# Actori de la Teatrul Davila pe marele ecran: Dan Ivănesei. Cunoscut piteştenilor, cel mai mult din postura de actor pe scena Teatrului „Al. Davila”, Dan Ivănesei a cochetat şi cu cinematografia, jucând alături de monştri sacri ai ecranului românesc. „Prima dată când am jucat într-un film era prin anii ‚76, chiar când am terminat facultatea. Era o peliculă a domnului Sergiu Nicolaescu, numită «Accidentul»”, își începe actorul povestea sa în cinematografie. Iar filmul de debut era o dramă ce a reunit în distribuţie mari actori români, precum Vladimir Găitan, Emil Hossu, Ernest Maftei, Ştefan Mihăilescu-Brăila, George Mihăiţă, Ileana Popovici și Sergiu Nicolaescu, atât regizor, cât și actor. Filmul „Accidentul” avea ca subiect un grup de tineri rebeli (unul dintre aceștia, Dan Edu, era interpretat de interlocutorul nostru) care, ameţiţi de băutură, accidentează cu maşina o fetiţă şi fug de la locul accidentului. Urmăriţi de Miliţie, cu maşini şi elicoptere, dar şi hăituiţi de propriile lor mustrări de conştiinţă, cei trei tineri provoacă un nou accident, și mai grav. La final sunt descoperiți de un ofițet de miliție, interpretat de maestrul Sergiu Nicolaescu. Printre marii artişti români cu care a colaborat, și de care își amintește întotdeauna cu plăcere, Dan Ivănesei îi enumeră pe Amza Pellea şi Colea Răutu. „Am avut șansa să îi cunosc și chiar am rămas prieten foarte buni cu amândoi”, își amintește actorul.

În urmă cu trei ani, Dan Ivănesei a mai avut o apariţie episodică în filmul „Amintiri din Epoca de Aur 1”, regizat de Cristian Mungiu”. „În rolul ăla eram un ceferist, un însoțitor de vagon, care trebuia să încarce ziarele «Scânteia», cum erau pe acea vreme, și să le ducă muncitorilor, în fabrică, să le aibă pe masă la prima oră. Trenul e oprit de miliție și ziarele sunt confiscate”, relatează actorul piteştean. După cum probabil știți, pentru că ele și-au sporit notorietatea după ce au fost difuzate și pe postul HBO, cele patru filmulețe din seria „Amintiri din Epoca de Aur” ecranizează legende urbane din perioada regimului Ceaușescu,

Rolul preferat a fost „tâlharul”, eroul piesei lui Capek

„Asta v-ați dorit pe băncile facultății, să vă faceți actor de cinema?”, îl întreb pe interlocutorul meu. „Mi-am dorit să fac atât teatru, cât și cinema. Dar în primul rând teatru. Pentru că la teatru e altceva, e contactul direct cu publicul… chiar dacă într-o seară nu ți-a ieșit rolul chiar atât de bine, îți poate ieși în altă seară. Dar la film nu mai poți să mai modifici nimic. Acolo, cum e filmat, așa rămâne.”, îmi răspunde actorul, după o clipă de reflecție. „Atunci presupun că și rolul care v-a plăcut cel mai mult este tot din domeniul teatrului. Mă înșel?”, am continuat dialogul. „Nu pot să spun exact care a fost cel mai important rol pentru mine… așa, sunt multe. Fiecare rol e important. Da, sigur, toți vrem să-l jucăm pe Hamlet. Nu e cazul meu. Vă dați seama că sunt atâția ani, dacă am terminat în ‚76 facultatea, sunt peste 100 și ceva  de roluri. Eu știu ce să zic? Tâlharul, din piesa cu același nume a lui Capek, când eram la Reșița, cred că e rolul care mi-a plăcut cel mai mult. Piesa avea și premieră națională, era prima dată când se juca în România, în regia unui fost coleg de-al meu de facultate și de an, Mihai Manolescu. Când am venit la Pitești, au mai fost rolurile din „Pescărușul”, de Cehov, în regia lui Matei Varodi, „Cum se cuceresc femeile”, de Woody Allen… sunt multe, multe. Dar rolul ăla din „Tâlharul” mi-a plăcut, eu știam textul, că-l citisem din facultate, iar Mișu Manolescu a vrut să monteze”, spune interlocutorul meu, zâmbind unor amintiri dragi. „Mi-a plăcut și piesa, și rolul, și colaborarea cu Mișu Manolescu, cu care mai lucrasem și în facultate. Eu jucam chiar rolul tâlharului, adică rolul titular, iar piesa e o foarte frumoasă poveste de dragoste.” Cu emoție evidentă, Dan Ivănesei îi amintește pe mai toți marii actori argeșeni alături de care a urcat pe scenă în decursul celor trei decenii și jumătate de carieră, iar regretul că unii dintre ei nu mai sunt în viață aproape că îl face să lăcrimeze. „Îmi aduc aminte de cei care nu mai sunt printre noi …: Michi Niculescu, Ion Focșa, Sorin Zavulovici, Cristian Tuță …și mulți alții.” Pentru a încheia într-o notă mai optimistă, îl întreb pe artistul piteștean ce proiecte are în lucru și cu ce plănuiește să își încânte  publicul în viitorul apropiat. „Nu mi-am propus eu, am fost distribuit”, spune el râzând. „«Bolnavul închipuit», al lui Moliere, în regia lui Dan Tudor. Am înțeles că acum, în martie, vor încep repetițiile”.
Adriana Gândilă