Născut pe 28 ianuarie 1997, la Villiers-le-Bel, în Franța, Adel Bettaieb deține cetăţenie franceză şi tunisiană. Crescut de Angers, a mai jucat și pentru UR La Louvière, în Belgia. Evoluțiile bune la formația belgiană i-au adus transferul la Dudelange, una dintre cele mai importante formații din Luxemburg. A câștigat un titlu cu Dudelange și a jucat în cupele europene. La începutul sezonului 2022 - 2023, Bettaieb a fost transferat de Ümraniyespor, formație din prima ligă din Turcia. A urmat o altă experiență în Turcia, la Boluspor. La începutul lui 2024, Adel Bettaieb a luat contactul cu Superliga, după ce a fost transferat de Politehnica Iași. Pentru ieșeni, atacantul tunisian a marcat patru goluri în 17 partide. În vara anului 2024 a ajuns la Universitatea Cluj. Din acest an, Adel Bettaieb își demonstrează abilitățile pe teren în tricoul echipei FC Argeș. Iar talentul și ambiția s-au transformat în rezultate tangibile care justifică așteptările.
„Copilărie plină de iubire și bunătate”
Te rog să-mi vorbești despre copilăria ta.
- Am avut o copilărie fericită, plină de iubire și bunătate. Am crescut alături de mama și surorile mele, într-o suburbie a Parisului. Nu provin dintr-o familie bogată, dimpotrivă, fiecare dintre noi a muncit pentru un trai mai bun, pentru a nu duce grija zilei de mâine. Este foarte greu în lume, în general, din punct de vedere financiar, așa că trebuie să muncim zi de zi și să fim serioși. Probleme mari nu am creat în copilărie. Mergeam la școală, învățam, mi-a plăcut geografia, aveam note mari…
Primii pași în fotbalul organizat la ce vârstă i-ai făcut?
- Am început să joc fotbal când eram foarte mic, chiar în fața blocului, în cartier. Fotbalul era peste tot pe străzile din Paris. La un club am fost legitimat puțin mai târziu, pe la 10-11 ani, în orașul Villiers-le-Bel. Până atunci am bătut străzile și parcurile din acel orășel, o suburbie a Parisului. Jucam toată ziua fotbal în cartier, mai mergeam în parcuri, mai ales în Parc des Chanterelles, unde mă duceam cu vecinii, care erau de aceeași vârstă cu mine. Improvizam o poartă și șutam, acolo m-am antrenat mult timp, copil fiind. Pot spune că a meritat tot efortul.
Cum te simți în România? Ce știai despre țara noastră înainte de a veni aici? Dar despre FC Argeș?
- Mă simt bine în România. Am avut norocul să am experiențe frumoase și să ajung în orașe liniștite și primitoare. Sincer, nu știam nimic despre România înainte să locuiesc aici. Despre FC Argeș m-am documentat înainte de a semna și așa am aflat despre Nicolae Dobrin, cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor. Este o onoare să îmbrac tricoul unei echipei de tradiție, care a luat două titluri naționale… Vedeți că știu? La Cluj am trăit cel mai trist moment din carieră, este vorba despre o accidentare gravă, dar la FC Argeș traversez cea mai frumoasă perioadă din cariera mea de până acum. Sunt foarte fericit că mă aflu în Pitești, într-un oraș interesant, cu oameni ospitalieri.
Trei calități și trei defecte ale tale…
- Este complicat să vorbești despre propriile puncte forte sau slabe, dar aș spune că punctele mele forte sunt: fiabilitatea, onestitatea și generozitatea. Iar ca puncte slabe aș adăuga faptul că sunt susceptibil, nervos și prea vorbăreț.
„Credeți că eu nu am necazuri?”
Unde te vezi peste zece ani?
- Sper să fiu încă în plină carieră sportivă, pregătindu-mi, în același timp, viitorul profesional. În plan personal, mă văd aproape de familia mea, care-mi dă toată puterea și energia de care are nevoie un fotbalist profesionist. Credeți că eu nu am necazuri? Dar încerc să depășesc toate momentele grele gândindu-mă mereu la un sfat pe care mi l-a dat mama în copilărie, o femeie simplă, dar dreaptă. Mi-a spus: „Copile, nu uita că toate sunt trecătoare, și necazurile, și bucuriile. Nu lăsa durerea să pună stăpânire pe tine, dar nici nu-ți lua avânt atunci când ai o bucurie mare. Fii modest și muncește din ce în ce mai mult! Sunt și eu om, cu defecte, cu slăbiciuni, dar încerc să fiu cât mai corect și mai sincer, atât cu mine, cât și cu ceilalți.
Ce mâncare românească îți place în mod special?
- Mănânc mult cașcaval pane, nu mă pot abține. În rest, am gustat din anumite preparate tradiționale românești, sunt interesante și gustoase. Îmi plac mult salatele de crudități și nu numai. Când nu sunt în cantonament, îmi place să gătesc acasă.
Dacă ai fi antrenor pentru o zi, ce i-ai pune pe fotbaliștii de la FC Argeș să facă în plus la antrenament?
- Ceea ce nu-mi place mie, flotări… Să știți că mă înțeleg foarte bine cu toți colegii, am fost primit bine, m-am adaptat rapid aici și mă simt extraordinar. Suntem ca o familie.
Mâncarea interzisă la care nu poți renunța este…
- Am mai multe alimente care îmi plac mult, dar mă abțin cu greu să nu le consum. În special, dulciurile mă atrag, însă știu că nu trebuie să consum foarte mult zahăr. Alimentația este foarte importantă pentru un sportiv, este chiar esențială. Dieta trebuie să includă multe lichide și legume, puține grăsimi și mai deloc snacks-uri.
„Mi-a dat și ultimul ban din buzunar, a făcut sacrificii foarte mari”
Dacă nu ai fi fost fotbalist, ce crezi că ai fi ajuns în viață?
- Doar antreprenor mi-ar fi plăcut. Îmi aduc aminte cu plăcere de copilărie, când îi spuneam mamei că voi ajunge fotbalist, iar ea mă va vedea la televior și va plânge de emoție. Când am acordat primul interviu, într-un ziar din Franța, familia a fost atât de emoționată, încât a fost sărbătoare la mine în casă. Mama a știut mereu că iubesc fotbalul și m-a încurajat să lupt pentru visul meu, deși, biata de ea, mă vedea mai tot timpul cu picioarele julite. Dar niciodată nu m-a sfătuit să renunț. A plâns pentru mine, a suferit mult, mi-a dat și ultimul ban din buzunar, a făcut sacrificii foarte mari pentru mine. Mama este icoana mea, este sacră… Dacă v-aș spune câte a îndurat pentru mine, nu m-ați crede la început. Dar tot efortul a meritat, iar acum, când sunt pe picioarele mele și pot să-mi câștig singur pâinea, toți suntem fericiți.
Dacă ai putea schimba o regulă din fotbal, care ar fi aceea?
- Cred că aș elimina VAR-ul!
Ce-ai face dacă ai câștiga un milion de dolari?
- Nu știu exact ce aș face, sunt foarte mulți bani, dar cu siguranță, mi-aș pune familia la adăpost, în primul rând. Apoi aș încerca să ajut cât mai mult persoanele și familiile aflate în dificultate.
Ce te emoționează cel mai mult?
- Copiii și bătrânii. Am întâlnit foarte mulți oameni sărmani, care mâncau doar un colț de pâine, unii nu-l aveau nici pe acela. Te întristezi când vezi așa ceva, îmi venea să urlu de durere… Sunt un tip foarte sensibil, deși pe teren par aprig, necruțător. În afara gazonului, Adel Bettaieb se schimbă radical!
Ce părere ai despre parcursul echipei FC Argeș de până acum? Îți reproșezi ceva anume?
- Sunt mândru să văd că FC Argeș progresează din toate punctele de vedere și sper că acesta este doar începutul unei evoluții mari și frumoase pentru club. Rezultatele arată clar munca depusă de toată lumea din club, pentru a-l face să crească și să revină acolo unde a fost în trecut. Ne dorim să facem performanță, să intrăm în play-off, să jucăm din ce în ce mai bine, să obținem multe succese. Nu este deloc ușor, nivelul Superligii este foarte ridicat, dar noi vom da totul pentru a reuși ceea ce ne-am propus. Sunt mândru să fiu aici și să reprezint clubul și valorile lui, care fac parte și din valorile mele. Concluzionând, sunt mândru și onorat că joc la echipa pentru care a scris istorie Nicolae Dobrin, cel mai mare fotbalist român.
Cum ți se par suporterii din Pitești?
- Suporterii sunt foarte importanți și ne bucurăm să-i vedem că ne susțin la fiecare meci, fie acasă, fie în deplasare, indiferent de rezultatele pe care le obținem. Încercăm să dăm totul pentru ei, să fie mândri de noi și de echipa lor de suflet. Am fost surprins în mod plăcut când am văzut câtă lume vine să ne fie alături în jocurile din deplasare.
Citește și „Comorile” lui Cătălin Straton, cele mai mici suportere ale echipei FC Argeș
0 Comentarii