Nu există iubitor al fotbalului românesc care să nu fi auzit măcar o dată despre familia Ianovschi. Leonte Ianovschi a fost unul dintre cei mai mari descoperitori de talente din fotbalul românesc. În prezent, Centrul de Copii şi Juniori din Piteşti, pepiniera principală a formaţiei FC Argeş, unde din 1973 s-au format sute de fotbalişti valoroşi, îi poartă numele.
Familia Ianovschi se poate identifica cu istoria clubului piteştean, după ce trei generaţii, de la bunicul Leonte Ianovschi, la fiul Mihai Ianovschi și apoi la nepotul Mihăiţă Ianovschi, şi-au dedicat viaţa antrenoratului la FC Argeş. Astăzi are cuvântul Mihai Ianovschi, 73 de ani. Și-a deschis sufletul și ne-a povestit, preț de o oră, crâmpeie din viața sa de dincolo de gazon.
Domnule profesor, FC Argeș se îndreaptă către primul eșalon? Dumneavoastră?
- FC Argeș va redeveni ceea ce a fost. Dani Coman, președintele clubului, va duce Argeșul în Liga I. Dani este produsul meu și al lui Vasile Stan, fostul mare portar al Argeșului. Noi l-am șlefuit, l-am învățat secretele sportului rege și suntem mândri de nivelul înalt la care a ajuns. Este un om de nota 1000. Am încredere în el și în tot staff-ul pe care-l are la dispoziție. Dar, să nu uităm, oameni buni, performanța cere răbdare, timp, fotbalul înseamnă timp și bani. Cu o strategie foarte bine pusă la punct vom reuși, veți vedea. Iar Coman este un profesionist desăvârșit. Coman iubește acest club la fel de mult cum îl iubesc eu. Am 49 de ani de activitate neîntreruptă la FC Argeș, dintre care 24 de ani am fost antrenor-coordonator al Centrului de Copii și Juniori „Leonte Ianovschi”. Din anul 1973 și până în 2022 am fost prezent la stadion. Am ieșit la pensie, dar iubirea pentru clubul din Trivale a rămas aceeași. Amintirile te încălzesc din interior, dar te și rup în mii de bucăți.
Centrul de copii și juniori de la FC Argeș poartă numele tatălui dumneavoastră. E motiv de mândrie, normal…
- Este o recunoaștere a meritelor tatălui meu, care a iubit acest club mai presus de orice. Eu m-am născut pe stadion, cum se spune, mă lua la antrenamente, mi-a insuflat de când am început să merg dragostea pentru FC Argeș și cu aceasta voi rămâne toată viața mea. Îi mulțumesc din suflet domnului primar Cristian Gentea, a dovedit că respectă nu numai fotbalul din Pitești, ci îmi respectă și familia, este un om deosebit.
„Să nu fac clasamente, pentru că ele rănesc”
Sunteți fiul „părintelui” fotbalului argeșean. Vă rog să-mi spuneți două sfaturi pe care vi le-a dat domnul Leonte Ianovschi și de care ați ținut cont în cariera dumneavoastră.
- Să nu fac clasamente, pentru că ele rănesc, și să caut valori, nu să antrenez. Dacă noi, antrenorii de copii și juniori, căutăm, cu siguranță că întâlnim valori autentice, totul este să le coordonăm pașii în direcția corectă. Mă uit în acest moment în jur și văd cât de mult s-au înrăit oamenii, câtă invidie este, parcă nu-mi vine să cred cum pot unii să-și rănească semenii fără niciun regret. Uităm că suntem trecători pe acest pământ, că suntem egali în fața lui Dumnezeu.
Cel mai fericit moment din viață când l-ați trăit?
- Se întâmpla în anul 1997, când am câștigat Campionatul Național de juniori, pentru a treia oară, avându-i în echipă pe Mutu, Neaga, Coman. Iar în luna iunie a acelui an, am ajuns secund la naționala de juniori. De atunci și până în ziua de astăzi sunt la forul care conduce sportul rege din România. Iată că munca mea depusă în atâția ani, cu pasiune, dăruire, devotament și sacrificii peste sacrificii a dat roade. Mi se termină contractul în octombrie 2025.
„Viața e scurtă, trebuie s-o trăim, iubirea este rară, să n-o lăsăm să treacă pe lângă noi”
Cel mai trist moment din viață a fost…
- Am trecut și prin momente dureroase, dar cel mai proaspăt moment de această factură l-am trăit anul trecut, când mi-am pierdut soția, femeia alături de care am trăit cei mai frumoși ani din viața mea. Am fost împreună 50 de ani. Avem un băiat, pe Mihai, și doi nepoți minunați, sunt un bărbat mai mult decât împlinit. Mihnea este nepotul cel mare, are 21 de ani, fiind student la București, la Facultatea de Construcții Civile, Industriale și Agricole, iar fratele lui, Matei, este elev la Colegiul Economic „Maria Teiuleanu” din Pitești, în clasa a XI-a. Câteodată, amintirile fericite dor cel mai tare. Monica, soția mea, care a fost profesor de educație fizică și sport, mi-a fost alături la bine și la greu, m-a înțeles din prima clipă. Știa în ce familie intră și a fost sprijinul meu, fără ea nu aș fi reușit să ajung cel care sunt astăzi. Viața e scurtă, trebuie s-o trăim, iubirea este rară, să n-o lăsăm să treacă pe lângă noi, frica este îngrozitoare, s-o înfruntăm, amintirile sunt dulci, să ne bucurăm de ele
Fostul fotbalist Adrian Mutu este produsul dumneavoastră sută la sută. Sunteți mândru, nu-i așa?
- Indiscutabil. Îmi dau lacrimile, mă emoționez când îmi amintesc de copilul acela firav, care se antrena cu seriozitate. Era ambițios de mic. Recent, a acordat un interviu și a recunoscut ceea ce am făcut pentru el. Am plâns când l-am auzit pe Mutu cât de frumos a vorbit despre mine și despre familia mea. De obicei, sportivii mari nu se mai întorc în trecut, la antrenorii care i-au format, dar Mutu al meu mi-a ridicat ”statuie”, a vorbit la superlativ despre mine, vorbele lui au fost ca un balsam vindecător pentru sufletul meu. L-am întrebat de ce a făcut asta și mi-a răspuns că era de datoria lui să scoată în evidență cine sunt eu, să afle opinia publică cine este Mihai Ianovschi cu adevărat.
„Marcello Lippi a întrebat de trei ori cine l-a crescut pe Mutu”
Ați participat la diverse cursuri de specializare. O amintire dragă sufletului aveți cu siguranță…
- Am avut privilegiul să fac un curs la celebra școală de fotbal din Italia, Coverciano, trimis de către FRF. Examenul final l-am susținut cu celebrul antrenor Marcello Lippi, el m-a testat. A fost o experiență unică.
La un curs, Marcello Lippi a întrebat de trei ori cine l-a crescut pe Mutu și a primit de fiecare dată același răspuns: Mihai Ianovschi. Apoi, fostul antrenor al naționalei Italiei a replicat: „Nu este adevărat. Familia l-a crescut, i-a dat să mănânce, l-a îmbrăcat, l-a educat. Meritul lui Mihai Ianovschi este că l-a găsit în marea de jucători și l-a adus la FC Argeș, l-a șlefuit și l-a ajutat să descifreze toate secretele acestui sport”. Răspunsul a fost genial și ne-a lăsat pe toți muți de uimire.
Vă rog să transmiteți un mesaj tuturor părinților care vor ca fiii lor să ajungă fotbaliști cunoscuți.
- Să-și încurajeze copiii să facă mișcare, în primul rând. Până la a ajunge fotbalist cunoscut este cale foarte lungă, important este să pornească corect. Un singur sfat am pentru dânșii: să-și dea copiii pe mâinile unor antrenori calificați, să fugă de intruși. Să se documenteze înainte de a-și duce moștenitorii la un antrenor.
Citește și La ceasul amintirilor. Remus Vlad: „Gicu Dobrin mi-a dat banderola de căpitan de echipă”
0 Comentarii