe care privesc eu lumea și viața. Toată presa scrisă din Argeș are probleme în justiție. Sancționări la plata de daune morale pentru ziariști, pe bandă rulantă. Și sume mari, în euro (20.000, 5.000 etc), demne de cazinourile din Monte Carlo. Alo, dlor judecători, moneda națională în România este leul! Chiar și pentru justiție. Iar în lei, prejudiciul moral de 20.000 RON tinde să ajungă cam fix. La salariul de 800 – 1.200, mai rar 1.500, care este în presă, unui jurnalist îi trebuie între unu și doi ani să achite asemenea sancțiune. Cu condiția să nu mănânce, să nu se îmbrace, să nu aibă copii. Nu cumva sunt prea mari salariile judecătorilor și asta îi face să nu mai aibă contact cu realitatea? Nu cumva salariile atât de mari, încasate de la statul român, la care se adaugă sumele babane de la universitate, pur și simplu îi ”ajută” pe judecători să creadă că restul lumii, prostimea, inclusiv pârliții de ziariști, există doar pentru a le asigura lor luxul cu care s-au obișnuit? Că respectul e prevăzut de lege. Dlor judecători, când Dumnezeu vrea să piardă pe cineva, întâi îi ia mințile. Așa credea și Adrian Năstase, că toată țara e a lui, cu subsol cu tot. Tot așa credeau și cele două judecătoare, proaspăt arestate, de la București, care vorbeau doar în lift, să nu cumva să piardă procurorii vreun cuvânt. Nu întâmplător sunt și în Argeș câțiva judecători, foarte cunoscuți, care nu poartă mobil nici morți. Aceștia deja au bătut la ochi, cine trebuia să-i știe îi știe.
Oricum, nu de salariile mari ale judecătorilor sunt eu îngrijorat. Eu sunt îngrijorat de reaua credință sau neglijența, ca modus vivendi et operandi, cu care aceștia, majoritatea, pun în operă actul de justiție. Eu cred că avea dreptate președintele țării când afirma că judecătorii au făcut cel mai mult rău acestei țări. Doar că eu aduc ca argument faptul că este singura putere în stat care este profesionalizată, din acest motiv au și cea mai mare responsabilitate. Adică au absolvit o școală (dreptul, punctual), ca să fie judecători. Pe când nu există nicio școală din care să iasă președinți de țară, sau prim-miniștri, sau jurnaliști, sau oameni politici. Revenind la îngrijorarea mea, am văzut avocat întrebând alt avocat ”hai, dle, dumneata chiar vrei rigoare?” Și a câștigat procesul cel care nu voia rigoare. Domnilor judecători, dacă malaxorul justiției lucrează prost, e doar o chestiune de timp până când nedreptatea va intra și în viața dvs.
2. Judecătorul Cornelia Inge Ene în război cu Jurnalul
Apropos de războiul judecătorilor argeșeni cu presa, termenul juridic este ”vrăjmășie”. Noi, Jurnalul de Argeș, prin persoana redactorului-șef Gabriel Grigore, am avut un fel de dans juridico-mediatic cu dl Gigel Diaconu, președintele Curții de Apel Pitești. În sensul că noi l-am târât prin presă iar dânsul ne-a târât prin procese, până când amândouă părțile au înțeles că e mai bună o pace strâmbă decât un război drept și s-a trecut la iertarea greșelilor precum și noi iertăm greșiților noștri. În plus, amândouă părțile sunt de aceeași parte a baricadei în lupta cu nedreptățile și strâmbătățile din județul Argeș. Tocmai de aceea n-aș zice că relația dintre noi și domnia sa e una de vrăjmășie. Mai ales că dl Gheorghe Diaconu e tobă de carte, poate puțin cam pătimaș, însă un poet foarte sensibil. Chiar l-am auzit recitând, cu mult suflet, o poezie proprie. Nu, din altă parte ni se trage necazul cu judecătorii. O altă persoană trage ițele ca Jurnalul de Argeș să piardă procesele, și la ”scoruri” din ce în ce mai mari.
Ei bine, eu cred că Jurnalul de Argeș are o singură situație reală de ”vrăjmășie” în justiție, evidentă, recunoscută de ambele părți. Judecătoarea Cornelia Inge Ene. Chiar este o relație predictibilă, adică fiecare parte își face treaba în acest ”parteneriat” întru vrăjmășie. De câte ori Jurnalul de Argeș află că judecătoarea Cornelia Inge Ene face vreo neregulă, de atâtea ori o face celebră. A aflat Jurnalul că dna Cornelia Inge, împreună cu un grup de prieteni, s-au apucat să execute o bancă olandezo-mondială cu incredibila sumă de 3 milioane de euro pentru că un cetățean român avea de recuperat de la acea bancă 11,5 lei? Pac, a facut-o celebră. Nu mai țin minte exact ce bubă, ceva cu ECRIS-ul, pac cu celebritatea. A aflat Jurnalul că dna Inge nu și-a plătit întreținerea la garsonieră? Pac, celebritate la greu. Până acum, dna Inge a încasat și a acumulat ură. Vrăjmășie adevărată, binemeritată și un motiv de mândrie pentru Jurnalul de Argeș. Dna judecator Inge, recent, ne-a judecat într-un dosar și s-a lăsat cu prejudiciu moral de 20.000 Ron pentru Gabriel Grigore. Ce mi se pare mie grav e însă altceva. Dna judecător Inge, vrăjmășie pe față, se știe, a făcut cerere de abținere, la conducerea Judecătoriei Pitești. Jurnalul de Argeș, vrăjmășie pe față, se știe, a făcut cerere de recuzare a judecătorului Cornelia Inge Ene, tot la conducerea Judecătoriei Pitești. Anexând articolele care arătau poziția depărtată a dnei Inge de Codul Deontologic al Magistraților. Ei bine, adevăr grăiesc, conducerea Judecătoriei Pitești a respins ambele cereri.
3. Adevăr axiomatic: Parcul Trivale a fost înstrăinat ilegal
Dacă nu dădea cu bățul prin gard Curtea de Apel Pitești, prin completul format din judecătoarele Corina Pincu-Ifrim, Laura Ioniță și Nicoleta Simona Păștin, exista pericolul ca lumea să uite prejudiciul colosal suferit de piteșteni prin pierderea unei suprafețe uriașe de pădure, de ordinul sutelor de hectare, situate la cca doi km de Primăria Pitești. Acestea, într-un acces de mândrie că sunt colege cu judecătoarea Cornelia Inge, aflată în stare de vrăjmășie cu Jurnalul de Argeș, au întors ilegal la Tribunal, în opinia mea, un demers juridic al fostului Șef al Ocolului Silvic Pitești. Iată că am ajuns la ceea ce mă doare mai tare, dosarul Parcului Trivale, în care colegul meu, jurnalistul Mihai Bădescu, a fost obligat la plata a 20.000 RON, daune morale către fostul Șef al Ocolului Silvic Pitești, într-o sentință dată la mișto de judecătorul Viorel Terzea și o judecătoare căreia nu-i dau numele pentru că nu a semnat, intrând la timp în concediu prenatal. Șeful Ocolului Silvic Trivale a înstrăinat ilegal o mare parte din pădurea Trivale, din culpă sau cu intenție, nici nu contează, pentru că dacă gestionezi averea statului și o pierzi ești responsabil și pentru prostie, și pentru hoție. Iar faptul că a înstrăinat ilegal o mare parte a parcului Trivale nu o spun eu și nici Mihai Bădescu și nici alți jurnaliști care au scris despre acest jaf uriaș. O spune Ilie Sârbu, ministrul agriculturii și pădurilor, când aprobă Nota 61415/10.06.2009, pe care o va trimite la Parchetul de pe lângă ÎCCJ. O spune și Laszlo Borbely, Ministrul Mediului și Pădurilor, în adresa 8145/1.07.2010, ca răspuns către deputatul Filip Georgescu, un monstru sacru în materie de păduri și de retrocedări, textual: ”Ocolul Silvic Pitești nu a întreprins măsurile legale pentru a preîntâmpina punerea în posesie a suprafețelor de fond forestier aparținând statului. (…) Suprafețele validate de Comisia Județeană Argeș au fost puse la dispoziția Comisiei Locale de către Ocol și apoi puse în posesie în U.P II Trivale, fără să se stabilească vechiul amplasament (…) Urmare a verificărilor ce au avut ca obiect analiza modului de retrocedare a unor terenuri forestiere în Pădurea Trivale a fost întocmită Nota 61415/10.06.2009 , aprobată de ministru și Nota (…) Ambele Note au fost transmise la: Parchetul de pe lângă ÎCCJ (…) care a transmis Nota 61415 spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș. (…)
Cu stimă,
Ministru Laszlo Borbely”
O mai spun doi prefecți, Marcel Proca și Gheorghe Davidescu, iar prefectul se ocupă cu avizarea legalității actelor întocmite de autoritățile locale din județ. Are un întreg birou juridic. Iată ce spune prefectul Marcel Proca în 8.07.2009, în Piteșteanul.ro:
”Miercuri, 8 iulie, Instituția Prefectului va depune în instanță cererea de anulare a drepturilor de proprietate asupra suprafețelor din Pădurea Trivale, atribuite ilegal de fosta conducere a Direcției Silvice Pitești. Este vorba de 12 titluri de proprietate pe o suprafață de 183 hectare, toate incluse în parcul natural al Piteștiului. Prefectul de Argeș, Marcel Proca, a precizat de asemenea, că încearcă, prin intermediul parlamentarilor argeșeni, să demareze procedurile pentru obținerea unei hotărâri guvernamentale de anulare a acestor titluri de proprietate”.
O mai spune directorul general ROMSILVA în Raportul de control nr. 15727/6.07.2009. O mai spune directorul Direcției Silvice Argeș, Ion Dobrinoiu, în plângerea penală înregistrată sub nr. 1188/19.03.2010, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Pitești ”împotriva dlui ing Ștefănescu Sorin, solicitând începerea urmăririi penale pentru faptele prevăzute de art. 248 Cod Penal, respectiv abuzul în serviciu. În fapt (…) Punerea în posesie s-a făcut în data de 31.01.2007 prin procesul verbal nr. 48 în suprafața de pădure ce a aparținut statului înainte de naționalizare (respectiv Parcul Trivale în vecinătatea Grădinei ZOO), proces verbal semnat de dl ing Ștefănescu Sorin. Din această suprafață pusă în posesie s-au vândut parcele de către moștenitorii altor persoane fizice și juridice cu sume foarte mari”. Dintr-un articol din ”Lumea satului” se desprinde posibilitatea ca lui Ion Dobrinoiu să i se tragă de la această plângere penală, referitoare la jaful din Parcul Trivale.
4. Ce crede judecătorul Terzea că zice Gogu Davidescu
Dl judecător Terzea, ”ajutat” de propria neatenție sau rea credință și de mai multe minciuni ale reclamantului Ștefănescu Sorin și ale martorului acestuia, Dumitrescu Marian Alexandru, preot la biserica din Găvana III, a emis Decizia Civilă nr 151/2012, prin care schimbă sentința și obligă pârâții Bădescu Mihai și S.C. Jurnal C&G srl, în solidar, la plata către Ștefănescu Sorin a sumei de 20.000 lei reprezentând daune morale. Astfel, judecătorul Viorel Terzea consemnează: ”În ce privește raportul de control este de subliniat că acesta a fost dat publicității la data de 26.07.2009 (…) deci ulterior articolului menționat, iar conform declarației martorului Davidescu Gheorghe nu a fost dat publicității anterior redactării nici măcar pe surse”. Fals și fără sens. Fals pentru că martorul Gheorghe Davidescu nu a declarat ce nu putea să declare, întrucât nu el a redactat raportul de control. El când l-a primit a făcut conferință de presă. Iar expresia ”nici măcar pe surse”, este doar în imaginația dlui judecător. De fapt, nici din declarație, aflată la dosarul cauzei și în copie la mine, nu rezultă așa ceva. Fără sens, pentru că data de pe raportul de control nu are nicio importanță în stabilirea vreuneia dintre cele 4 (patru) condiții de îndeplinit cumulative pentru atragerea răspunderii civile delictuale. Ceea ce ar fi avut importanță, dar dl judecător Terzea nu a consemnat, este dacă Raportul de control confirmă sau nu ceea ce a scris jurnalistul. Iar raportul de control confirmă ce a scris jurnalistul. În plus, dl judecător Viorel Terzea ar fi putut să observe ce a scris ”manu propria” dl Florian Munteanu, directorul RNP ROMSILVA, pe respectivul Raport de control: ”Urgent plângere penală împotriva tuturor celor implicați în înstrăinarea ilegală a patrimoniului”.
Hai să vă lămuresc și cum e cu data articolului și data raportului de control. Controlul a avut loc începând cu 2 martie 2009. Jurnalistul Mihai Bădescu a scris primul articol în 23 martie 2009, când a fost sigur că raportul de control, care a apărut peste aproape două luni, va cuprinde ilegalitățile clare comise și de șeful de ocol. De-asta e Mihai Bădescu unul dintre cei mai buni jurnaliști din județul Argeș, pentru că se confirmă din acte oficiale ceea ce scrie el cu un timp înainte. Că nu cred că e Mama Omida.
5. Judecătorul Viorel Terzea îl acuză de incompetenţă pe fostul prefect Gogu Davidescu
Posibil să fie vinovat și prefectul de la acea dată de ce s-a întâmplat cu Parcul Trivale, întrucât scrie Mihai Bădescu: ”Sorin Ștefănescu, Șeful Ocolului Silvic Pitești, este mâna cu care autoritățile județene au lăsat capitala Argeșului fără unul din simbolurile sale”. Și pare logic. Dar iată ce spune judecătorul Terzea, și este șocant: ”declarația martorului Davidescu Ghe. (care a avut și calitatea de prefect și deci calitatea de președinte al Comisiei Județene de fond funciar Argeș (…), potrivit căreia apelantul Ștefănescu ar fi vinovat de retrocedările ilegale, demonstrează o necunoaștere a dispozițiilor legale imperative din materia fondului funciar…”
Așadar, văd că nu stă prea bine cu priceperea în meserie dl Gogu Davidescu, acest Terente al Argeșului, care a luat fără să merite un purcoi de bani de la statul roman, după cum îl acuză, cu subiect și predicat, judecătorul Terzea. Și atunci, n-ar fi timpul să dea banii înapoi dl Davidescu? Probleme, Gogule?
6. Martorul Dumitrescu Marius, preot, știind că minte, a refuzat să jure cu mâna pe Biblie
La punctul A, pentru demonstrarea faptei ilicite, judecătorul Terzea ”reține că intimatul Bădescu a depășit doza de exagerare din jurisprudența CEDO câtă vreme folosirea unor expresii ca ”nehalit de pădurar”, ”omul este caz de targă” etc. depășesc limitele unui limbaj jurnalistic corespunzător unui ziar de calitate. Dle judecător, Jurnalul de Argeș este printre puținele publicații din România care implementează managementul calității ISO 9001:2008.
La punctul B, pentru demonstrarea vinovăției, judecătorul Terzea afirmă că ”în această ipoteză nu se poate reține că jurnalistul a acționat cu bună credință, câtă vreme sursele sale de documentare (…) au fost ulterioare publicării articolelor”. Buf! Trosc! Pleosc! Legătura nu poate fi decât la Piatra Olt. Fiind vorba de rea credință, eu cred că dl judecător Terzea dovedește chiar rea credință când nu observă ceea ce trebuia să observe, anume că sursele de documentare confirmă, toate, fără excepție, valabilitatea articolelor din Jurnalul de Argeș.
La punctul C, cu privire la cea de a treia condiție prevăzută de art. 998 Cod Civil, respectiv existența unui prejudiciu, Judecătorul Terzea zice: ”astfel cum rezultă din declarația martorului Dumitrescu Alexandru Marian, de profesie preot, rezultă că apelantul Ștefănescu a fost foarte marcat de articolele publicate și că multe persoane, din cercul de prieteni, s-au îndepărtat de el”. Din nou dl judecător Terzea nu observă ceea ce trebuia să observe. Martorul Dumitrescu, preot creștin, refuză să jure cu mâna pe Biblie și să spună formula ”Așa să-mi ajute Dumnezeu” conf. art 193, alin. 1, și depune jurământ conf. art 193, alin 6, care este specific martorilor ”care din motive de constiință sau confesiune nu depun jurământul”. Cu această ocazie mulțumesc dnei preotese care ne-a atras atenția că soțul dânsei n-a jurat cu mâna pe Biblie în instanță.
La punctul D, legătura dintre prejudiciu și fapta ilicită, judecătorul Terzea, probabil șocat de faptul că un preot ortodox nu pune mâna pe Biblie și nu vrea să fie ajutat de Dumnezeu, nu mai scrie nimic. Pur și simplu sare peste punctul D.
7. Ce crede judecătorul Terzea că zice jurisprudența CEDO: ”Plon contra Franței”
La punctul E, judecătorul Terzea se autodepășește și depășește mult cadrul legal, în opinia mea. Negăsind jurisprudență CEDO pentru răspunderea societății editoare, potrivește una la repezeală. Astfel, dl judecător scrie: ”În ce privește răspunderea intimatului SC Jurnal C&G SRL Pitești, aceasta reprezintă o răspundere a comitentului pentru fapta prepusului conform art.100 alin 3 c.civ. În acest sens, în practica Curții Europene (Plon împotriva Franței, cererea nr 58148/00, hotărârea din 18 Mai 2004) s-a stabilit că, deoarece le furnizează un suport autorilor, editorii participă la exercitarea libertății de exprimare și, în consecință, le revin aceleași îndatoriri și responsabilități ca și autorilor respectivi, în cadrul difuzării lucrărilor”. Acum, stimați cititori, să vedem ce zice în realitate jurisprudența CEDO (Plon împotriva Franței, cererea nr 58148/00, hotărârea din 18 Mai 2004). Mai întâi, ce zice Franța: ”Publicarea unor informații într-un context social sensibil poate fi interzisă temporar. Societatea reclamantă a publicat o lucrare scrisă de un jurnalist în colaborare cu fostul medic al președintelui Franței, dl Mitterand, care avea ca subiect cancerul de care suferea acesta, fapt ascuns publicului până la acel moment. Lucrarea a fost pusă în circulație la 11 zile de la decesul fostului președinte. Imediat, rudele acestuia au cerut, pe calea unei ordonanțe judiciare, suspendarea difuzării cărții, cerere care a fost admisă. Ulterior, în cadrul procesului pe fond, acțiunea rudelor care solicitau interdicția de difuzare a lucrării a fost admisă și a condamnat societatea la plata de daune interese, pe motiv că faptele relevate în lucrare erau acoperite de secretul medical”. Ce zice CEDO: ”Art. 10 (Libertatea de exprimare). Ingerința statului în libertatea de expresie a reclamantei a fost prevăzută de lege și viza un scop legitim – împiedicarea de difuzare a unor informații confidențiale, precum și protecția drepturilor și libertăților altuia. În raport de necesitatea măsurii, trebuie făcută o distincție între suspendarea provizorie a difuzării lucrării și interdicția definitive ulterioară. Curtea a considerat că prima măsură a fost legitimă, întrucât la doar 11 zile de la decesul fostului președinte, emoția clasei politice și a societății erau încă semnificative, astfel încât măsura poate trece ca proporțională. În schimb, interdicția definitivă nu poate fi calificată ca fiind necesară, în condițiile în care la momentul la care a intervenit trecuse deja suficient de mult timp de la decesul dlui Mitterand pentru ca emoția apărută în urma morții sale să se diminueze. În plus, până la acea dată cartea se vânduse în 40.000 de exemplare, fusese difuzată pe internet și comentată îndelung, astfel încât informațiile cuprinse nu mai puteau trece ca fiind confidențiale. De aceea, există o violare a art. 10 ca urmare a măsurii de interdicție de difuzare a cărții”. Legătura dintre ce zice CEDO și ce zice dl Terzea că zice CEDO este, așa cum ne-am obișnuit deja, la Piatra Olt. În realitate, chiar sunt discuții între juriști de forță pe marginea faptului dacă art. 1000. alin 3 din vechiul cod civil se poate aplica în cazul drepturilor de autor. În opinia mea, dar eu nu sunt jurist, atâta timp cât societatea editoare are contract de cesiune drepturi de autor cu mențiunea clară că nu se modifică textul autorului, nu poate fi atrasă în solidar la răspunderea delictuală. Mai nou, contractele de cesiune drepturi de autor sunt anexate la contractele de muncă.
Curtea de Apel Pitești, lege și fărădelege
Să lămurim mai întâi un lucru. Atragerea răspunderii civile delictuale presupune îndeplinirea, cumulativ, a patru condiții: 1. Fapta ilicită, 2. Vinovăția, 3. Prejudiciul și 4. Legătura între fapta ilicită și prejudiciu. Dacă doar una dintre aceste condiții nu este îndeplinită, nu este vorba de răspundere civilă delictuală și nu se vor plăti daune morale. La Judecătoria Pitești s-a judecat fondul, fiind acceptate doar înscrisuri, și a fost respinsă acțiunea reclamantului Ștefănescu Sorin. La Tribunalul Argeș s-a judecat fondul, fiind acceptate proba cu înscrisuri și proba cu un martor, al reclamantului, și i-a fost din nou respinsă acțiunea acestuia. Nu dau numele celor care au judecat după lege pentru că ”nu e un merit să mergi corect, e o deficiență să mergi strâmb”, după cum zice Lucian Boia în cartea ”De ce e România altfel?” Așadar, voi da doar numele acelor judecători care au aplicat legea strâmb, după părerea mea. La Curtea de Apel, judecătoarele Corina Pincu-Ifrim, Laura Ioniță și Nicoleta Simona Păștin au întors nelegal dosarul către Tribunal, prin Decizia Civilă nr 2043/R din 4.11.2011. Nelegal, întrucât dnele judecător spun, negru pe alb, că ”se observă că instanța nu a cercetat fondul cauzei, mărginindu-se la a face o afirmație generală, nefundamentată pe starea de fapt, ceea ce pune instanța de control în imposibilitatea cercetării legalității soluției acesteia”. Ba s-a judecat fondul, după cum rezultă din Decizia Civilă nr 122/2011: ”la judecata cauzei în apel, s-a solicitat de apelant la data de 3.03.2011 încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori, instanța încuviințând probele solicitate, respectiv înscrisuri și 1 martor pe teza probatorie menționată în ședință publică, respectiv pentru a se dovedi că după apariția articolelor de presă s-au schimbat relațiile apelantului cu prietenii și societatea”. Tribunalul i-a acordat chiar și ajutor public judiciar apelantului Sorin Ștefănescu, diminuîndu-i taxa judiciară de timbru. Așadar s-a judecat fondul, distinselor doamne judecător.
Mai spun ceva, distinselor doamne judecător Corina Pincu-Ifrim, Laura Ioniță și Nicoleta Simona Păștin, în ședința din 9 Aprilie 2013, abțineți-vă de la judecarea acestei cauze, pierdute pentru dvs, din două motive. O dată pentru că v-ați pronunțat deja, pe fond, cu privire la reaua credință a ziaristului. E incredibil cum a ajuns dosarul din nou la dvs. În al doilea rând, joaca de-a justiția a început să miroasă a penal, distinselor doamne judecător.
În final, mai citez o frază din Decizia Civilă semnată de dvs, doamnelor judecător Corina Pincu-Ifrim, Laura Ioniță și Nicoleta Simona Păștin: ”instanța era datoare să cerceteze dacă, prin afirmațiile transmise către publicul cititor, s-a adus vreun prejudiciu deontologiei meseriei de ziarist, care are drept obiect formarea și informarea opiniei publice”. Pentru asemenea elucubrație nu trebuie criticați profesorii dvs din facultatea de drept, ci învățătorii dvs din școala primară. Ca o concluzie, acesta este adevărul pe care îl trăim, stimați cititori.
Cristian VASILE
P.S. Întrucât în justiția argeșeană purecii au făcut păduchi, în toate dosarele în care Jurnalul de Argeș este parte se va face cerere de strămutare
P.S.1 O sesizare completă despre abuzurile și ilegalitățile din justiția argeșeană va fi trimisă către conducerea Curții de Apel Pitești, CSM, Ministerul Justiției și Președinția Statului.
P.S.2 Ar putea instituțiile abilitate ale statului, care au fost sesizate, să se pronunțe un pic mai repede? Au trecut aproape 4 ani.
Click AICI pentru a vizualiza plângerea penală făcută de Romsilva.
Click AICI pentru a vizualiza speța CEDO invocată de către judecătorul Terzea.
0 Comentarii