Florin Borța (26 de ani) a marcat un gol superb în partida din etapa a 18-a din SuperLiga, dintre FC Argeș și CFR Cluj, încheiată cu scorul de 3-0. În urmă cu 13 luni, fundașul lateral al piteștenilor bifa o reușită asemănătoare. Împotriva aceluiași adversar, CFR și la aceeași poartă, în Mioveni. De-a lungul carierei, Borța a fost împrumutat la Petrolul, dar și la Concordia Chiajna. Are o selecție pentru România U21, în meciul câștigat cu Portugalia, în 2018, din campania de calificare la Euro U21 2019.
„Le-am spus că vreau să mă fac fotbalist”
Florin, cum a început aventura ta fotbalistică?
- Eram la grădiniță, aveam 5 ani și jumătate când m-am apucat de fotbal. Aveam un coleg care nu dormea la prânz la grădiniță, pentru că mergea la fotbal. Auzindu-l, mi-am zis că nu e deloc o idee rea, mai ales că voiam să sar peste somnul de după-amiază. Nu-mi plăcea deloc. Am mers acasă și le-am spus părinților că vreau să mă fac fotbalist. Când au auzit, ai mei nu au comentat deloc, ci m-au înscris la o grupă de copii de la Oltchim Râmnicu Vâlcea. Și fratele meu juca fotbal acolo, era fundaș central, așa că mi-a fost mai ușor să mă adaptez. Pe același post am vrut să joc și eu. Nu aveam vreun idol, jucam de plăcere. Mergeam la antrenamente, nu comentam deloc, deși eram destul de mic. Nu știam prea multe, dar ceea ce pot să vă spun este că am fost atras de la primul antrenament. Doar fotbal am visat de atunci. Voiam să-mi aducă Moș Crăciun și Moș Nicolae doar mingi de fotbal și ghete. Am rămas la Vâlcea până la 13 ani, apoi am plecat la Craiova, la Școala de Fotbal „Casa Bogdan”.
Ce a urmat în cariera ta?
- M-am mutat cu școala la Craiova, mi-a fost foarte greu. Nu am avut parte de momente foarte plăcute din punct de vedere financiar. Proveneam dintr-o familie modestă, cu oameni muncitori, dar care aveau principii sănătoase. De exemplu, mama mi-a spus mereu că în viață contează mult respectul pentru ceilalți, iar tatăl meu mă sfătuia că trebuie să muncesc și să fiu serios, dacă vreau să ajung ceva în viață. Să nu mă cred superior celorlalți niciodată… Mama are o vorbă pe care mi-o repetă și acum: „Copile, ține minte, viața are scări de urcat, dar și de coborât!” Mă mândresc cu familia mea, mi-a dat totul. Când aveam 17 ani, Universitatea Craiova a cumpărat toate grupele de copii și juniori ale școlii de fotbal unde activam la momentul acela și totul a decurs mai ușor pentru mine.
Citește și Dincolo de gazon! Adel Bettaieb: „La FC Argeş, traversez cea mai frumoasă perioadă din cariera mea”
„Ce credeți că a fost în sufletul meu?”
Când ai trăit cel mai trist moment?
- Aveam 21 de ani când mi-am pierdut tatăl, eram la Concordia Chiajna. Tatăl meu natural a decedat cu o zi înainte de un meci important, jucam la Sibiu. Am decis să nu spun nimănui. Am jucat, echipa a primit un gol din cauza mea, dar măcar sunt împăcat cu gândul că am dat totul pe teren. După meci, împreună cu un coleg am plecat la Vâlcea. Ce credeți că a fost în sufletul meu atunci? Tata era mort și eu încercam să dau totul pe teren… Sunt sigur că am luat decizia corectă, aceea de a-mi ajuta echipa… În altă ordine de idei, aș dori să precizez faptul că părinții mei au divorțat când eram foarte mic, iar eu am fost crescut de un alt tată, care mi-a fost alături la bine și la greu. Este alături de noi și în prezent și îi mulțumesc că există în viața noastră.
Ai fost un elev silitor la școală?
- Până în clasa a șasea, da, mi-a plăcut să învăț și chiar aveam note bune la școală. Îmi plăcea mult matematica, făceam și meditație, dar apoi mi-a fost mai greu să țin pasul cu școala și cu fotbalul… Îmi amintesc că am luat un 2 cât mine de mare, la limba română, pentru că nu mi-am făcut tema.
O trăsnaie din copilărie îmi povestești?
- Am aruncat cu cutia de lapte în capul doamnei directoare, de la etajul al doilea. Era să-mi scadă nota la purtare…
Primii bani câștigați din fotbal…
-- Jucam la Universitatea Craiova, avem 16 ani, eram junior, și am primit 300 de lei. Mâncare mi-m cumpărat atunci, deși visam la o pereche de ghete. Din păcate, nu puteam lua decât o gheată…
Cum ai cunoscut-o pe Erika, logodnica ta?
- Destinul mi-a scos-o în cale la 16-17 ani… Ea este originară din Craiova și era la liceu, iar eu eram cazat în apropierea acelei instituții de învățământ. De când am văzut-o, am știut că ea va fi aleasa. Este o fată foarte bună, m-a ajutat mult în carieră, dar și părinții ei mi-au fost alături mereu. Acum opt ani a început povestea noastră. Nu ne-am certat niciodată.
„M-a sunat Mirel Rădoi”
Când ai debutat pe prima scenă a fotbalului românesc?
- La vârsta de 18 ani, în meciul Universitatea Craiova – FC Botoșani. Era Devis Mangia antrenorul Universității și îmi spusese că nu trebuie să am emoții, dacă va decide să mă introducă în teren. Am câștigat cu 2-0 și am început să joc titular la Universitatea Craiova. Mai mult, m-a sunat și Mirel Rădoi, care era atunci antrenorul naționalei de tineret Under 21. M-a convocat la lot și m-a introdus în teren în meciul contra Portugaliei, din calificările pentru Campionatul European, Colegii erau cu 2-3 ani mai mari, dar nu a contat, m-am descurcat destul de bine.
Cum ai ajuns în Trivale?
- Era domnul Eugen Neagoe antrenor aici. Dânsul m-a sunat și a insistat să semnez cu FC Argeș. Mi-a spus că nu voi regreta, deoarece este o echipă de tradiție, care își propune obiective îndrăznețe.
Ai marcat, se pare, cel mai frumos gol al acestui sezon din Superliga. ..
- Sper să fie desemnat cel mai spectaculos gol al campionatului. Am avut o premoniție cu două zile înainte de meci, având în vedere faptul că am marcat și în partida din Cupa României, împotriva aceluiași adversar. Domnii antrenori m-au întrebat cine era în poartă în acel meci… Parcă și dânșii au anticipat golul meu. Am mers la biserică să-i mulțumesc lui Dumnezeu. A fost la meciul cu CFR Cluj și ființa care mi-a dat viață, dar și soacra mea. După joc, Erika, viitoarea mea soție, mi-a dat un mesaj frumos și am plâns. Golul marcat e pentru suporterii FC Argeș și pentru familia mea.
Te rog să transmiți un mesaj suporterilor echipei FC Argeș!
- Să fie alături de noi și să creadă că împreună vom reuși să fim din ce în ce mai puternici. Să nu se îndoiască nicio clipă de noi. Toți ne dorim să obținem cât mai multe rezultate pozitive. Le mulțumesc, de asemenea, pentru încrederea acordată!
0 Comentarii