Cu câteva zile în urmă, eram încă în 2014, un apropiat al profesorului Titi Tudosoiu, inspectorul școlar general, m-a întrebat dacă sunt supărat pe acesta, sau am ceva cu aroganța lui. Chiar așa s-a exprimat. I-am spus că nu, acesta fiind adevărul, ba, mai mult, pare simpatic, dar nu-l cunosc în măsura care să-mi permită să am o părere despre domnia sa. O singură dată am schimbat câteva vorbe la ziua unui prieten comun. Eu am afirmat că mi se pare o greșeală mare construcția unei săli de sport, distrugând în schimb un teren de handbal și un teren de baschet, ambele betonate, în aer liber, cu pistă de atletism, groapă de nisip pentru săritura în lungime și o tribună destul de mare pentru spectatori. În plus, exista deja o sală de sport acoperită. E vorba de terenul de sport de la colegiul Brătianu și vorbesc in calitate de absolvent, deci știu situația. El m-a privit contrariat și a zis că e foarte bine că s-a făcut acea sală de sport. Asta a fost tot, fiecare a rămas cu părerea lui, fără nicio supărare.
În ultima perioadă însă, dl Titi Tudosoiu a apărut destul de des în Jurnalul de Argeș pentru chestiuni care par cam pe dunga legii, nu mă pronunț. Iar după cum se supără, ba chiar face alianțe contra naturii, încercând, pe față, să ne facă tot răul de care e el capabil, pare să nu înțeleagă că greșește, că dreptatea nu e de partea lui. Mai limpede spus, a apucat și el pe drumul bătătorit de predecesorii lui, dl. Gardin și dl. Gabi Bratu, a căror activitate a fost la fel de criticată în Jurnalul de Argeș. E vorba despre libertatea acordată profesorilor și implicit inspectorului general, de a găsi diverse modalități pentru a-și spori veniturile (unele, e drept, fiind mici) pe seama unor taxe mascate puse în cârca elevilor. De fapt, a familiilor acestora. Cum ar fi vânzarea de manuale, colaborarea cu edituri și comisionarea rezultatelor financiare, meditații ne-cerute și multe-multe alte diverse tipuri de pseudo-pregătire extrașcolară contra cost. Practic profesorii, cu inspectorul școlar general în frunte, sunt într-o continuă căutare de metode de augmentare a veniturilor proprii.
Ei bine, stimați cititori, nu spun că sunt ilegale aceste metode, nu spun nici măcar că sunt imorale. Spun însă ceva mult mai grav. Vorbesc de prăbușirea calității actului didactic. Pur și simplu faptul că profesorii își împart timpul între procesul didactic efectiv și această continuă zbatere în vederea producerii de bani consider că este foarte-foarte grav. Nici nu contează raportul dintre cele două activități, care din păcate sunt concomitente, că profesorii nu le pot cere bani elevilor decât dacă sunt prezenți și unii și alții. Asta cu precizie, condiție sine qua non.
Repet, stimați cititori, nu știu dacă e ilegal, nu știu dacă e imoral, e însă evident că învățământul merge spre dezastru. Pentru că rezultatul procesului didactic de azi e viitorul nostru, e omul de mâine. Îmi cer scuze că sună cam sentențios. Din păcate, toată această continuă zbatere a profesorilor pentru sporirea pe orice cale a veniturilor are mai multe efecte, toate negative și toate perverse. O dată, ducerea de râpă a prestanței profesorului. Din momentul în care profesorul i-a cerut bani elevului nu mai poate să-i ceară să știe diferența dintre bine și rău, că deja a arătat că nici el nu o știe. Cu prestanța zob, dascălul nu mai e dascăl. Ba chiar se creează un soi de cârdășie între profesor și elev. Adică, elevul când i-a dat bani profesorului știe instant și că acesta nu mai poate să-i ceară nici bun simț și nici carte. Problema că nu știe carte se mai rezolvă, se poate califica la locul de muncă. Dar dacă nu știe ce e bunul simț, că n-a avut cine să-l învețe, e foarte grav. Dascălul de azi va ajunge bătrânul de mâine și riscă să fie luat de urechi de un golan pe trecerea de pietoni că nu se mișcă foarte repede, cum am văzut relativ recent.
Așadar, primul efect și cel mai grav al frământării profesorului de dorul banului este scăderea calității învățământului. Un al doilea efect, mai pervers, este crearea de false adversități, cum ar fi deplasarea nemulțumirii îndreptățite a profesorului față de guvern (care este singurul responsabil de veniturile lui), către elevii și părinții care nu prea mai vor să se lase taxați aiurea, de se ajunge să facă jandarmii ordine. Tot o falsă adversitate e și nemulțumirea profesorului față de presa care îl critică atunci când ia bani cu japca de la elevi sacrificând onorabilitatea proprie și calitatea actului didactic. Dacă sunt nemulțumiți de venituri, profesorii au pârghii cunoscute de ei pentru a crea presiune asupra guvernului. Dacă înțeleg pe ce lume trăiesc, pot apela inclusiv la presă. Dacă nu cumva chiar acesta este adevăratul motiv pentru care inspectorii generali de la învățământ sunt numiți politic, să creeze ținte false pentru nemulțumirea corpului didactic (o mare forță electorală), cum ar fi presa sau părinții elevilor, în locul adevăratului vinovat, Guvernul.
Doamne ferește, că ar fi diabolic!
Cristian VASILE
P.S. Dle Tudosoiu, nimeni de la Jurnalul de Argeș nu are nimic cu dvs. Dar treaba dvs. e să faceți învățământ, nu bani.
0 Comentarii