Românii au consumat probabil lămâi în cantităţi industriale după ce l-au văzut luni seara, la Digi24, pe deputatul Eugen Nicolicea dându-şi drumul la dejecţii verbale pe bandă rulantă la adresa reputatului jurnalist Moise Guran. Şi eu am avut impulsul de a tăia câteva felii de lămâie pentru a contracara repulsia instinctivă faţă de jignirile suburbane ale unui om care ne reprezintă în Parlament. Când Moise Guran a vorbit despre unii parlamentari care ar face orice pentru a opri lupta anticorupție, Nicolicea l-a făcut pe rând obrăznicătură, fraier şi psihopat. Şi asta în condiţiile în care Moise Guran nu a folosit nici măcar un cuvânt injurios la adresa politicianului. Un „rafinament” verbal ce îl descalifică pe Nicolicea, care probabil se crede un mic Dumnezeu. Numai că Dumnezeu nu vorbeşte urât. La Eugen Nicolicea, limbajul de mahala e ceva visceral, deputatul crede că dacă a ajuns în Parlament e deja un mic rege, iar ziariştii – nişte adversari care trebuie striviţi şi mai ales jigniţi. Pentru Eugen Nicolicea, arta dialogului civilizat, fie şi în contradictoriu, este o necunoscută. Şi cazul lui Nicolicea nu e singular din păcate. Exemplele de parlamentari care înjură jurnalişti abundă în ultimii ani la noi.
Îmi aduc aminte de disputa dintre jurnalistul Mihai Codunas şi deputatul Cătălin Rădulescu de acum câteva luni. După ce ziaristul piteştean l-a ironizat pe Facebook pentru o greşeală gramaticală, Rădulescu i-a răspuns printr-un mesaj privat într-un limbaj tot a la Nicolicea: „Jegurile şi Securiştii se uită la Greşelile Gramaticale care apar uneori din cauza neatenţiei şi stării în care eşti. Nu dau doi bani pe aceste jeguri, sunteţi zero pentru mine, jurnalişti de doi bani, nu vă datorez nimic, voi îmi datoraţi mie pentru că puteţi scrie şi vorbi liber pentru că mi-am riscat eu viaţa la Revoluţie pentru voi jegurilor”.
Cătălin Rădulescu e un parlamentar activ şi implicat pentru Argeş, nimeni nu contestă asta, însă îl strică rău gura. Îl strică limbajul. E prea impulsiv şi nu îşi filtrează reacţiile. Iar asta îl costă. Un limbaj suburban nu are ce căuta la un deputat. Niciodată. Îl descalifică.
Şi mai e un caz de care îmi aduc aminte cu foarte mare neplăcere. La o conferinţă de presă de acum câteva luni a PSD Argeş, deputatul Bogdan Niculescu-Duvăz – care nu a făcut nimic pentru Argeş pe durata mandatului său. Plictisitorul şi ineficientul Duvăz s-a enervat când ziariștii l-au întrebat ce a făcut pentru Argeș. S-a enervat când a fost întrebat dacă are de gând să își încaseze pensia specială. Dacă ar fi putut, ar fi trimis câţiva dintre ziariştii îndrăzneţi să lucreze la Canal, să le piară odată cheful de a pune întrebări deranjante.
Poate că nu ar fi rău ca după alegerile din toamnă să se organizeze cursuri de arta conversaţiei şi a polemicii pentru parlamentari.
Până atunci ar putea să se uite pe CNN la polemicile civilizate, fine, simpatice şi erudite dintre politicienii americani. Iar acolo vor vedea că niciodată un senator sau un membru al Congresului nu înjură un ziarist.
Le-am spus parlamentarilor să se uite pe CNN? Mă iertaţi. Am uitat că cei mai mulţi dintre ei nici nu ştiu să vorbească o limbă străină la nivel de începător. Ei doar ştiu să înjure pe româneşte.
Denis Grigorescu